Un baietel rasfatat (3)
Raspunsuri - Pagina 16
Luna1 spune:
Vikinga leagat de dependenta si independenta...eu cred ca depinde foarte mult de firea copilului, de ce a mostenit genetic. De exemplu Cosmin al meu crescut in genul lui Aldo al tau e independent insa a fost de o timiditate extrema, si acum abia vorbeste cu adultii. L-am banuit o perioada de o forma de autism, efectiv nu scotea un cuvant daca un adult il intreba de vorba. SI pare atasat cu o nevoie de siguranta extrema. Adelise pe de alta parte, crescuta precum Nadja da, e poate mamoasa, insa in acelasi timp si foarte independenta, uite aseara ma uitam, am mers la o prietena care abia s-a mutat, casa noua, nici pe ei nu-i vazuse de ceva vreme, si ea deja se juca in alta camera decat cea in care eram eu, se juca cu bunica fetitei de acolo, a luat- o de mana, deci nu a simtit frica abandonului.
Asa ca ma gandesc ca la bebe 3 e bine tot sa faci cum simti, normal ca mergi pe principiul sa doarma la ea in pat insa vei vedea cum este si ea. Uite eu mor cand aud principii de genul "control crying" ca sa doarma neaprat copilul in patul lui, ei eu una nu pot, daca simt ca trebuie sa o iau in brate pai asta fac, ca mi-e mie lene sa stau cu ea in brate, sa o calmez si sa o pun la loc in patul ei asta e alta poveste.
O intrebare putin off topic Vikinga poate ai mai spus la alte subiecte, ce limba vorbesti cu copiii? ce limba prefera ei? Si inca o intrebare, cum ai simtit ca se integreaza bebe 3 in familie? Adica uite eu avand fata si baiat ca si tine m-am gandit de cateva ori la bebe 3 insa nu ii pot gasi locul. Pe Cosmin l-am dorit enorm indiferent de sex, e primul meu bebe, la Adelise am sperat la o fetita (normal ca nu conta in final dar asta mi-am dorit) ma intreb acum, daca m-ar apuca iar gravidenia si nascarea...nu pot sa-i gasesc loc unui nou bebe. Sunt convinsa ca l-as iubi enorm insa el fiind doar in inchipuirea mea nu pot sa vad unde i-ar fi locul in familie. Aaa si ca o specificatie, eu vorbesc strict de sentimente, ca fizic stiu unde s-ar integra.
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)
vikinga spune:
Ah Luna ma lovii in punctul sensibilicos
. Jenant ori ba, am mai zis-o pe aici asa entuziasmata nu prea am fost cind am vazut tesul in mina. Nadja abia implinise 2 ani, imi revenisem cu kg(si chiar am fost caz extrem 25kg la aldo, 35kg la nadja
si surprinzator ma facui zina la loc
cu extrem de mult sport si consecventa in dieta), aveam energie, imi pusesem programul la punct, aveam si un job-hobby din asta de care se tot face misto pe aici, in afacerea sotului, job pe care mi-l puteam modela dupa timpul meu si care mi se potrivea minunat, aveam planuri de niste calatorii, bilete cumparate chiar ca stii cum e, iei din timp platesti 25%. Si toate astea pe fundalul amintirirlor nu prea placute despre primele sarcini, mie nu mi-a placut cine stie ce sa fiu gravida, mai ales ultimele luni erau doar disconforturi si kg, in rest nu ajungea la sufletelul meu ceva bun. nu imi era frica sa cresc inca un copilas dar de sarcina ...ohhhhooo..nici un chef
. Mi-a trebuit ceva timp sa ma impac cu ideea, doream inca un bb dar asa cindva, in vreo 3-4-5 ani ce atita graba, altii se chinuie cu anii la noi fu o singura "greseala" foloseam Persona ca metoda de protectie. pe urma la sterilizat cu unul din noi ca suntem de groaza si stim ca exact trei copilasi e pur si simplu perfect pt noi. Si uite asa m-am tot plins pina ce m-a linistit barbatul in stilul lui, ca eram ca o gaina speriata si galagioasa:)), el e partea stabila, echilibrata si incet incet m-am potolit.Intre timp toate s-au asezat pe parcurs la locul lor si chiar stiam in permanenta ca ni se potriveste sa fim o familie mare cu 3 copilasi, mai avem prieteni si ne placea atmosfera:) pe urma vorbind si cu alte mamici cu 3 copii am ajuns sa rosesc si sa ma simt prost, mai saracutii bebelusi no 3 is aparuti prin mai multe familii asa din greseala ori daca-s 2 fetite ori 2 baieti mititelul bb3 ar cam trebui sa fie ori fetita ori baiat si in fine mai multe povesti auzite, ce mai bebelasii no 3 au o poveste de gen in spate si culmea e ca at cind apar is inocentii familiei, dulceii abia astept sa o vad cum se uita cu ochii mari plini de uimire la cei doi cind sunt in faze de indieni si fugareli. Concurenta ramine intre primii doi, fratele/sora cel mare va fi protectorul mezinului, asta tot asa din auzite si vazute. Suna interesant si atractiv:))Pe urma am avut o sarcina placuta, am stat ca pe roze, nu am luat chiar prea multe kg cu toate ca-s intotdeauna peste limitele alea de 12 kg, am fost o graviduta in toane bune, usurica si frumusica, din cauza sportului facut nu s-a vazut burta pina pe la 5-6 luni, tot dic cauza sportului nu am avut dureri de spate, am mers teapan si pe tocuri(bine nu din alea de seara) pina pe la 7 luni, in permanenta activa si pur si simplu mi-a priit! Abia la a treia sarcina ma simt si eu minunat si pot sa ma simt incintata de minunea de a avea un suflet in burtica si chiar am o stare de bine, in ciuda racelii si drumurilor la baie.Bilingvismul e sustinut de toti pediatri si psihologii, insa in privinta trilingvismului unii sunt mai rezervati sustinind cu nu merge.Sotul e si el crescut cu 3 lb: mama spaniola, tata italian dar nascut si crescut in germania. A studiat liceul si facultatea in spania si normal asta l-a ajutat sa-si intregeasca cunostintele. Vorbeste perfect ca si limbi materne germana si spaniola. italiana o stapineste binisor, pe urma engeleza si franceza in scoala le-a invatat si el si fratele lui cu extrem de mare usurinta, ambii au fost exceptionali in stiintele exacte, in cifre, dovada ca limbile straine de mititei sunt ca un exercitiu pt creireas, chestie citita des. Limba comuna intre frati a ramas gremana dar o si mai schimba pe spaniola cind vb la tel, chiar is haiosi. Asa ca si la copii am ales sa mergeam pe aceeasi varianta, trilingvism. Eu le vb romaneste, sotul spaniola si germana e oricum peste tot, e lb vorbita intre noi. Dar rezultatele is si fct de copil si mai ales de perseverenta parintilor. prima lb a lui Aldo e germana, intelege romaneste dar imi raspunde pe germana daca nu-i atrag atentia, vorbeste destul de alambicat gramatical pe romaneste dar se intelege, e intotdeauna mai bine cind sunt ai mei aici cu care trebuie sa vb romaneste, spaniola a cam uitat-o asta pt ca papi nu a fost destul de perseverent dupa 3 ani, greseala pe care incearca s anu o faca cu nadja. Insa baza limbii spaniole o are acolo, pun permanent cd-uri cu muzica spaniola, povesti, cind merghem pe acolo dupa o sapt se deschide.Prima limba a Nadjei e romana, iar spaniola si germana deocmadata la egalitate. Stim ca germana va fi si incazul ei limba nr 1 si e f bine asa, vor merge la scoala aici, nu vreau sa-i zapacesc, ei sunt crescuti ca si copii germani, nascuti aici cu baza aici dar si cu ceva legaturi cu alte traditii. Aldo e f mindru si deja foloseste asta ca arma in a cuceri fetite si a se impauna in fata baietilor plus ca nu uita s azica ca are neamuri in toata europa si ca el zboara cu avionul de colo colo, ehei e cool pt un baiat:)). Il vad extrem de deschis si curios in fata englezei si chiar prinde rapid si cu accent bun, semn bun zic eu, dar deocamadata nu facem nimic in directia asta, lasam totul natural ca joaca.Reuniunile de familie sunt f haioase la noi din punctul de vedere al limbilor vorbite: germana, romaneste, spaniola, italiana si engleza in caz de ceva nu e clar, dar la un pahar de sampanie ori vin rosu devenim toti fluenti pe toate limbilie, nici o problema si copiii iau asta in mod natural nu se minuneaza prea tare, fiecare pe ce limba ii vine le zice, ne intelegem noi cumva.Si gata ca vad ca mesaje normale nu pot si eu sa scriu, cind e vb de copilasi ma intind kilometric. Ok e de vina si furtuna de afara, ca orkanul ba vine ba revine, 
si virusul asta ce ne tine la gramada, numai sotul nu are nimic nimic, probabil de la fumat i se trage imunitatea:))Vikinga 
34+ cu cei mai frumosi vikingi: Aldo, Nadja si Letizia mica din burtica
shoricutza spune:
Sunt tare, tare necajita ca s-a abandonat acest subiect fain. Sper sa fie doar o pauza mica de tot. Am invatat mult de la voi si va multumesc mult de tot.
, asa ca va rog eu sa mai scrieti ...