Unde am gresit ?

Qamar spune:

Daria, groaznic...te inteleg perfect si oricum mie de mult mi se pare ca Bia mea, desi mai mica, seamana f mult cu Giulia; nici ea nu e mare vorbitoare, nu imi spune nimic de la gradi, daca o intreb, etc etc...Iar eu la fel sunt paranoica 100% cu chestiile astea, la modul ca nici cu sotul nu mai am incredere sa o las in Mall sau in locuri aglomerate...Pe ea o fascineaza tot felul de lucruri neasteptate, uita de ea, se uita visatoare la vreo chestie, la vreun om...eu trebuie mereu sa fiu cu ochii pe ea.
Uneori mai si pleaca singura, urmareste vreo gaza, conduce vreun copil...iar eu ii repet mereu ca nu se poate indeparta de mine, ca trebuie sa imi spuna cand vrea sa plece, sa merg si eu cu ea, etc
Giulia e mai mare insa chiar si la varsta ei, trebuie sa fii "pe faza".
Nu cred ca ai gresit cu ceva, insa cunosc bine sentimentul asta de panica-- eu am "pierdut-o" in Bershka, intr-un magazin de haine din Mall; de fapt, sotul. Eu ma uitam la o bluza, l-am rugat sa se uite dupa Bia, sa stea cu ea si ce idee i-a venit lui-- sa se joace de-a v-ati ascunselea printre haine pe-acolo. Bineinteles ca Bia s-a pitit sub niste umerase cu haine de am cautat-o amandoi vreo 5 minute (putin, dar au parut o vesnicie) disperati...

---

www.bebelissimo.com/" target="_blank">*Bebelissimo*

rrox3 spune:

Daria linisteste-te! Nu ai gresit cu nimic in educatia ei. Dar o sa gresesti daca te lasi dominata de fricile tale si devii usor paranoica.
La 5 ani copii nu sunt responsabili, nu pot fi. Pentru ea bunicul respectiv a reprezentat autoritatea. A plecat cu el fiindca el a zis ca e OK. Greseala este a bunicului, ca nu a trimis-o sa te anunte, nu a Giuliei. La varsta asta nu diferentiaza bine intre autoritati, si de multe ori va pali ce a zis mama acasa in favoarea a ce zice alt adult fix in momentul respectiv. De aceea nu trebuie scapati din ochi. Nu se va schimba in sensul dorit de tine daca o inebunesti cu ce i se poate intampla, din contra, ii poti creea probleme mai tarziu. Supravegheaz-o atent tu sau altcineva de incredere si gata. Las-o sa se joace.
Abia undeva, incepand cu 12 ani, incep sa fie responsabili si sa se gandeasca putin si la ce vor simti ceilalti in urma actiunilor lor. Asa ca rabdare si atentie.
Nu te mai invinovati, nu iti face bine nici tie, nici Giuliei. Suntem oameni, mai gresim. Daca si invatam din propriile greseli e perfect. Bine ca s-a terminat cu bine

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

l_carmen2003 spune:

Si eu am patit-o ba chiar mai urat...

Intai acum cativa ani, vreo 3 cred, Alex nu avea 4 ani inca, eram in parc cu el, ziua, vara in jur de 10,30 parca... erau 2 barbati pe o banca discutau, pareau a fi tatici de copii... eu cu okii dupa copilul meu care era intr-un topogan cu tub... si la un moment dat unul dintre 'tatici' a venit prin spatele meu si m-a intrebat ceva, dar de asa natura ca m-am intors spre el... copilul iesise din tub si conform obisnuintei m-am intors dupa copil sa vad ce directie ia... luase directia iesire din parc de mana cu celalat 'tatic'!!... sa lesin! copilul meu! L-am strigat, copilul s-a intors, respectivul i-a dat drumul la mana si a iesit tacticos fara sa se intoarca macar! Celalat 'tatic' plecase si el in graba!
Da-i mustruluiala copilului, ti-am spus sa nu pleci niciodata cu nimeni, etc... Cheama politia... pe cuvantul meu: m-au intrebat cum aratau respectivi si alti parinti au dat mai multe semnalmente decat am putut da eu! De emotie, pentru ca nu le-am dat atentie... nu stiu!

La mai putin de 2 luni, duminica dupa amiaza, acelasi parc... cu tata-sau, care se intalnise si cu alti parinti cu copii... si printre ei un coleg de gradinita si mama sa... eu nu venisem o data cu ei si cand am ajuns mi-am vazut sotul,parca in transa trecand pe langa mine... 'ce e? ce s-a intamplat?' 'A disparut...' cine?' 'copilul a disparut de langa mine...' vis-a-vis de parcul in care erau mai e un parculet, mai vechi, dar inca functional... era in celalat parc cu colegul si mama lui...
Ce sa spun? Cuvintele sunt de prisos...
Dar in momentul acela mi-a venit in minte acelasi gand ca si acum: cum a putut mama colegului sa iasa din parc si sa il ia si pe Alex cu ei fara sa spuna nimic parintelui, mai ales ca ne cunosteam? La fel si bunicul din povestea ta! Daca e asa responsabil, nu s-a gandit un pic? Bun copilul e copil... dar bunicul? dar mama din povestea mea?

In cazul meu Alex era mic, e drept insa abia trecusem printr-o experienta care s-ar fi putut termina prost cu cateva luni inainte... Si ii facusem instructajul de rigoare etc...

Acum poate nu e bine ce am facut eu. Pur si simplu i-am bagat in cap ca sunt oameni rai care fac rau copiilor si pentru nimic in lume sa nu plece nicaieri cu un strain. Si strain inseamna orice persoana diferita de noi parintii, bunicii si inca o familie de prieteni cu care ne vedem f des... Poate l-am speriat nu stiu daca am facut bine dar l-am convins ca multi oameni ii pot face rau... Si citind tot de pe DC l-am invatat nr de telefon ale noastre, si ca daca se intampla sa se piarda in vreun magazin sau pe strada sa mearga la prima mama cu copil de mana pe care o vede si sa ii spuna ca s-a pierdut si sa o roage sa ne sune... (l-am educat corespunzator ca fustele lungi si culoarea inchisa a pielii - i-am mai dat inca niste indicii- nu fac persoana de incredere... asa ca sa caute o mamica cat mai alba...) Acum am realizat citind aici ca e bine sa stabilesti si un loc de intalnire, sa i se spuna clar unde sa ajunga daca se pierde cumva... sau mai bine nu...

Ideea e ca nu ai gresit tu. Eu il blamez pe bunicul in cauza... Nu pe Giulia, nu pe tine... asta e parerea mea... ca mama nu as permit ealtui copil sa vina cu mine pana nu discut eu cu parintele copilului... sau poate patita fiind asa gandesc eu...

AVoogt spune:

Carmen , nu pot sa spun decat sa ne fereasca Dumnezeu de oameni nebuni, bine ca te-ai intors la timp ...

de

AVoogt

sanziana72 spune:

Daria, citind despre intamplarea ta mi-am adus aminte de niste situatii asemanatoare prin care am trecut si eu cu fetita. Si mi-am dat seama ca poate totusi gresim undeva. Gresim in a-i ajuta sa diferentieze situatiile. Ei sunt inca prea mici ca sa vada nuantele intamplarilor.

Le spunem copiilor sa nu plece cu straini, dar tocmai mi-am realizat ca poate faptele noastre contrazic ceea ce spunem.
Cand ii ducem la gradinita, ii ducem si ii lasam unor straini! De care ei trebuie sa asculte. La fel si la scoala. Cand ii ducem prima oara, acele persoane sunt straine pentru ei si noi ii lasam acolo, abandonati. Si le spunem ca oamenii aia nu sunt straini!
Cand ne intalnim cu prieteni pe care poate noi ii stim de 20-30 de ani ii prezentam, ii punem sa ii salute, ne comportam cu acele persoane ca si cum ar fi din familie, dar pentru copiii nostri sunt niste straini. Cum sa mai faca distinctia?
Plus ca ii atentionam la strainii adulti, dar cand sunt in parc sau intr-un grup de copii pe care ei nu ii cunosc, la o zi de nastere a unui coleg, la un loc de joaca, ii impingem sa faca cunostinta, sa se joace cu ei... Ce sa mai inteleaga copilul? Mama ba e multumita ca el stie sa socializeze, ba intra in panica cand face acest lucru. Nu sunt parintii incoerenti? Trebuie sa te porti ca un copil mare, sa te imbraci singur, sa iti aprinzi singur lumina, sa te duci singur pana in camera sa iti iei jucaria, sa mananci singur. Dar daca iei cutitul ascutit sa iti tai paine, intra in panica. Daca te duci singur pana la chiosc sa iti iei inghetata se isterizeaza.
Copiii nu sesizeaza inca diferenta intre situatiile respective, pentru ei cred ca situatiile pot parea identice.

Si atunci? Ce importanta mai au vorbele pe care le spunem copiilor nostri daca intregul nostru comportament nu face decat sa le contrazica?
Copii ajung sa se intrebe: „Pana la urma ce vor parintii astia de la noi? Sa fim sau nu independenti? Sa avem sau nu initiativa? Sa ajutam sau nu pe altii? Sa ne descurcam sau nu singuri ca niste copii mari?”


"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

Claudi@ spune:

Mie nu mi separe ca ai gresit cu ceva si nici micuta. Eu l-as lua de gat pe Bunic, cum a putut el pleca cu copilul fara sa-ti spuna. Dar nu s-a gandit o clipa ca ti-ai putea face griji cand nu-ti vezi fata? Tu de unde sa stii ca el a luat-o (nu putem sta cu ochii lipiti de copii)? Eu una mi-as anunta cunostintele ca nimeni dar absolut nimeni nu are voie sa-mi ia copilul decat cu acordul meu(pot sa te creada paranoica, na si...)
Of micuta nu are deloc vina, asa sunt copii, ei nu cunosc sentimentele astea, ei nu stiu sa asocieze cu ceva anume ce tot le repetam noi, ca te fura careva. De unde sa stie ei ca sunt si oameni rai, sunt asa mici si nevinovati. Hai nu mai fi suparata , mai bine da-i doua scatoalce bunicutului.

Aici, am fost la un curs despre cum ne putem feri copii de rapiri si alte dezastre si polizista de acolo ne-a explicat ca,,, copii gandesc cu totul altfel si ne-a avertizat sa nu scriem numele copilui pe ghiozdane la vedere caci in momentul in care un NECUNOSCUT il striga pe nume pt ei din momentul ala nu mai e necunoscut ci e cineva de incredere doar ii stie numele.
La fel cu luatul de la gradinita de catre o alta persoana, aici este interzis, copilul pleaca cu altcineva doar daca anunt eu ca il va lua altcineva.

szivarvany spune:

Claudia, te rog sa mai povestesti despre ce vi s-a spus la curs,


-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

Tonnia spune:

A plecat pentru ca nu are discernamant, nu a facut-o cu rea-credinta, nici nu i-a trecut prin cap ca greseste. Asta demonstreaza ca mesajele tale (si ale mele si ale altora) de siguranta sunt pentru alta varsta, nu strica dar nu te baza pe ele. N-o mai pisa sau cel putin nu-i crea angoase dar in schimb supravegheaz-o tare.
Si eu am tendinta de a-mi investi copiii cu muuuulta incredere, tocmai pentru ca ei par ca inteleg bine pentru varsta lor dar intr-o secunda le trece ceva prin cap si actioneaza.

In copilarie eram si eu pisata cu regulile astea si tineam cont de ele mai mereu. Aveam vreo 8 ani cand m-au cautat disperati, anuntasera si politia. Eu eram cu o prietena si o asteptam pe mama ei sa vina de la serviciu pt ca prietena mea nu avea cheie. Tin minte perfect ca mi se parea ca nu ma aflu intr-o situatie ca cea descrisa de parinti, mi se parea o alta situatie, una care justifica foarte bine actiunea mea. Am aparut la 22 seara, senina cum zici tu, eu chiar credeam ca e OK ce-am facut. Asta e cand nu ai discernamant si nici capacitatea de a abstractiza situatiile descrise de parinti. Ei dau 10 exemple si daca un rau-voitor e doar un pic original...nici nu ma mai gandesc.

Fa un test, Giulia sigur stie sa traverseze, i-ai explicat, alege o strada libera si strig-o de pe partea cealalta, vezi daca se mai asigura cand o zbugheste spre tine. Sunt spontani in general si nu au grija lor, se bazeaza pe altii. In cazul vostru, ea s-a bazat pe bunicul respectiv.

szivarvany spune:

Tonnia, nici nu-mi trebuie test, ar veni la mine, pentru ca stie ca daca eu o chem e ok. Daca eu sunt langa ea si o cheama altcineva, cunoscut - copil sau adult - nu merge. Ultima e testata.

Si da, stiu, ca ea nu s-a gandit nicio clipa ca greseste.

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

Claudi@ spune:

Mamagiuliei, as povesti mai multe dar a fost un curs scurt de vreo 2 ore si a atins si alte teme, abuzul sexual asupra copiilor, s-au pus multe intrebari si multi au povestit intamplari asa ca nu a fost cine stie ce multa informatie. Eu as fi vrut sa aflu chestii concrete, credeam eu ca,,, chiar exista un model dupa care ma pot lua si copilului meu nu i s-ar intampla nimic.
S-a vorbit despre copii ce dintr-o data fac pipi in pat(copii care-s de mult timp fara scutec) ca sigur s-a intamplat ceva,. Un copil nu va reincepe sa faca pipi pe el fara un motiv.
Pe mine ma interesat mult abuzul sexual pt ca eu am fost abuzata in copilarie iar acum, cum e si normal vreau sa-mi feresc copii, dar am vrut sa stiu mai mult cum pot recunoaste ca un copil este abuzat, cum pot sa-mi invat copilul sa nu se lase abuzat, cum sa-l invat sa recunoasca ca este abuzat si cum sa-mi invat copilul sa aiba incredere in mine.
Eu cand am auzit povestile alea de groaza am zis ca-mi inchid copii intr-un bol de sticla, iar politista a zis ca oricat ne-am dori sa-i protejam , nu o putem face 100% fara a le ingradi libertatea. Si trebuie cooperat cu alti parinti.
La noi la grupe exista cooperare cu parintii, ne ajutam intre noi dar stim si sa acceptam regulile, cum ar fi, nu plec cu copilul nimanui , nicaieri.
Eu as fi intrebat din start, Giulia , stie mama ta ca pleci, ia hai sa o intrebam?
Vina totala o poarta bunicul.
tre sa fug ca tre sa ies si toti sunt imbracati, numai eu nu