Teama de despartire
Salut tuturor!
Am o problema care ma macina de ani de zile si chiar daca am analizat-o din toate punctele de vedere nu am reusit sa fac ceva concret in aceasta privinta.
Locuiesc cu prietenul meu de 7 ani. Avem multe probleme in relatie, majoritatea pornind de la faptul ca suntem total diferiti: avem principii se valori total diferite, am fost crescuti in familii cu fundamente diferite. Ceea ce ne-a legat la inceput a fost o dragoste nebuna atat din partea mea cat si din partea lui, dar si nevoia de afectiune a amandurora. Am crezut ca in timp diferentele dintre noi se vor atenua, ca vom reusi sa ne schimbam fiecare dar nu a fost asa. Intr-adevar compromisuri au existat, insa mai mult din partea mea- iar acesta situatie a inceput in timp sa ma deranjeze enorm. Ideea e urmatoarea: nu pot sa-i schimb convingerile, desi datorita lor nu cred ca voi accepta niciodata sa fac un copil cu el, poate nici sa ne casatorim (desi el isi doreste o casnicie si copii, stiu ca ma iubeste in felul lui si poate si eu il mai iubesc). De aici rezulta concluzia clara: trebuie sa ne despartim! Insa aici intervine un alt aspect: eu am un handicap fizic mai mult de ordin estetic decat functional de care sunt complexata. El nu a fost niciodata deranjat de acest lucru si asta a contat enorm pt mine. In plus nu am reusit sa-mi gasesc un loc de munca desi am studii superioare. Mi-e jena sa plec la parinti, sa fiu intretinuta de ei, dar cel mai important mi-e teama ca nu voi reusi sa gasesc un alt barbat care sa ma accepte asa cum sunt.De aici si dilema mea:sa fiu multumita ca am totusi langa mine pe cineva care ma iubeste sau sa plec, sa caut ceva ce nu as putea gasi niciodata...?? As avea mare nevoie de un sfat sau de pareri.
Multumesc anticipat!
Raspunsuri
Deus spune:
asta-i ca si cum ai intreba care rau este mai mic? pe care sa-l alegi?
Daca nu-l mai iubesti trebuie sa te desparti de el, pentru tine dar si pentru el fiindca in viitor o sa fiti foarte nefericiti.
O sa-ti gasesti alt barbat exact cum l-ai gasit si pe asta:-)
Devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
putere...pentru cine crede ca nu mai poate!
www.youtube.com/watch?v=R9ya9BXClRw
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
quod me nutrit me destruit
http://community.webshots.com/user/Deusphoto
aditzaC spune:
ellablue...din propia experienta iti spun ca cel mai mult doare obisnuinta si nu iubirea . Totul depinde numai de sentimentele tale si ceea ce iti doresti in viitor . Daca '' convingerile '' lui te deranjeaza atat de tare incat consideri ca nu il vei avea niciodata ca sot , atunci cred ca cel mai bine este sa te desparti de el .
Cum ziceam totul depinde numai de tine , nimeni ditre noi nu putem sti clar ce este in sufletul tau . Din ce ai zis el nu ti-a gresit cu nimic grav , doar ca aveti pareri diferite .Nici un om nu este perfect !
In leg cu problema ta ........ eu cred ca atunci cand iubesti pe cineva si vrei sa fii alaturi de el , treci si pt un defect / handicap .
Deci ..cu siguranta vei gasii un alt barbat .
Mom te intretine el ? ziceai ca nu vrei sa mergi la parinti unde sa fii intretinuta si ca nu ai de munca , deci mom te intretine el . Iti reproseaza chestia asta ?
ellablue spune:
Sincer, in adancul sufletului meu inca il mai iubesc insa numeroasele probleme care s-au adunat in timp ma debusoleaza, simt ca nu mai am puterea sa lupt, ca nu mai are rost si uneori sunt confuza in legatura cu sentimentele mele.Dragoste mai exista pt el, insa e un sentiment estompat.
ellablue spune:
da, intr-adevar el ma intrtine, si da, s-a intamplat sa-mi reproseze asta atunci cand ne certam
Stiu ca depinde pana la urma doar de mine, insa oricat am pus faptele in balanta nu am reusit sa iau o decizie. Stiu si ca fiecare dintre noi suntem diferiti, ca ceea ce este potrivit pt o persoana nu este cea mai buna solutie si pt alta. As vrea doar niste pareri obiective, pt ca eu fiind implicata direct in situatie sunt implicit subiectiva.
samira33 spune:
se spune ca atunci cand Dumnezeu iti inchide o usa...simultan iti deschide mai multe ferestre.
spui ca esti constienta de diferentele dintre voi...si parerea mea persoanala este ca oamenii se pot schimba pana la un punct si pana la o varsta...insa nu fundamental.
exista o gresala frecvent facuta de noi,femeile...si anume ...ne imaginam si speram ca vom putea modela barbatul de langa noi conform dorintelor,idealurilor noastre...insa de foarte multe ori nu ne reuseste chestia asta...si sfarsim prin a fi tot noi cele care facem compromisuri ce aduc,in timp, frustrare, nemultumire, neimplinire...intr-un cuvant nefericire.
fiecare om are partile lui bune si partile lui mai putin bune...gandeste-te foarte bine...si fii dureros de sincera cu tine...esti dispusa sa accepti "relele" partenerului tau pentru intreaga viata???...pentru ca pana la urma ...reusita unei relatii consta in capacitatea partenerilor de a tolera "imbecilitatile" celuilalt-asta ca sa ma exprim mai plastic.
cat despre problema ta...iarasi nu consider ca trebuie te agati de un om doar ca pentru ca te aacepta asa cum esti...nu...cu siguranta ai multe lucruri frumoase de oferit...si asa cum le-a apreciat el la tine...vor mai exista si alti barbati care sa le "vada".
invata sa te iubesti pe tine asa cum esti...invata sa te simti bine tu cu tine...daca nu poti zambi de una singura...nu ai sa poti zambi nici in 2...indiferent de calitatea omului de langa tine.
iti doresc sa iei o decizie inteleapta
galliciana spune:
Citat: |
citat din mesajul lui ellablue Salut tuturor! Am o problema care ma macina de ani de zile si chiar daca am analizat-o din toate punctele de vedere nu am reusit sa fac ceva concret in aceasta privinta. Locuiesc cu prietenul meu de 7 ani. Avem multe probleme in relatie, majoritatea pornind de la faptul ca suntem total diferiti: avem principii se valori total diferite, am fost crescuti in familii cu fundamente diferite. Ceea ce ne-a legat la inceput a fost o dragoste nebuna atat din partea mea cat si din partea lui, dar si nevoia de afectiune a amandurora. Am crezut ca in timp diferentele dintre noi se vor atenua, ca vom reusi sa ne schimbam fiecare dar nu a fost asa. Intr-adevar compromisuri au existat, insa mai mult din partea mea- iar acesta situatie a inceput in timp sa ma deranjeze enorm. Ideea e urmatoarea: nu pot sa-i schimb convingerile, desi datorita lor nu cred ca voi accepta niciodata sa fac un copil cu el, poate nici sa ne casatorim (desi el isi doreste o casnicie si copii, stiu ca ma iubeste in felul lui si poate si eu il mai iubesc). De aici rezulta concluzia clara: trebuie sa ne despartim! Insa aici intervine un alt aspect: eu am un handicap fizic mai mult de ordin estetic decat functional de care sunt complexata. El nu a fost niciodata deranjat de acest lucru si asta a contat enorm pt mine. In plus nu am reusit sa-mi gasesc un loc de munca desi am studii superioare. Mi-e jena sa plec la parinti, sa fiu intretinuta de ei, dar cel mai important mi-e teama ca nu voi reusi sa gasesc un alt barbat care sa ma accepte asa cum sunt.De aici si dilema mea:sa fiu multumita ca am totusi langa mine pe cineva care ma iubeste sau sa plec, sa caut ceva ce nu as putea gasi niciodata...?? As avea mare nevoie de un sfat sau de pareri. Multumesc anticipat! |
sa fiu sincera??????
si astept sa imi raspunzi DA sau NU!
astept inca o minune in viata mea!!!
XIO spune:
Eu una nu-ti pot raspunde obiectiv daca nu stiu despre ce e vorba.
Din ce cauza tu nu vrei sa continuati relatia , ce convinegri are incat sa te faca sa va despartiti desi spui ca il iubesti?
Cu defectul las-o balta , eu am cazut in admiratie la spital cand am vazut un pacient de la sectia de arsi venit la control. Avea o cicatrice enorma pe tot gatul si pe piept dar emana ceva special care facea si cicatricea aia draguta.
Un prieten de-al meu se casatoreste vara care vine cu o fata extrem de draguta, cu bun simt , de treaba, prietenoasa si tot ce mai vrei care insa are un defect vizibil tare de tot la un ochi . Si? Este o fata jos palaria .
In plus , atunci cand te-ai indragostit de cineva nu te mai deranjeaza ca are 100 sau 40 de kg , nasul cat un castravete sau mai stiu eu ce .
***Fur is for petting**
http://www.xfactor.ro/#tp (produse eco)
http://www.adoptiicaini.ro/adoptii-virtuale/
http://www.adoptiipisici.ro/adoptii-virtuale/
http://freecycletm.ecosapiens.ro/
http://accesoriisihaine.blogspot.com/
http://www.4animals.ro/ajuta.html
tierry spune:
Mda, fix aceeasi problema o am si eu...acum..sau mai bine zis de 1 an jumate incoa..la mine totul a fost declansat de o "relatie virtuala", care m-a facut sa deschid ochii si sa vad exact lucrurile de care vorbesti tu aici. Nici eu nu am gasit inca un raspuns (adica cred ca e cel pe care l-ai gasit si tu, numai ca mi-e teama ), si eu ma chinui de 1an jumate incontinuu, nervi, certuri, etc. etc. Domnul imi spune ca sunt fite de-ale mele, de prea mult bine, adica ce e asa greu sa stergi cu buretele si sa te prefaci fericita in continuare? Chiar o sa citesc cu interes raspunsurile voastre...Oricum ce pot sa iti spun ca, in timp, situatia s-a agravat, nicidecum remediat
nikol24 spune:
nu stiu daca o sa te ajute f mult povestea mea:il iubesc pe sotul meu enorm dupa apropae 8 ani de relatie suntem inca mici abia am depasit 22 de ani dar incredibil de diferiti ,avem un pui mic de 2 anisori pe care o iubim din tot sufletul.insa nimic nu poate sterge cu buretele ca el este persoana care ma trage in jos,care a crescut in alt mediu si pe alte pirncipii,suntem prea diferiti si ne certam tot timpul,insa ne iubim la nebunie
intrebare:merita????
merita sa il legi sufletul de un om care nu te completeaza care nu e pe acceasi lungime de unda,care nu poate gandi si reactoina ca tine??iti zic eu NU,fa ceva acum cand inca e inceput si doare asa,eu dupa atata timp nu mai pot sa pun punct pentru cadoare al naibii de tare!
camicreata spune:
Buna.In primul rand cred eu ca tre sa ai incredere in tine si sa nu te gandesti ca nu vrei mai gasi un alt barbat.Sigur vei gasi.Eu iti dau sfaturile tie pe care trebuia sa le fac eu.Dar la mine e foarte tarziu acum.Daca nu merge relatie si tu faci totul sa crezi ca merge eu zic sa renunti.Eu din pacate nu am renuntat si acum uite,stau si sufar,pentru ce sa suferi,viata merge inainte.
Eu iti urez noroc