Cum pot depasi mai usor aceasta perioada?

Tatal meu,bolnav de Parkinson, in ultima faza, isi traieste ultimele zile de viata. E inutil sa va spun ce simt cand il vad in aceasta stare.
Nu pot dormi noaptea, ziua mi-e gandul numai la el, as plange mereu. Stiu ca se va sfarsi in curand, si desi stiu asta, parca mi-e greu sa accept.
Cum pot depasi aceasta stare? Pot reusi fara medicamente? Cu ajutorul medicamentelor din plante?

cristiama spune:

Sa stii ca vorbeam cu sora mea, si cea mai grea perioada din viata a fost pt amandoua perioada in care tatal nostru era in coma si stiam ca nu-si mai revine.

Nu incerca sa depasesti cu medicamente, la un moment dat va trebui sa accepti realitatea!

Sa stii ca dupa ce se stinge, e cumva mai usor, poti sa incepi sa-l plangi dar macar nu mai e starea asta de asteptare ingrozitoare, de speranta in miracole.

Eu as spune sa plangi cand si cat iti vine, sa te plimbi mult, n-ai sa crezi ce aliat puternic e timpul, durerea asta atroce pe care o simti acum se atenueaza.
Mai intai vor exista 10 min in care sa nu te gandesti la asta, dupa va fi o seara in care nu o sa adormi plangand, dupa care o sa incepi sa te gandesti la lucrui frumoase legate de el....

Lasa sa treaca timp, doare indiferent ce ai face, dar o sa treaca.

rrox3 spune:

isabela imi pare tare rau...
Incearca sa profiti la maxim de timpul pe care-l mai poti avea in compania lui si bucura-te de el.
Cauta si cere suportul prietenilor, sotului (nu stiu daca esti casatorita), ai mare nevoie de sprijin afectiv acum.
Si... imi pare rau, poate suna cinic... gandeste-te ca la un moment dat tot s-ar fi intamplat asta... n-avem ce face, nu ne putem opune, nu putem schimba prea multe, putem doar accepta. Si mai putem sa incheiem relatia cat mai frumos posibil si sa-l pastram in amintire cat mai viu si luminos.
...Macar ai avut un tata atata timp - si cred ca un tata bun daca suferi atat - bucura-te de ceea ce ai, e mare lucru.
Mult curaj!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

isabela spune:

Multumesc pentru raspunsuri.
Poate ca acum mi-e mult mai greu. In urma cu 11 ani imi pierdeam sotul, iar in urma cu 8 ani,mama. Atunci aveam copilul mic, eram atat de prinsa, incat, am trecut, oarecum mai usor peste aceasta perioada.
Dar acum , tata fiind ultimul parinte care mi-a ramas, simt durere mult mai mare. Nu-mi gasesc cuvintele necesare.
Am alaturi de mine actualul sot care ma sprijina afectiv, dar asa nu schimba nimic.
Ma gandesc ca e asa ciudat, ca la 41 ani sa simt ca odata cu moartea lui raman singura pe lume, ca nu mai sunt copilul cuiva.

Deus spune:

PRIVESTE FIECARE LUCRU CARE SE INTAMPLA IN VIATA CA PE O POVESTE!
povestile pot sa fie spuse in mai multe feluri! Daca privesti eminentul deces ca fiind "ultimul parinte" , "raman singura", "saracul moare" ai sa suferi enorm...daca privesti lucrurile putin altfel:
"acuma o sa fie alaturi de mama", "nu o sa mai sufere", "m-a iubit si l-am/il iubesc", "am avut parte de multe momente frumoase", "a avut norocul sa-si cunoasca nepotelul", "o sa fie bine si de acolo o sa ne vegheze", "candva ne vom revedea", "acuma este timpul lui"...
Incerca sa nu-i dai o tenta total negativa acestei situatii, sa incerci sa gasesti si ceva pozitiv, in felul acesta vei accepta si vei trece mai usor peste tragedie.

Iti doresc numai bine!

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi
www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI



quod me nutrit me destruit

http://community.webshots.com/user/Deusphoto

bobocel_07 spune:

Imi pare rau ca treci prin asta dar asta este viata nu ne putem impotrivi la ceea ce trebuie sa fie.Incearca sa iti petreci timpul care a mai ramas cu el si spune-i cat de mult il iubesti si cat il apreciezi pentru tot ce a facut pentru tine.Arata-i toata dragostea pe care i-o porti alta oportunitate sa o faci nu vei mai avea.Hai ca mi-au dat lacrimile gandindu-ma la tine si tatal tau.E mai bine sa reusesti fara medicamente sa depasesti aceasta stare stiu ca e greu dar ai sa reusesti.Si nu vei ramane singura il ai pe copil langa tine.Doamne ajuta sa treci cu bine peste incercarea asta.

alexia_07

Deianira spune:

Isabela, ma doare sufletul cand citesc ce ai scris.
Eu zic sa plangi pana nu mai poti, sa simti ca te-ai "curatat" de ganduri negre, iar apoi sa incerci sa gandesti pozitiv, asa cum zice si Deus - ce bine ca l-ai avut atata timp alaturi de tine, ca si-a cunoscut nepotul, ca a fost cu tine cand te-ai casatorit. Gandeste-te si ca va scapa de un chin. Pentru tine e greu sa il lasi sa plece, dar pentru el va fi o usurare.
Sunt alaturi de tine .

---

madau spune:

Si tata s-a stins tot din cauza Parkinsonului. E o boala extrem de perfida, efectiv il vedeam cu se stinge sub ochii nostri si nu puteam face nimic . Nu stiu ce as putea sa-ti spun, mie una imi era greu si sa merg sa-l vad in ultimele zile, parca vroiam sa raman cu amintirea lui de cand era in putere.... Si acum m-a bufnit plansul, desi au trecut 6 ani de atunci. Doare tare, dar o sa treaca, durerea trece si raman doar amintirile frumoase. Iti doresc toata puterea din lume si te imbratisez din tot sufletul

Madau si Alexia Miruna (15 dec 2005)
www.flickr.com/photos/madau/collections/72157600567493374/" target="_blank">poze pana la 1 an, www.flickr.com/photos/madau/collections/72157600567398541/" target="_blank">de la 1 la 2 ani, PARTY 3 ANISORI , de la 3 la 4 ani , Turcia 2009
www.geocities.com/nov_dec_2005/povesti2005.htm#madau" target="_blank">povestea nasterii Mirunei, www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1b04435806e76a5905bfb2&skin_id=4&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulet aniversar
filmuletze poznase www.dropshots.com/madau" target="_blank">1 si www.dropshots.com/Miruna" target="_blank">2


UNIQUE BIJOUX

isabela spune:

Am plans aseara pana n-am mai avut lacrimi.
Dimineata cand am ajuns la el, mi-a recunoscut vocea, dar nu a putut deschide ochii sau vorbii. Imi strangea doar mana. Ieri dimineata cand m-a auzit incerca sa ma sarute.
Ma doare sufletul sa nu pot face nimic pentru el, dar asta-i boala aceasta pacatoasa.

Deus spune:

Imi pare rau din pacate noi nu te putem ajuta decat cu vorbe bune si sa fim alaturi de voi cu gandurile...
Nu plange langa el, fa-i plecarea mai usoara. Incerca si spune-i ca-l lasi sa plece, ca-i multumesti pentru tot ce a fost pt tine in viata asta, ca-l iubesti... lasa-l sa plece unde numai sufera.

„Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.”Gandhi
www.de-azi.ro

inspiratie, dragoste, putere ... pentru cine crede ca nu mai poate.
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI



quod me nutrit me destruit

http://community.webshots.com/user/Deusphoto

denizel spune:

Isabela, imi pare foarte, foarte rau pentru ca treci prin asta :(.
Daca as fi in locul tau, as apela la ceva pastilute prescrise de un medic. Suferinta asta atat de mare te poate afecta foarte tare, chiar si in plan fizic.
Daca iei pastilute slabe nu vei suferi mai putin, nu vei constientiza mai putin ce ti se intampla, dar vei putea sa duci ceva mai usor povara asta uriasa si vei putea mai usor sa te poti agata de mecanisme de aparare.
Daca sunteti credinciosi, ajuta-l pe tatal tau sa plece impacat, fara teama si de mana cu Dumnezeu. Iti va ajuta si tie foarte mult.


Te imbratisez strans-strans!





Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitzã" :-)) - din jurnalul unei mãmici de bãietel.