Frica la 9 ani.framantari si suferinte...

Buna!

Am sa va prezint situatia nepoatei mele, Iulia, in varsta de 9 anisori. Sora mea se confrunta cu cateva probleme, care ea zice ca o depasesc, mi-a cerut ajutorul, insa, cum ai mei baieti sunt mult mai mici...ma depaseste si pe mine. Asa ca va rugam sa interveniti cu sfaturi, incurajari sau orice altceva.

Iulia este primul copil, are un fratior mai mic, de 4 ani, care in urma cu o luna a fost bolnavior asa ca mama lui a trebuit sa-l interneze pentru 2 zile la spital, ea lucrand ca asistenta medicala. De aici, zice sora mea ca Iulia acuza tot felul de dureri, stari de voma, dureri de burtica, de cap, stari de lesin si alte astfel de probleme.
A mai acuzat dureri de burtica si anul trecut, cand, la scoala a luat o nota mai mica sau a gresit un test, ceva de genul asta, si na mai vrut sa mearga la scoala.
A dus-o si pe ea la spital, ia facut analize, au iesit bune, dar ea continua sa spuna ca nu se simte bine, ca ii este frica, ca vrea la mami la spital.Face tot felul de crize de isterie, ca ea se sinucide, ca nimeni nu o intelege, ca ii este frica, si ca ii este rau...
Este evident ca vrea o mai mare atentie, insa sora mea zice ca are suficienta atentie.

Intr-o zi a venit la ea si a intrebat-o ei cand ii vine ciclu, ca de ce nu are inca? ca o prietena dea ei are, avand 12 ani, i sa explicat de unde si cum vine menstruatia. Ea are o carte despre corpul uman, care eu i-am facut-o cadou de ziua ei anul trecut...acum stau si ma gandesc daca a fost un cadou potrivit sau nu...pentru ca rasfoind cartea respectiva a dat de capitolul despre menstruatie...

Este acum, la varsta de 9 anisori vreun puseu de crestere? Au ei acum tot felul de framantari pe care nu si le pot explica, identifica...etc...cum sa luam problema, cum fac parintii in astfel de situatii sa isi apropie copilasii?

Sora mea recunoaste ca de multe ori are pretentia de la Iulia sa inteleaga ca cel mic are numai 4 ani si ea are 9 ani, sa lase de la ea....ca e mai mare...poate fi si asta o problema....

Am scris cam anapoda...cum mi-au venit in cap ideile, voi mai detalia pe parcurs.

Va multumesc pentru eventualele raspunsuri.


proud mummy

szivarvany spune:

Iti spun ce as face eu, daca as avea bb2: o dupa-masa dedicata doar fie`mi. Adica ziua X a saptamanii, doar si numai petrecuta cu ea. Stat la povesti, mers in oras la inghetata, la film, discutat si dezbatut de toate. Si am retinut o idee de la AdinaIulia, un fel de jurnal comun. In care sa-si lase scris ganduri. Atat ea, cat si fetita. Cateodata e mai greu de discutat, e mai usor sa scrii.

Cred ca ideea cu cartea de anatomie a fost foarte buna.
Acum depinde si de felul fetitei, daca e mai deschisa sau mai retrasa, cat vrea sa vorbeasca. Sau cat de natural ii vine mamicii sa stea de vorba cu ea.
Si nu e bine ca la 9 ani sa o considere mare. Pentru ca nu e.

Astea imi vin in minte acum.

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

alevin spune:

Cel mai cumplit si ingrijorator mi se pare faptul ca fata ameninta cu sinuciderea si nu este luata in seama! Ar trebui tratata cu mare atentie aceasta problema.
In al doilea rand, fata are doar 9 ani! E un copil care vrea la mama!E firesc sa caute atentie si, probabil i se pare ca doar la spital o primeste.
Roag-o pe sora ta sa-i ofere mai multa atentie, sa plece undeva numai ele doua, s-o dragaleasca mai mult. E doar o fetita mica care are nevoie de dragostea si atentia mamei. Poate n-ar strica si o vizita la un psiholog...

gaba-rema spune:

Eu am avut o perioada cand ma saturasem in sinea mea de scoala, mi-era foarte frica de ea (probabil de vreun esec)... era raspundere prea mare sa mentin stacheta. cateva zile n-am vrut sa mai merg la scoala, dupa aia m-am potolit si cu asta si asta a fost tot.
insa nu am amenintat cu sinuciderea, nici nu m-am gandit (stiam ca e un enorm pacat), insa chiar scoala era in clipa aia o teroare pt. mine, si nimeni nu trebuia sa stie, sa afle, sa-si dea seama de asta.
Eu am frate mai mic cu 3 ani si toata tarasenia nu a avut legatura cu el.
Ma gandesc ca mama ei sa o linisteasca in privinta scolii, sa ii explice ca daca face cat poate e deja suficient, ca nu se face gaura in cer c-a gresit un test... chestii de-astea. Si eu cred ca mi-as fi dorit asta, ca si copil.

rrox3 spune:

Durerile de burta sunt reale, fetita nu minte. Sunt somatizari, dar ea le simte absolut real. A vazut ca fratiorul mai mic sta cu mama daca este bolnav, capata brusc exclusivitate la mama, si vrea si ea asta! Incearca orice numai sa fie si ea in atentia mamei, asa cum are ea nevoie, nu asa cum crede mama ca ii acorda suficienta atentie.
Sunt convinsa ca mama e bine intentionata, d-asta si ti-a cerut ajutorul. Dar greseste considerand-o pe Iulia mare si acordandu-i atentie ca unui om mare. E copil, la debut de pubertate (foarte bine ca i-ai cumparat cartea si foarte bine ca a vut curajul sa deschida discutia cu mama pe tema menstruatiei), are inca mare nevoie de mama, sa o dragaleasca, sa o asculte, sa petreaca timp impreuna fara aa avea alt scop, decat asta. E necesar ca mama sa-si faca timp doar pentru ea, sa devina disponibila, la fel ca pentru cel mic. repet: suferintele Iuliei sunt reale, fata chiar se simte foarte rau. Somatizeaza, dar resimte toate suferintele si e absolut normal sa-i fie teama. Are nevoie de mama ei.
Numai bine!


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

mina spune:

Roxana are dreptate: sunt somatizari si trebuie tratate cu seriozitate. Nu se vindeca nici cu medicamente, nici cu doctori ci prin re-medierea situatiei care l-ea provocat.

N-as vorbi daca n-as fi vazut cu ochii cum febra vizigotului din saptamana cand l-am lasat prima oara la bunici, pe la 2 ani, a trecut ca prin minune (dealtfel toate simptomele de raceala) in 24 de ore dupa ce am ajuns eu si tati acolo si a petrecut timpul cu noi.

Trebuie sa petreaca timp cu mama ei, pentru ca incet incet sa inteleaga ca, poate, uneori, fratiorul are nevoie de mai multa atentie fiindca e mai mic, dar asta nu inseamna ca i se rapeste ei, in totalitate, atentia mamei. Si intrebarea despre menstruatie tot asta a fost, o incercare de a atrage atentia si, poate, de a dovedi ca ea de fapt este mare, asa cum isi doreste mama ei (care, cum zici tu, a recunoscut ca de multe ori are astfel de "pretentii" de la ea).

Recomanda-i la sora ta sa fie un pic mai relaxata vis a vis de pretentiile pe care le are fata de Iulia, sa isi rezerve, oricat ar fi de greu, timp doar pt ele doua. O metoda pe care eu o recomand cu caldura (nu stiu cat e de valabila pt toata lumea) este metoda echipelor: mami cu fata, tati cu baiatul. In acest fel fiecare simte ca i se acorda atentie si copiii se simt importanti.

Eu asa fac cand vreau timp doar pt mine: trimit "barbatii" sa faca ceva impreuna

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

corinadana spune:

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

eu_logoped spune:

as avea trei intrebari:
1. de unde stie de sinucidere, in ce context a invatat notiunea si in ce alte contexte a mai folosit-o si ea?
2. cum au reactionat parintii cand au auzit-o spunand asa o grozavie?
3. cat este de dezvoltata fizic?


in functie de aceste raspunsuri ( si nu numai), puteti incerca sa sabiliti daca este vorba de demonstrativism (vrea sa atraga atentia asupra ei), pubertate precoce, slaba informare (confuzii intre sensurile cuvintelor, intre notiuni, etc), rasfat, tendinte depresive, fluctuatii ale imaginii de sine si a increderii in sine.

pot fi multiple cause si eecte, asa ca poate nu ar strica consultarea unui consilier, ceva.

Succes!!!

gaba-rema spune:

ce mai face nepoata anei?
mi-am amintit cele relatate de ana-a cand am vazut ca sunt frecvente cazurile dramatice cu tineri care fac cate un gest disperat din rusine de rezultate scolare, de teama sa nu-l certe parintii, din dragoste neimpartasita etc...
sper ca Iulia sa fi inteles ca parintii o iubesc si daca mai ia o nota proasta si sa nu mai ajunga sa se gandeasca la gesturi extreme pentru lucuri care nu merita atata consum.
copiii trebuie luati foarte in serios cand arata disperare, caci ei iau totul foarte in serios in mintea lor.

gaba-rema spune:

ce mai face nepoata anei?
mi-am amintit cele relatate de ana-a cand am vazut ca sunt frecvente cazurile dramatice cu tineri care fac cate un gest disperat din rusine de rezultate scolare, de teama sa nu-l certe parintii, din dragoste neimpartasita etc...
sper ca Iulia sa fi inteles ca parintii o iubesc si daca mai ia o nota proasta si sa nu mai ajunga sa se gandeasca la gesturi extreme pentru lucuri care nu merita atata consum.
copiii trebuie luati foarte in serios cand arata disperare, caci ei iau totul foarte in serios in mintea lor.

ni-na spune:

Chestia cu sinuciderea am intalnit-o si eu recent:timp de doua saptamani am avut un vizita un alt copilas cu taticul lui,iar intr-o seara l-a lovit foarte urat pe al meu.Efectiv era gelos pe al meu care monopolizase biroul cu temele pentru scoala,mai ales ca lui nu i s-a permis in acel interval sa se uite la tv in acea camera,sa se joace in acea camera.Cand eu il consolam pe baiatul meu,taticul-prieten incerca sa afle ce l-a determinat pe baiatul lui de 8 ani sa loveasca si atunci a rostit cuvintele care m-au infiorat:vreau sa ma omor, sa scap....
Oare chiar constientizeaza ce spun sau e o expresie copiata din nu stiu ce desen?Ati mai intalnit-o la alti copii de aceiasi varsta?