amintirile... facem ceva cu ele?

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Andreea23 spune:

Si inca ceva...eu una nu plang dupa statul la cozi,nici dupa frigul din casa...dar,da am avut o copilarie frumoasa si nu ii era frica mamei sa ma lase afara.Oare cate dintre noi ne mai lasam copii afara la joaca...?

Inca o data,nu mi-o luati in nume de rau....e doar o parere

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ellinia spune:

Andreea, de acord cu tine. Nu fac parte din categoria celor care regreta comunismul, nici nu as avea cum, insa oamenii erau altfel pe atunci, aveai mai multa siguranta pe strazi (chiar daca erau si pe atunci hoti, violatori si cruminali), se construiau blocuri, da blocurile aclea comuniste in care cei mai multi dintre noi locuiesc acum, erau locuri de munca. Asta era privit din afara insa. Asuprirea psihica, frigul din casa, faptul ca trebuia sa-ti musti limba inainte de a spune ceva, cozile imense, cultul personalitatii lui Ceausescu toate astea noi, cei care eram copii pe atunci, le-am simtit mai putin, parintii nostri sunt mai in masura sa ne povesteasca.
Bunicul meu a fost ofiter si mama imi povestea ca nu a avut voie sa intre in biserica la nunta ei, sau cand erau ei mici erau oameni care se uitau si in gunoi, da, in gunoi, in preajma Pastelui, de exemplu, sa vada daca erau coji de oua vopsite, sau ca nu aveau voie sa faca cruce pe strada, etc.
Pentru ei a fost mai greu decat pentru noi.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ellej spune:

Citat:
citat din mesajul lui maraki

Nu spune nimeni ca a fost bine dar nici nu bagam acum doar raul din vremurile acelea. Parintii mei se duceau la sv, timp de stat o zi intreaga la carne nu aveau, noi mancam carne doar la bunici cand mergeam duminica in vizita. Ei stateau cu randul la coada de la 5 dimineata, ce reuseau sa cumpere in sapt respectiva, o gateau pt tot familionul cand venea duminica la ei. Tin minte ca am stat cu baiatul la coada pt branza telemea timp de 2 ore, incepuse sa planga pt ca nu mai avea rabdare, avea doar 2 anisori...printre lacrimi, cand am ajuns in fatza la ghiseu, a intins manuta si a luat cateva frimituri de branza si le.a mancat La pui ( petreusi ca erau mici rau ) stateam cu mama uneori cand aduceau dupa masa, taiam pulpele si pieptul pt copii iar noi adultii mancam tacamurile. Eram mai mult vegetarieni dar macar mancam bio

Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mamica de bebe Angelo ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5



Iar tie ti se pare ca scena asta e cel mai bine reprezentata de un emoticon ranjind? Mie aproap imi vine sa plang.

Imi pare rau, dar nu stii ce e aia comunism, nu cred ca poti trece mai departe de "ierea bun ceausescu maica ca ne dedea salariu la toti".

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ellej spune:

Citat:
citat din mesajul lui Andreea23

Eu nu plang dupa comunism si n-am facut-o niciodata,dar nu cred tine de noi cei care am trait cel mult 10 ani in comunism(cazul meu) sa ne dam cu parerea,ci mai mult de parintii nostri care au simtit prin toti pori ce insemna sa nu ai una sau cealalta.
Si cu toate astea mai toata lumea regreta acea perioada,care chiar cu toate lipsurile era una linistita,oamenii stiau sa se distreze si in plus frigiderele erau pline.
mai devreme sau mai tarziu toti primeau casa de la stat,avea lumea un loc de munca sigur...
La ce folos ca avem acum de toate in magazine cand batranii nostri nici macar nu indraznesc sa se uite????
Cati dintre parintii vostri mai pleaca in concedii de doua ori pe an?


Te inseli, mai exista totusi si oameni destepti in Romania.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andreea23 spune:

ellej,eu n-am zis asa ceva...tu singura ai tras concluzia asta!
dar cati dintre oamenii destepti au un trai lipsit de griji in Romania de azi?

viata frumoasa au avut toti cei care au stiut sa fure bine dupa revolutie,ca oamenii cinstiti nu s-au imbogatit peste noapte...




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andreea23 spune:

rectific

nu vreau sa se inteleaga ca DOAR cei ce s-au imbogatit peste noapte au un trai lipsit de griji,dar oricum ..marea lor majortitate

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anya spune:

De copilarie imi amintesc cu placere. De comunism -nu. Si totusi s-au suprapus . Doar ca stiu sa fac diferenta. Eram studenta la revolutie, asa ca tin minte destule.

Primul lucru de care-mi amintesc e statul la cozi. Ieseam de la scoala si in drum spre casa treceam pe la alimentara. Daca vedeam din capatul strazii vre-o coada, o luam la fuga si ma asezam. Apoi intrebam la ce e coada. Anuntam de la inceput ca mai sunt 3 persoane la coada (frate-meu, bunica si mama - daca tinea mult coada avea timp sa vina si ea de la servici). Mai stateam nitel si mergeam acasa sa anunt bunica. Ma intorceam cu bunica, o lasam acolo si ma duceam inapoi acasa sa mananc ceva si sa ma imbrac mai gros -daca era iarna....Si poate dupa cateva ore mergeam cu "prada" acasa. Poate, pt ca uneori n-ajungea la toata lumea...sau nu mai aducea...

Sau imi amintesc ca iarna scriam la scoala cu manusile in maini. Intr-o iarna a fost atat de frig in casa incat a inghetat apa in rezervorul de la toaleta....

Pe strada n-am avut voie sa ma joc. Asa ca n-as putea sa va spun daca o fi bine. Parintii mei merg in continuare in concedii - desi sunt pensionari, doar ca de cand cu revolutia au vazut si alte tari.

Nu stiu daca erau mai putini hoti/criminali. Nu se afla de ei. In Scanteia sau la Telejurnal nu-l vedeam decat pe Tovarasul.

Copilaria a fost frumoasa, pentru ca parintii si bunicii mei s-au straduit sa ne-o faca asa. Dar asta nu are nici-o legatura cu comunismul. Voi ati vrea ca astea sa fie amintirile copiilor nostri?



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Andreea23 spune:

Si da ellej,maraki a pus un emotion ranjind....de ce-ti vine sa plangi?Asta e diferenta ...in democratia asta lumea a cam uitat sa rada (si nu ma refer la tine personal)...

Si totusi cred ca in zilele noastre avem mult mai multe mamici care nu-si permit sa le dea copiilor nici macar acele firmituri de branza ....spre deosebire de Maraki care atunci avea bani sa cumpere toata bucata....

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ellej spune:

Citat:
citat din mesajul lui Andreea23

ellej,eu n-am zis asa ceva...tu singura ai tras concluzia asta!
dar cati dintre oamenii destepti au un trai lipsit de griji in Romania de azi?

viata frumoasa au avut toti cei care au stiut sa fure bine dupa revolutie,ca oamenii cinstiti nu s-au imbogatit peste noapte...







Ce inseamna trai lipsit de griji?

Intre a ma trimite Ceausescu obligatoriu profesoara de franceza la Cuca Macaii (cu un salariu asigurat) si a-mi cauta singura un loc de munca unde vreau eu si cand vreau eu, chiar cu spectrul somanjului, prefer ce-a de a 2-a varianta.

Prefer oricand ziua de azi, cu grijile ei, "sigurantei" si "linistii" de ieri.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sanziana72 spune:

Citat:
citat din mesajul lui Grace

Evocarea nostalgica a unei perioade despotice care a subjugat citeva rinduri de generatii in modul cel mai nefast cu putinta (evolutie care exista inca) ma ingretoseaza.
Lasati puerilismele, dati cautare pe net si informati-va ce a insemnat comunismul cu adevarat, asta in caz ca urmariti adevarul de facto si nu cel vazut printr-un ochi imatur si neformat.

O concluzie este locul in care te-ai plictisit sa mai gindesti...


Credeam ca aici vorbim de amintiri personale si nu incercam sa facem o lectie de istorie. Ar trebui sa imi reneg copilaria pentru ca am trait atunci? Ar insemna sa ma reneg pe mine. Am trait 17 ani in comunism si am gustat din toate.

Statul in frig dis-de-dimineata la lapte,
cozile la zahar si ulei,
painea pe cartela,
invatatul la lumanare sub patura si cu manusi in maini (si totusi atunci aveam mai mult timp sa citesc decat acum),
venitul cu degetele degerate de la scoala,
scos morcovii din pamant inghetat la camp,
vazut mama intrata intr-o criza de tetanie dupa ce a stat ore in sir in ger la coada la oua,
stresul ca daca mananci mai mult decat iti e portia ceilalti vor ramane flamanzi,
frustrarea dupa ore de stat la coada ca portocalele s-au terminat cu cateva persoana in fata ta (si alea trebuiau sa fie portocalele de Craciun),
depresia ca orice ai face, tot nu conteaza, pentru ca nu iti poti alege viitorul,
spalatul cu apa rece sau dintr-un ibric,
stresul ca iti vine cineva din strainatate in vizita si nu ai voie sa il tii in casa sa nu te spuna vecinii...


Daca mi-as dori asta pentru copilul meu? Bineinteles ca nu. Dar as minti daca as spune ca am avut o copilarie urata. A avut partile ei bune si rele, dar cele bune au reusit sa imi insoreasca zilele cat sa trec peste cele rele.


Citat:
citat din mesajul lui Grace
Copiii vostri vor detine informatii false, mirifice despre comunism daca va imbracati amintirile in stilul literar Ion Creanga. Mie mi s-ar parea mai adecvat un stil de naratiune gen Octavian Paler, de exemplu.


Nu cred ca un copil ar fi interesat de un stil de naratiune gen Octavian Paler, i se potriveste mai degraba un Ion Creanga. Si ma indoiesc ca isi va dori sa fie batut cu batul ca nu stie sa citeasca cum se intampla in Amintiri din copilarie sau ca ar vrea sa traiasca atunci doar datorita talentului povestitorului. Si lucrurile urate pot fi povestite frumos.

Oricum, nu a fost totul negru si nu de la inceput.
Am gustat si din:
mersul la mare in tabara in fiecare an (chiar daca intr-un an, fiind ultima serie, nu prea mai aveau ce sa ne dea de mancare si am ajuns sa mananc nisip de foame),
reuniunile cu muzica de Elvis si Beatles la scoala,
chefurile facute acasa la care fiecare aducea ce putea,
cornul cu mere mancat in pauza de 10h zile la rand,
excursiile cu parintii pe munte duminica si in vacante,
excursiile pe biciclete cu toata familia si strazile aproape pustii duminica (acum nici nu mai am curaj sa merg cu bicicleta pe strada),
ciocolata de casa (maro, de la cea colorata ne-am intoxicat o data),
guma de mestecat care nu se putea mesteca (tigarete sau lame romanesti),
hainele care erau facute mai solid, nu sa le arunci dupa un sezon ca s-au stricat (trebuiau sa tina, ca altele nu gaseai asa usor ),
timpul pe care il aveau parintii sa se mai joace cu noi, sa citeasca, sa jucam diferite jocuri,
mersul la cinematograf intr-o sala plina...

Si da, pot sa povestesc fara ranchiuna despre tot, in definitiv toate acestea m-au facut ceea ce sunt, m-au invatat ca pot rezista si in conditii mai dure.


"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

Mergi la inceput