Insarcinata, singura si la facultate

accept92 spune:

Sunt perfect deacord cu tine. Insa si a lauda se incadreaza la "sa judecam dupa o postare pe net ca este bine sau nu ceea ce face cu viata ei". Deci si asta este tot o forma de a judeca. Consider ca un subiect pe un forum public este mai valoros daca parerile sunt impartite, altfel se creeaza o imagine falsa a realitatii.

nelia spune:

Ba eu cred ca un copil nu are nevoie de altceva decit de iubire si daruire! Tot ce urmeaza dupa aceea, se fac din aceasta iubire! Restul sint detalii! E important momentul in care ti-l doresti, il concepi, hotarasti ca se va naste... dupa ce s-a nascut, se schimba tot, da, e adevarat! Dar, parerea mea (pentru care stiu ca imi voi lua rosiile de rigoare) este ca trebuie sa fii destul de egoist si de individualist ca un copil sa-ti schimbe viata in rau! Se pierde pe anumite planuri, dar se cistiga atit de mult pe altele, incit nici nu mai are rost pusul in balanta.

Buflea, nu garanteaza nimeni ca daca un copil apare in viata parintilor sai atunci cind acestia au resursele spuse de tine va fi musai un copil fericit. Fericirea unui copil si dezvoltarea lui armonioasa depinde prea putin de ce ai enumerat tu. Am cunoscut copii crescuti foarte bine si frumos de mamici singure, numai cu caruta aceea gratuita de iubire... si copii cu probleme diferite, in special afective si de comportament, cu frustrari mai mari decit cele din podul mamicii singure, crescuti in familiile in care parintii sint asa cum spui tu: echilibrati, teoretic pun 'copilul pe primul plan nu asa intre doua sesiuni, cu bani ceruti de la parinti cu tzaraita, fara partener, fara profesie, fara independenta...'

Daca Andra nu mai vine si tot ne-am gasit aici, cred ca putem vorbi despre orice are legatura cu subiectul in sine sau doar cu un anumit aspect al lui.

accept92 spune:

Daca faci un copil intr-o etapa a vietii tale in care ai o gasca de prieteni cu care te distrezi la maxim, mergi cu cortul la munte si la mare, pierzi noptile prin cluburi sau la o partida de canasta, de bridge, daca esti inca intr-o perioada a autocunoasterii in care experimentezi lucruri noi si senzatii tari, dupa aparitia copilului in mod sigur se schimba tot!

Daca ai facut deja toate astea si te-ai linistit, daca nu mai simti nevoia sa le faci desi ai toata libertatea, iti garantez ca aparitia unui copil nu schimba nimic in stilul de viata, ci vine ca o continuare fireasca sa aduca o alta etapa extrem de placuta a vietii. Tot vesela, tot relaxata, fara compromisuri, fara sacrificii, fara renuntari.

Nu contest ca dupa aparitia unui copil mai poti inca munci sau face scoala, sau sa te realizezi profesional, sau sa ai hobbyuri, sa te distrezi pe la nunti si botezuri, in concedii de familie, sau pur si simplu sa te simti excelent dand in mintea copiilor.

buflea spune:

Am subliniat cu rosu esenta ideii mele ... este important momentul in care un copil vine in viata cuiva si daca se intampla ca momentul ala sa nu fie potrivit atunci de ce sa urmezi pagina Bibliei si sa te chinui si tu si copilul ala, sa iti ratezi ani buni din viata, sa stopezi scoala, cariera, libertatea adolescentei, flirtuirle si iubirile specifice varstei, numai pentru ca s-a intamplat ?
Eu sunt de parere ca un copil aparut la 20 de ani, cand exista adolescenta de trait, profesie de invatat, familie de format, maturitate de indeplinit ...etc, nu face decat sa bulverseze viata mamei - RAU. Cum oferi "iubire" daca tu ai sesiune de invatat, nu ai bani sa iesi cu el din casa, nu ai chef sa stai cu el ci vrei sa te duci sa te distrezi cu colegii, nu ai un tata la copil si doresti sa-ti cauti un tata ..etc ? Imi pare rau, suna nobil cuvantul iubire dar eu cred ca iubirea este o completare a resurselor si este elementul care vine cel mai usor, natural si fara efort ... pentru restul trebuie munca, dedicatie, timp, chef ...etc.

Sigur ca orice copil creste in orice conditii - si o sa vina multe fete cu multe povesti care sa demonstreze asta ... ce vreau eu sa subliniez este ca aparitia unui copil trebuie sa aduca ecilibru intr-o familie - ori la 20 de ani, cand nu ai nimic decat iubire - acest eveniment o sa aduca un mare dezechilibru si o caruta imensa de frustrari.
Pana la urma fiecare face ce vrea si isi asuma deciziile - dar eu nu as felicita o tanara care decide sa faca un copil in conditiile astea si nu are nimic pentru el, decat iubire ... mi se pare ca i-as ascunde realitatea si as alimenta-o cu vorbe goale. Mai bine ii spun cum vad eu situatia si as termina cu "mai gandeste-te".

In fine, eu vorbesc la modul general - in cazul de fata vad ca fata asta este in anul 1 de master, deci ar avea o profesie cat de cat - aparitia copilului macar ii da libertatea sa isi caute un serviciu si sa puna masterul ala "on hold" si sa-l reia dupa vreo 5-6 ani ... in rest

nelia spune:

Hai, mai fetelor, ca nu sint nascuta chiar ieri. Si mai lasati Biblia si moralitatea in pace, ca nu despre asta vorbim. Sint perfect de acord cu voi, cu tot ce ati scris, dar pina a se prinde copilul in burta. De fiecare data cind am vorbit cu vreo adepta a avortului numai pentru ca viata din burta lor s-a prins intr-un moment nepotrivit, am primit de fiecare data aceleasi argumente, solide, ce-i drept, la care nu am cum sa spun: nu, fetelor, ati ramas gravide, faceti copilul, indiferent ca aveti 17, 19, 20... Nu, nu spun asta, dar nici nu pot sa zic bravo, foarte bine ati facut acelor fete care de la 17 la 27 sa zicem, se duc si avorteaza cam o data la sase luni. Si apoi vin si se dau exemplu: ia uita-te la mine, ce bine am facut ca nu mi-am incurcat viata, nu ca tine, care l-ai lasat... Vorbesc in general, persoanele de fata se exclud, ca de obicei...

Un copil cind vine, iti ia toata viata si tu i-o dai pentru ca e copilul tau. Cel putin in primii ani, mai ales daca nu ai pe nimeni care sa te ajute. Dar nu e chiar atit de alb si negru cum pare. Sint fete care au avut copiii la 20 sau 22 de ani, in conditii nu tocmai prielnice, care au trecut impreuna cu copilul prin toate acele dificultati si care, totusi, au avut taria sa il creasca si sa-si refaca si ele viata dupa aceea. Sint alte fete care, da, intr-adevar, au lasat copilul, dar situatia le-a depasit... altele sint care au facut avorturi pina cind s-au casatorit si apoi au avut copiii doriti, altele care au facut avorturi unul dupa altul, aducind aceleasi argumente, iar cind au vrut copii, nu s-a mai putut... si mai exista o alta categorie de fete care au facut avorturi in momentele in care au considerat ca un copil le va incurca viata, au facut copii mai tirziu, cind credeau ele ca a venit momentul... si tot nu a fost bine, pentru ca situatia le-a depasit si atunci si frustrarile au fost si mai mari, mai ales daca relatia cu tatal copilului nu a mers... Deci, nu exista o regula, fiecare situatie e unica si trebuie judecat drept si sanatos pentru fiecare in parte. Si mai ales simtit, lasate instinctele sa lucreze.

Ei, si revenind la subiect, in cazul de fata avem, sau cel putin aveam pe 22 octombrie, o fata de 22 de ani, la master (deci nu e nici foarte tinara, a trecut printr-o facultate, cred ca totusi a avut citiva ani in care sa fi gustat un pic din viata, care a gasit un barbat, s-a indragostit, credea ca si el o iubeste, a ramas gravida si vrea copilul... dar el o indeamna sa faca avort. De aici a pornit discutia, nu de la a avea sau nu copii cind esti tinara si studenta si singura si fara independenta financiara. Si subiectul a deviat pentru ca una din fete a venit si a spus ca trebuie sa se gindeasca bine, nu e usor sa ai un copil cind... . Iar alte fete au venit si au spus ca nu e chiar asa, ca ea si-l doreste si ca a lasa copilul daca il vrea cu adevarat poate sa fie o idee cel putin la fel de riscanta ca si avortul.

Si acum, ca o concluzie, ca nu mai revin la acest subiect pina nu revine Andra, eu am intervenit pentru ca prea usor sint incurajate fetele tinere sa faca avort atunci cind ramin gravide, si prea greu si putin sint sprijinite atunci cind hotarasc contrariul. Si am mai intervenit pentru ca, din principiu, lupt pentru viata, atunci cind se poate.

anca_nicolae spune:

Foarte, FOARTE bun postul de deasupra. nelia multe .

Si asa este, copiii iti iau pe o parte, dar iti ofer pe alta. Uite, eu am fost in 2 excursii minunate la munte, cu mamicile si bebelusii din odiseea mea. Sa iti vezi puiutul jucandu-se impreuna cu ceilalti "prieteni de odisee" toti intr-un singur patut, unii mai de-a busilea, altii mai in piciorus, ce poate fi mai dragut? Fara bb3, daca as fi ales argumente rationale gen "imi va incurca viata si social, si financiar", in acest weekend stateam poate acasa sa mai calculez si planific, inca 1 data, bugetul familiei... si nici nu vedeam prima zapada de anul acesta la paltinis, si nu radeam in hohote vazand un bebelus gimnast la sol, altul lucrand la inele, sau altul halterofil.

Un an bun va doresc la toti, .

Veronica-Elena 12 ani, Tudor-Iulian 9 ani, Robert-Adrian 7 luni

ramiha spune:

andra305,

Nu stiu daca mai urmaresti aceasta postare. Nu am avut timp sa citesc toate postarile de la acest topic, asa ca poate ti s-a mai spus:

Intereseaza-te la directia de Asistenta Sociala de care apartii (unde ai domiciliul) daca exista vreun tip de ajutor social pentru tine.

Citeste aici: http://protectiacopilului6.ro/document.php?doc=5

Incearca un telefon, poate vei obtine niste informatii si asa.

Raluca, mama Nectariei, 30.03.2007
http://www.drepturile-gravidelor.ro