Simt nevoia sa-mi descarc si eu sufletul.

Vreau si eu sa povestesc cuiva filmul vietii mele, nu am cu cine vorbi.
In 2004 am ramas insarcinata insa de pe la 4 luni, tatal copilului a decis ca nu-i trebuie o viata de familie care sa-i ingreuneze cariera si probabil chiar viata.
Am hotarat ca-mi voi naste si creste copilul singura, chiar daca majoritatea oamenilor din jurul meu nu au fost de acord cu hotararea mea si nu m-au sprijinit in nici-un fel.
Am nascut in octombrie 2004 si am cunoscut atunci un mare sentiment de fericire si implinire sufleteasca; parca si Dumnezeu mi-a dat un semn: in acea seara a fost un cutremur care s-a simtit destul de tare.
Mi-am crescut baiatul asa cum am stiut si am putut mai bine, recunosc ca m-a sprijinit mama mea foarte mult, chiar si tata care ma condamnase la inceput si care nu-mi vorbise luni de zile. Nu mi-a fost deloc usor, am intampinat destule greutati,printre care si de natura emotionala si financiara.
Dupa un an si ceva am cunoscut pe cineva: un barbat care tocmai iesise dintr-o casnicie care-i lasase un gust tare amar si care-l facuse tare nefericit, casnicie din care rezultase si o fetita.
M-a emotionat desul de mult povestea lui si desi imi era teama sa o fac m-am implicat in aceasta relatie. Dupa nici un an de zile ne-am casatorit. Il iubeam si m-am gandit si la faptul ca-i voi putea oferi copilului meu sansa de a avea un altfel de camin si un tata.
Totul a fost bine timp de vre-un an si ceva, aproape doi, cu cateva exceptii ce tin in mare de familia lui. Se pare ca parintii lui nu m-au agreat prea tare si sunt mult mai aproape de fosta sotie. Fata sotului meu i-a fost incredintata mamei, insa aceasta simte nevoia sa-si puna ordine in viata si nu poate avea grija de copil, asa ca o creste soacra mea. Asa ca in timp s-a creat un cerc format din sotul meu, familia lui, fosta lui sotie(chiar si mama acesteia) si copil, cerc in care eu nu am voie sa intru.
Eu a trebuit sa inteleg mereu si sa las de la mine, dar cat sa mai suport. Pleaca in fiecare dimineata la birou, cand iese merge la ai lui si apoi vine acasa, undeva dupa ora 9-10 seara.
In primavara am ramas insarcinata si m-am gandit ca-i voi face o bucurie si am sperat chiar ca acest lucru va schimba putin lucrurile. S-a bucurat, ce-i drept, cateva zile insa apoi mi-a spus ca nu-i tocmai momentul si ca nu se simte pregatit sa mai aiba inca un copil.
A cazut cerul pe mine in acel moment si nu m-am gandit decat ca povestea se repeta; m-am intrebat:oare sunt blestemata incat copiii mei sa nu fie doriti?
Am suferit tare mult insa am avut si de data asta taria sa spun ca-mi voi creste copilul cu sau fara el. Motivul pentru care acest copil nu este dorit: ii este teama ca iubind si acest copil, i se va mai diminua din dragostea ce i-o poarta fetitei lui.
Am ajuns in luna 7 de sarcina, sarcina care este foarte dificila si cu multe probleme, la fel: sprijinita doar de mama mea. Ai lui nu dau nici-un semn de viata iar sotul meu cred ca nici nu stie in ce luna sunt. Nu ma poate insoti niciodata nicaieri: la doctor, la analize, nu ma ajuta la nimic, nici nu are cand pentru ca vine doar seara acasa si atunci se aseaza la calculator. Nu poate vorbi cu mine pentru ca simte nevoia sa se relaxeze iar eu il obosesc.
Ma simt mai mult decat singura, abia daca-mi vorbeste, nu mai avem relatii intime de mult timp, aproape de cand am ramas insarcinata, ba nici nu ma mai suporta sa dorm langa el. Nu mi-a atins burtica decat de 2 ori...si atunci pentru ca am insistat eu.
Deci ce-am facut? Am vrut un sot pentru mine si un tata pentru copil? Acum voi avea doi copii si nu simt ca am nici sot pentru mine si nici tata pentru ei.
Nu stiu cum sa mai procedez, am incercat sa vorbesc cu el de mai multe ori si in mai multe moduri, insa nu mai am putere si simt ca nu mai pot lupta. Am obosit si deja ma gandesc ca nu mai are nici-un rost.
M-am gandit sa divortez, dar as vrea sa nasc acest copil cat timp suntem inca casatoriti. Poate ca mai sper si ca se va schimba ceva? Nu stiu.
E cam lunga povestea mea, insa daca cineva are rabdare sa citeasaca...ii multumesc!

ralualexandrei spune:

Eu am citit si ti-am inteles tristetea si singuratatea,pt tine, macar un zambet sa-ti aduc pe fata.

Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si a lui Eduard Ionutz album no1 album no2 albumul no3
Vreau sa nu mai fiu diferit!!!!

nonalaly spune:

Oare ce suflet poate avea sotul tau astfel incat sa nu fie interesat nici macar in ce luna esti? Voi chiar nu mai comunicati deloc?
Eu te admir enorm pt curajul tau de a-ti infrunta destinul astfel si sper ca dupa ce vei naste sa se mai domoleasca, desi din experienta iti spun sunt slabe sanse daca in perioada sarcinii a avut un astfel de comportament. Poate la inceput o vreme va fi bucuros si plin de el, apoi insa revine la ceea ce a fost sau chiar mai rau. Nu vreau pt nimic in lume sa te demoralizez, nu de asta ai nevoie acum si m-as bucura sa gresesc si dupa nasterea micutului sa reusiti sa va reapropiati si sa va refaceti casnicia de dragul copiiilor.
Oricum indiferent cum va fi eu iti doresc o nastere usoara, cat mai multa putere si nu te da batuta orice ar fi. Mogaldeata aia mica iti va da resursele necesare ca sa poti pasi mai departe indiferent de ce si cum se va intampla.
Si eu am un copilas de 3 luni si oarecum ma regasesc in situatia ta dinaintea casatoriei si nu mi usor deloc, chiar nu stiu cum o voi scoate la capat, dar....merg inainte nu stiu pana cand si cum, dar merg.Povestea mea o gasesti la topicul "o mamica singura" daca vei avea rabdarea s-o citesti.
Multa sanatate si o nstere usoara!
Si nu uita, noi iti suntem alaturi cu un sfat, cu o vorba buna sa upur si simplu sa iti citim randurile.

Nona si Cristian

Deus spune:

Of Doamne ce poveste trista...
Asa cum am mai spus azi la un alt topic, fiecare lucru din viata trebuie privit ca fiind o poveste. Povestile sunt spune in diferite feluri...tu acuma privesti totul ca pe o tragedie, un esec, un blestem, negativ 100%.
Te inteleg ca vezi asa lucrurile dar iti sugerez sa incerci sa vezi povestea si din alta perspectiva:
1. bine ca esti sanatoasa si copilul la fel, bine ca mama si tatal tau sunt alaturi de tine, bine ca ai curajul sa infrunti viata chiar daca altii in jurul tau iti spun probabil sa accepti si sa rabzi.

Imi pare rau ca treci prin asa ceva! Nu vad alta sansa decat sa lupti, sa-ti gasesti puteri supra-omenesti si sa faci ce este mai bine pt tine si pentru copii.

Iti doresc sanatate, multa putere si noi aici te asteptam sa ne spui cum esti. Aici ai cu cine sa povestesti:-)


„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi
www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI



quod me nutrit me destruit

http://community.webshots.com/user/Deusphoto

crisdd spune:

Va multumesc din suflet, nu vreau sa par falsa insa mi-au dat lacrimile can v-am citit raspunsurile. N-am prea avut ocazia sa spun cuiva ce am pe suflet, iar acum parca sunt mai usoara putin.
Nonalay, ti-am citit povestea ta si m-am regasit in ea.
Dar trec acolo si-ti raspund.

ioanaradu spune:

crisdd . as vrea sa te pot incuraja, dar dc acum se poarta asa, probabil si pe viitor va fi la fel. oricand vei avea nevoie poti veni sa scrii aici, sigur te vei simti macar cu putin mai bine.
sa fii sanatoasa si puternica, sa-ti poti creste copiii!

Luna1 spune:

Crisdd nu exista posibilitatea ca fetita sotului sa locuiasca cu voi? Ma gandesc ca in situatia de acum sotul are de fapt doua familii, fiica lui cu care doreste sa petreaca mai mult timp si voi. El se simte amenintat pentru ca stie ca o data cu aparitia noului copil vei avea asteptari mari de la el, vei dori sa vina acasa devreme, etc iar el doreste sa fie alaturi de fiica lui.

Ma gandesc ca daca ar locui cu voi puteti fii toti fericiti, o familie intregita, fiul tau, fiica lui si noul vostru bebe sintindu-se frati nu straini.



Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

discordia spune:

Povestea ta seamana cu cea a unei rude apropiate mie. Sotul acesteia mai are un copil din prima casatorie, iar cand a aflat ca, cumnata mea este gravida nu a vrut copilul. Nici acum nu il iubeste, nu se ocupa de copil, nu ii da bani pt cresterea acestuia, mama lui, la fel nu vrea sa auda de fetita, si-a trecut casa si masina pe numele primului copil, iar pt cel de-al doilea nu are nimic sa ii dea si nici nu vrea sa faca ceva anume, spune ca pt acesta sa munceasca rudele cumnatei mele, adica noi. Mai mult cumnata mea este bolnava de cancer, iar el a afirmat sus si tare ca nu va mai trai mai mult de 2-3 luni si ca lui ii va ramane pensia de urmas a copilului+ un ajutor care se da de la serviciul cumnatei mele, in jur de 200 de milioane, bani cu care isi va acoperi un credit. Asa ca te inteleg perfect.
Tu tb sa fii tare pt copilasii tai, iar pe el daca nu il intereseaza copilul, nu are rost sa te mai chinui alaturi de el. Poti divorta dupa ce nasti daca iti este mai bine asa sau poate odata cu nasterea copilului va reveni la sentimente mai bune.
Ai grija de tine si de copii.

mamica de fetita si 11s+

balanta spune:

Nu vreau sa fiu ironica...fa cunostinta cu familia lui Petrica_do si poate faceti schimb de expierenta...e taman inversa situatia...e bine sa vina fetele de acolo sa posteze...poate te pot ajuta si in situatia ta

crisdd spune:

Nu,Luna, nu este posibil ca fetita lui sa vina sa stea cu noi. In primul rand nu este de acord mama ei si si nici soacra mea. Tin sa precizez ca noi platim pensie alimentara mamei, desi o creste soacra mea si-i mai dam si soacrei mele bani pentru a o putea creste "decent".
Deci imagineaza-ti ca nu vrea nici-una dintre ele sa renunte la un venit lunar suplimentar.
Va trebui sa actioneze sotul meu in instanta dar spune ca nu vrea deocamdata si ca este foarte bine asa.
Eu i-am propus de multe ori asta, si nu ca sa-l tin pe el acasa, ci pentru ca m-am ganditt ca ar fi normal ca acest copil sa aiba alaturi macar unul din parinti.
Dar nu-ti imagina ca se ocupa foarte mult nici de ea. Merge la ea dar nu chiar in fiecare seara: are perioade cand merge in fiecare zi sau poate uneori la 2 zile, insa are perioade cand nu trece pe-acolo cate o saptamana. De fapt si eu iau de buna ce-mi spune el pentru ca nu-l pot controla: cu ai lui nu pot lua legatura, el la elefon nu-mi raspunde toata ziua...
balanta: ce-i cu Petrica_do? am sa caut acum

Haricleea spune:

crisdd,ce pot spune...............nu am cuvinte,nu pot deact sa spun ca esti norocoasa ca o ai pe mama ta lanaga tine si ca intotdeauna un copil este o binecuvantare.iti doresc sa ai ca si pana acum puterea necesara sa treci peste acest episod si sa te rog sa ti gasesti sufletul pereche.
Pt copii tai in primul rand si pt tine,evident nu te neglija.Copii sunt intodeauna mandrii sa aiba o mama ingrijita moderna,ii ajuta tare mult si desigur cel mai mult te va ajuta pe tine,starea ta psihica!!!
Te pup si sa nu uiti asta niciodata!!!