NU TE MAI IUBESC! COMPROMIS SAU ADIO?

De un an sunt pe forum , dar pana acum nu am deschis nici un subiect, am mai raspuns razlet la cate unul propus,citesc cu interes unele dintre rubrici, dar am o retinere in a raspunde la diverse subiecte (unele intradevar foarte interesante)considerand ca suntem diversi iar sfaturile noastre sunt strict personale in functie de caracter, temperament, sex, educatie, religie, evolutie, intr un cuvant nu putem fi decat subiectivi. Dar incurajarea si sustinerea psihologica conteaza extrem de mult mai ales pt persoanele care traiesc diverse drame in singuratate....Astea fiind zise, am sa incerc sa descopar cu voi? daca un "NU TE MAI IUBESC" dupa ani de casnicie, o familie, o situatie e mai onest si de preferat unei tradari, relatie extra sau cum vreti s o numiti. Mai exact cat de daunator poate fi recunoasterea noii situatii sentimentale cu tot ce implica ea .....inclusiv viata sexuala. Am citit multe cazuri in care unul din ei inseala, oare daca recunoastem ca nu mai suntem atrasi sexual si sentimental de partenerul(a), sotul sau sotia din viata noastra suntem mai demni de respectul celuilalt sau il ranim mai putin decat daca l am insela? De ce ne este frica uneori sa pronuntam aceste cuvinte? sunt ele imorale, ne este teama< nu avem curaj? Putem sa continuam viata ca si pana in momentul cand l am rostit? putem sa facem un compromis sexual daca nu l sau n o mai dorim? Ca sa nu spun ca ar putea exista si cazul cand suntem indiferenti sau dezgustati? Aici nu vorbesc de cazuri violente, cu batai, bautura, neglijenta fata de copii, etc, vorbesc de o familie in cre sentimentul de dragoste s a stins. O sa mi spuneti ca dragostea trece dar ramane respectul, afectiunea....e adevarat dar nu are nici o legatura cu sexul.....si fata de exii nostri avem o oarecare afectiune,uneori dupa ani si nu mai facem sex, am intalnit pe siteurile noastre,nu dau nume, multi barbati insurati care cauta ori o aventura, ori o relatie, ori sex, depinde. Facand o statistica, cei mai multi au relatat ca desi tin la familia lor, nu si mai iubesc sotia, aici cred ca s au referit nu la sotia ca persoana ci ca femeie.....si exemplul poate fi extins si la femei....aici ma enumar si eu......Ganditi va ca intr o seara linistita, fara nimic iesit din comun, partenerul va spune aceasta fraza.......incercati un compromis, investigati, va resemnati....? Dupa parerea si experienta mea, cand nu mai esti atras si nu mai iubesti pe cineva nu mai poti sa refaci nimic, chiar si dupa ani buni de casnicie, ramane un compromis discutat la masa? sau partenerul ranit i a masuri? Sau poate ar trebui trecut sub tacere acest lucru si sa ne prefacem ca e totul o.k cum probabil majoritatea fac, sau sa ne amagim cu fraza preferata a parintilor nostri" lasa mama ca iubirea trece, toti sunt la fel, ce crezi ca eu l am mai iubit pe taica tu?" Cum se schimba din momentul respectiv raportul daca decizia e sa se ramana impreuna? De ce preferam uneori sa auzim "te am inselat dar tot pe tine te iubesc" sau inselatul e o consecinta a "nu te mai iubesc"? De ce inselam si dupa recunoastem de ce am facut o? "nu te mai iubesc" e mai grav decat "te am inselat"? Nu am gasit o solutie la problema mea atunci cand eram casatorita, nu aveam curajul sa i spun sotului meu ca erau ani buni de cand nu l mai iubeam, de cand nu l mai doream, de cand visam la o poveste de dragoste imaginara, nu vroiam sa l ranesc, sa l dezamagesc sau sa pun acest subiect icautam in alta parten discutie pt ca nu vroiam ca el sa gaseasca noi solutii de a ma recuceri pt ca erau inutile, sentimentul murise in loc ramanand doar afectiunea pe care o avem la un moment dat pt cineva drag.....Deci spunem sau nu? Cel care a pierdut sentimentul face un compromis sau gaseste alte cai? As vrea sa precizez ca pierderea acestui sentiment uneori nu are o explicatie concreta: nu l mai iubesc pt ca.......stop....nu l mai iubesc. Pe mine personal m a chinuit destul de mult aceasta dilema mai ales cand la mijloc sunt si copii, singura concluzie pe care am tras o este ca in viata de cuplu oricum trebuie sa faci compromisuri altfel trecem de partea celor singuri.....

Deus spune:

multe persoane se casatoresc din greseala, nu iubesc cu adevarat ci sunt indragostiti de ideea de a avea partener/casa/copii si de pasiunea sexuala care exista de cele mai multe ori la inceputuri. Deci ne casatorim cu un leu si dupa o vreme ne dam seama ca este un magarus. Atunci ne punem intrebarea daca-l mai iubim? Gresit, nu l-am iubit niciodata doar am crezut ca-l iubim.
Daca o relatie este construita pe mai multe caramizi: pasiune,dragoste,respect,interese comune si prietenie atunci si in perioade mai grele ea rezista in timp. Si daca da, apare vreo problema mai serioasa cu rabdare,respect,dorinta pot sa fie din nou redescoperite sentimentele care au stat la baza casatoriei.
Nu exista casatorie perfecta, reteta ideala, exista in schimb atatea casatorii facute din greseala si prea multa suferinta dupa.
Si ca sa raspund la intrebarea ta, un om curajos cand stie ca nu mai iubeste se retrage. Isi acorda dreptul la fericire atat lui/ei cat si partenerului/copiilor, fiindca o relatie de compromis nu poate sa fie una sanatoasa.

daca intr-o zi viata iti intoarce spatele...prinde-o de fund!
http://oscarfriends.wordpress.com/

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro

putere...pentru cine crede ca nu mai poate!
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI

http://community.webshots.com/user/Deusphoto

bilancia spune:

Ai dreptate ca nu ne cunoastem indeajuns de bine partenerii uneori si credem ca a te indragosti e acelasi lucru cu a iubi, dar vechile generatii printre care ma numar si eu trecand de 40 ani nu au avut in trecut prilejul de a incerca sa convietuiasca cu cineva pt ca era impotriva normelor de conduita, te indragosteai superficial, bine ai zis pt ca nu multi am reusit sa traim sub acelasi acoperis cu partenerul, ulterior sa preferam o casnicie pt ca convingerile noastre ne ar fi dus in directia aceea.
Cei care au curaj? Eu personal nu am vazut si nu am auzit cazuri in care curajul a fost premiat, dar e o parere strict personala.

Deus spune:

pentru cine nu are curaj:
Daca-ti traiesti viata pt altii, la final cand esti frustrat si nemultumit, cand nu mai ai ce face, este bine sa nu invinovatesti pe nimeni ci sa recunosti ca ti-a fost frica sa-ti traiesti viata!

Mai bine sa mori in picioare decat sa traiesti in genunchi!



daca intr-o zi viata iti intoarce spatele...prinde-o de fund!
http://oscarfriends.wordpress.com/

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro

putere...pentru cine crede ca nu mai poate!
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI

http://community.webshots.com/user/Deusphoto

XIO spune:

Consider ca este o lipsa de respect fata de celalalt sa simti ca nu il mai iubesti si sa ramai in relatie doar din obisnuinta.
Este mai trist decat adulterul caz in care stii de ce stai cu partenerul , ca-l iubesti dar faci sex cu Xulescu pt. ca te-a atras.
Daca nu-l mai iubesti stai cu el din alte considerente si ii anulezi orice sansa de a-si reface viata, il minti in fiecare zi si te sacrifici doar ca sa iti speli "rusinea" sub eticheta de "martir".

Nu poti obliga pe cineva sa te iubeasca si nici nu poti sa-ti invinuiesti partenerul/partenera daca nu te mai iubeste. Asa este viata , asa suntem construiti . Avem o singura viata si la sfarsit nimeni nu-ti va ridica statuie daca ai stat intr-o casnicie fara sa-l mai iubesti pe celalalt.





***Fur is for petting**
http://www.xfactor.ro/#tp (produse eco)
http://www.adoptiicaini.ro/adoptii-virtuale/
http://www.adoptiipisici.ro/adoptii-virtuale/

http://freecycletm.ecosapiens.ro/

http://accesoriisihaine.blogspot.com/

http://www.4animals.ro/ajuta.html

balanta spune:

xio, sunt atatea cupluri care stau din atatea considerente impreuna , mai putin iubirea...e un ideal catre care tindem, unii din noi, si pe care unii il atingem sau nu, il pierdem sau nu...si apoi iubirea asta nu apare cand vrei si nici singuri nu vrem sa stam

XIO spune:

Da , stiu, e o relatie de dependenta de fapt , o parte e dependenta de pozitia din societate , cealalta e dependenta de stabilitate samd.
Dar mi se pare oarecum trist sa traiesti cu un coleg de apartament si nu cu un iubit.
Probabil imi voi schimba parerea mai incolo...adica sigur cred ca mi-o voi schimba



***Fur is for petting**
http://www.xfactor.ro/#tp (produse eco)
http://www.adoptiicaini.ro/adoptii-virtuale/
http://www.adoptiipisici.ro/adoptii-virtuale/

http://freecycletm.ecosapiens.ro/

http://accesoriisihaine.blogspot.com/

http://www.4animals.ro/ajuta.html

balanta spune:

XIO, poate unii ating acest ideal...poate si tu, dar mai greu azi cu aceasta evolutie a societatii...cam greu cu iubirea vesnica pt o singura persoane...

Corina75 spune:

Sara, trebuie sa-ti asculti instinctele, sa faci cum crezi ca e mai bine pentru tine si pentru copii.
O viata fara de iubire e impotriva firii, insa trebuie sa iei o decizie, oricare ar fi ea, e mai buna decat deloc. Posibil sa iti para rau mai tarziu, ptr ca niciodata nu vei sti cum ar fi fost daca mergeai pe cealalta cale.
Dar daca s-a nimerit sa-ti citesc mesajul, o sa-ti spun ce am facut eu: am plecat. Am divortat. Nu aveam copii, eram maritata de 4 ani si de 9 ani impreuna, dar nu-l mai iubeam. Ma indragostisem de altcineva. Poate nu e acelasi lucru, am plecat pentru ca aveam alternativa, ma astepta cineva.
Intreaba-ti sufletul, si nu ratiunea, cum vrei sa traiesti restul de viata care ti-a ramas. Fara multumire sufleteasca nu poti avea mai nimic.
Bafta.

ADRIANKA spune:

O prietena imi spunea ca pentru ea iubirea este obisnuinta, pentru mine, insa iubirea inseamna furtuna cu tunete si fulgere in viata mea, ceva extrem si imposibil care sa-mi bulverseze viata, numai atunci simt ca iubesc, pentru sotul meu, iubirea inseamna respect profund, liniste, incredere totala...Care dintre noi greseste?

Totul depinde de bagajul emotional pe care-l aducem cu noi inca din copilarie si pe care-l oglindim in relatia pe care o avem... Poate ca la un moment dat acel "te iubesc" isi schimba sensul si pentru noi este greu sa nu-l mai percepem ca la inceput, cand se lasa cu fluturi in stomac si, astfel nu-l mai percepem deloc...E greu sa facem tranzitia de la "Te iubesc" pentru ca simt furnicaturi si tremuraturi de genunchi, la un "te iubesc" pentru ca imi oferi oaza de liniste seara cand vin obosita de la serviciu, la "te iubesc" ca pe un vechi prieten care ma cunoaste si pe fata si pe dos...Cand ajungem aici...deja acest "te iubesc" devine "nu te mai iubesc". Si ne intoarcem mereu sa cautam poate in alte parti fluturii de inceput.

Imi este teama sa spun "nu te mai iubesc" pentru ca atunci cand am zis si relatia s-a sfarsit am regretat cel mai mult eu...Am confundat lucrurile....La urmatorul "nu te mai iubesc" sper sa fiu mult mai atenta...



..................................................................
Adriana, mami de Yiannis Alexandros (28.12.2007)

www.flickr.com/photos/30939036@N03" target="_blank">poze cu noi

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Povestea unui Licurici

Caritate - FanClub DC Michael Jackson, implica-te si tu


Iti trebuie o secunda pentru a te indragosti si ani buni pentru a intelege ce e iubirea...

ingeras26a spune:

Hmmm... interesante abordarin ale relatiei perfecte pentru fiecare.

Mie una mi se pare mult mai corect sa-i spui "nu te mai iubesc" si sa finalizezi relatia edcent, decat sa inseli. Pentru ca, dupa parerea mea, o relatie in care nu mai exista momente in care ai fluturi (nu zice nimeni ca la inceput), sau iese cu "scantei" intr-o partida de sex / sau dragoste, numiti-o cum vreti...atunci nu mai este decat o relatie de prietenie, convietuire, acceptare a celui de langa tine.
Cred ca fiecare are acceptiunea lui in ceea ce priveste relatia "aproape de perfectiune".
Noi, dupa 13 ani de cand suntem impreuna, avem momente cand ne iubim furtunos, cand ne sarutam, cand stam in pat cu copilul si ne uitam la ea si nu ne vine sa credem ca este a noastra, cand ne certam, cand ne reprosam, cand ne facem promisiuni...cand spunem ce mult apreciem ceva bun etc. Asta consider eu ca este o relatie frumoasa si normala, in acceptiunea mea. Si da, omul de langa tine este cel care, pe langa cele de mai sus, iti ofera liniste cand vii obosit, sau dragaleala cand ai avut o zi proasta. Sau nu iti ofera, dar il iubesti pentru alte lucruri...

Iar cand nu il mai iubesti, de ce sa il mai incurci? numai pentru ca ti-e frica sa o iei de la capat? sau pt copii? nuuu, gresit.
Sau il inseli? de ce? merita sa-l tradezi, sa te tradezi pe tine, sa minti, sa ranesti si copiii, pt ca inevitabil, la un moment dat se poate afla? nu mai bine lasi totul in urma cu un gust bun? parerea mea.

Editez: ... si nu mi-a spus niciodata in 13 ani "te iubesc", dar o simt in fiecare zi, aproape prin toate gesturile pe care le face fata de noi doua, de mine si de fiica noastra. Si nu va imaginati ca e perfect, departe de asta. dar este al nostru!
Si nu mi-a spus decat o data ca sunt frumoasa cand eram de-abia trezita din somn si in pijama (si urata nu sunt, pe cuvant , iar la lectia unde s-a prezentat modestia am lipsit )

Ingeras, mami de Maya
In curand vom fi 2 in 1...din nou..si va fi bine!
Campania noastra
www.petitieonline.ro/petitie/sustinere_pentru_reglementarea_legala_a_reproducerii_umane_asistate_medical_si_pentru_introducerea_procedurilor_inseminare_artificiala_si_fertilizare_in_vitro_in_programele_nationale_de_sanatate-p28651051.html" target="_blank">Petitia noastra - semneaza si tu!!
Infertilitatea este o boala!!