M-am hotarat..........adoptie(67)

Raspunsuri - Pagina 14

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns simo_75 spune:

gaby3604-depinde de psihiatru.Pe mine m-a intrebat daca am avut depresii la viata mea astfel incat sa iau antidepresive.Tu poti sa nu-i spui ca ai avut acea cadere nervoasa si gata!
Mai bine iti aduni fortele pentru intrebarile psihologului ca acolo sigur vei fii intrebata : Cum ai ajuns sa alegi varianta adoptiei?Ce s-a intimplat ? etc etc etc....Pe mine una m-a intrebat si cred ca astfel de intrebari sunt de baza la ei.
Aici trebuie sa spui ca :nu pot avea copii si ne-am hotarat sa adoptam!Sa fii scurta si concisa ca altfel ei sapa adanc..ca au un talent....iesit din comun.Ei vor sa iti vada fiecare reactie si atunci trebuie sa puna si intrebari mai grele pentru sufletul nostru si oarecum sa te intoarca putin in trecut sa vada daca acea trauma mai exista etc etc etc.....
Concluzie:sa nu iti fie frica de psihiatru.Nu cred ca ai avut ceva foarte grav incat sa fii internata la psihiatrie etc..ai facut un tratament pe care multi dintre romani il fac atunci cand nu reusesc sa treaca peste o trauma .
Si ca sa vezi cum merge treaba..sotul meu era prezent la el in cabinet doar cu buletinul , el fizic nu a putut veni odata cu mine...asa ca....am declarat eu pentru el ca este ok si nu are probleme cu capul.....
Cate nu se pot face in Romania.....asa ca bafta multa!!

Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea! - Nicolae Iorga

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denisa220972 spune:

gabi3604 Eu cred ca toate am avut cate o "cadere" in viata, dar asta nu inseamna ca in luna Mai o iau pe "carare".
Capul nu-ti taie, stai linistita, si psihologii la randul lor sunt oameni si cred ca pot sa faca diferenta dintr-o boala psihica cronica si un episod anxios-depresiv reactiv, mai ales ca ai cerut "ajutor" si nu ai mai avut recidiva.
Trebuie sa fii naturala,TU, fara sa-ti fie frica, sa-ti recunosti momentul de slabiciune si sa-i arati ca esti pregatita pentru viata mai departe.
Acum daca vrei sa le spui sau nu, de tine depinde, cat de tare poti sa fii, sa nu incepi sa te emotionezi.

Succes mult

carmanuia sa-ti traiasca Cosmin sa fie sanatos si norocos in viata.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bellaiza spune:

Gabi,
Vad ca esti din Bucuresti. Desi avem si noi medic de familie, am preferat sa rezolvam dosarul din punct de vedere medical, la Sanador. Acolo viza pe medicina de familie a pus-o medicul de medicina de familie care stie ca suntem inscrisi la medicul...de familie. Nu cred ca este cazul sa iti faci probleme si nici sa mergi pe mana medicului vostru de familie, daca nu poate intelege ca acel episod a fost pasager si nu are relevanta. Este adevarat ca poti avea asistent social si psiholog super ok si sa nu fie nicio problema, dar de ce sa ai emotii? Pe de alta parte, tu esti singura care stii situatia si ce anume trebuie tu insuti sa verifici pentru ca iti spun, din experienta noastra, intalnirile cu cei doi abilitati au fost nu numai interesante, dar si ample. Recunosc ca si noi i-am provacat pentru ca era interesant sa vedem cum ne vad alte persoane, nu cei din familie, cu + si -, ci, pana la urma specialisti.
Daca totusi mergi pe mana medicului vostru de familie, ai grija sa specifice ca episodul respectiv a fost unul pasager. Nu stiu daca am fost depresiva cand am realizat ca nici FIV-ul nu a reusit, cert este ca nu mi-a fost usor...


Bellaiza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bellaiza spune:

Mi-am amintit ceva...Imi vine sa si rad Psihiatrul a fost preocupat sa ne dezarmeze...nu stiti in ce va bagati.... se uita la noi ca la nici nu stiu ce...a fost insistent pe aspectele expuse, dar...asta a fost testul. Dupa ce ne-am aratat fermi, lucrurile s-au linistit. Si inca ceva, psihiatrul era o ea...De altfel, intr-un final, i-am spus, profesional vorbind, ca am intalnit n cazuri in care copii biologici si-au omorat parintii. Cu siguranta, interventia mea mea a fost una agresiva, dar a fost pe masura agresivitatii testului la care ne-a supus...

Sa nu ne lasam timorati si sa stim ce vrem.

Bellaiza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bellaiza spune:

Draga Gabi, noi am facut tot dosarul la Sanador.Nu ai nevoie strict de medicul tau de familie, ci de un medic in medicina de familie. Nimeni nu te va intreba daca cel care a semnat la medicina de familie este si medicul tau de familie.


Bellaiza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Bellaiza spune:

Si pana la urma, daca esti sigura pe tine si stii ce vrei, draga Gabi, nu ai cum sa ai vreo problema. Vorba fetelor, cate dintre noi sau cati dintre oameni nu au plans din senin sau nu au fost tristi din senin si nu ne-am catarat pe pereti. Reactia psihologului nu avem de unde sa o intuim, dar tine de noi sa demontam prejudecatile...lor.

Mult succes si...tine-ne la curent!

Bellaiza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simo_75 spune:

gaby3604- nu ar trebui sa iti faci atatea probleme.Toti avem cel putin odata in viata o cadere psihica.E normal, e firesc.Viata nu este tot timpul roz si trecem prin clipe grele ,fie ca ai pierdut pe cineva drag,fie ca nu poti face un copil etc etc etc etc...sunt multe de spus la subiectul asta asa ca stai linistita si nu te mai framanta atat ca nu va fii un impediment.
Eu de ex am pierdut sarcina la 7 luni si ce crezi ca am fost ok??nu ,bineinteles ,am plans ,nu puteam sa ma uit pe strada la mamici cu copii etc etc etc......dar acum vorbesc foarte deschis despre acel episod din viata mea in care nu ma mai recunoasteam de cata durere aveam in suflet.
Deja e ca o poveste cu final dramatic dar nu m-am oprit acolo.
Eu i-am povestit psihologului fara retineri si sincer imi era teama ca deschizand acest subiect plin de durere sa nu plang sau sa fac vreo scena in fata lui.M-am suprins vorbind de treaba asta deschis si recunoascand ca am avut o cadere atunci dar mi-am dat seama ca viata merge mai departe si a fii mama nu inseamna neaparat copilul biologic.
Tu poti sa spui ca ai cerut ajutor tocmai ca sa poti merge mai departe si sa iti lipezesti mintea si sa te pregatesti pentru pasul cu adoptia.
Treaba lor este sa te descoasa ,sa vada daca trauma care ai avut-o mai exista si te poate afecta in relatia cu copilul adoptat..etc...
Eu zic sa fii relaxata si sa nu iti faci griji si mai ales fii sincera si nu ocoli problema .Daca te vad deschisa si faptul ca vei putea vorbi despre problema asta o sa fie bine si o sa ai o bila alba.
Psihiatrul la care te duci pentru certificat este cel care te-a tratat?
Cat despre medicul de familie am crezut ca ea nu stie, dar eu stiu ca se trec bolile cronice:diabet,epilepsie etc....nu un episod pasager de depresie.Dar in fine,vrea sa fie cun constiinta impacata .
Sus capul si nu te lasa invinsa si urmarita de acel incident care era firesc sa se instaleze.Fii puternica ca drumul parintelui care adopta este un drum al invingatorului (mare dreptate avea cine a spus treaba asta !!)
Te pup si sa aud vesti bune!!!



Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea! - Nicolae Iorga

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ioanaalice spune:

Citat:
daca sunt in evidenta pentru boli cronice sau boli psihice


pai, episodul reactiv a fost acu' cati ani stii tu ca au fost; acum nu mai esti in nicio evidenta cu asa ceva. "A fi in evidenta" inseamna ca urmezi tratament. Ar putea sa fie amandoua dragute, sau nici macar atata, doar sa nu fie mai catolice decat papa, si sa nu-ti treaca pe hartii episodul.
si votez si eu cu fetele care te-au trimis la alti medici. Pana la urma, nu toti suntem inscrisi la un medic de familie (eu sunt unul dintre ei), doar nu te verifica DPC-ul pe lista carui medic esti!

inima sus!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simo_75 spune:

gabi3604 - te duci frumusel la o clinica particulara si iti iei de acolo tot ce-ti trebuie.Vorbesti cu un medic generalist ,si faci totul acolo ca sa nu mai fii stresata.
Iti scriu pe privat alte detalii...

Si in alta ordine de idei singura chestie care se poate intimpla este sa ai mai multe sedinte cu psihologul.Sa se convinga ca a fost ceva pasager si nu au ramas urme care sa poata afecta copilasul adoptat.
Nu este un impediment pentru atestat.
te pup si multa bafta!!






Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea! - Nicolae Iorga

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns carmanuia spune:

Gabi eu zic sa nu iti faci prea multe probleme, sotul meu a avut si el o problema ca a ta el a mers si la psiholog si psihiatru(de buna voie, fara sa-l trimita cineva, asa a simtit el atunci), medicul de familie nu a scris nimic despre acest lucru in schimb a spus chiar el psihologului si totul a fost ok, am primit si atestatul si in cateva zile vom avea si copilasul acasa .
va pup pe toate si sa imi tineti pumnii miercuri 16 dec deoarece atunci avem termenul pt incredintare.

Mergi la inceput