frumoasa mea iris ana ioana
Buna! Eu cred ca atunci cand esti intradevar fericita de ceva, trebuie sa imparti cu ceilalti, ca la randul tau sa primesti data viitoare fericirea din partea altcuiva in aceeasi situatie. De aceea trebuie sa stiti cum a venit pe lume minunea mea mica, Iris Ana Ioana .
Eu si tatal ei ne-am cunoscut in 2007, prin februarie, intr-un weekend la munte, unde eu venisem cu altcineva iar el venise singur. Ne-am placut noi de la inceput, dar avand in vedere circumstantele, ne-am limitat la schimbat nr de telefon. Dupa cateva luni, cand s-a putut, ne-am reintalnit si am inceput o relatie frumoasa, pasionala si furtunoasa ( pentru ca amandoi avem un temperament vulcanic :)). Anul urmator am fost la mare unde ne-am intalnit cu niste prieteni (actualii nasi ai fetitei noastre), iar doamna era insarcinata in 5 luni, erau la al doilea copil si erau cum nu se poate mai fericiti. Astfel ca sotul meu a inceput sa bata apropouri privitoare la copii, ca ar fi foarte bine sa facem si noi... etc. Marturisesc ca nu-mi placeau copiii inainte de a fi insarcinata si mi se pareau enervanti si nefolositori. Ma rog... a venit toamna si eu trebuia sa fac pauza de la anticonceptionale cum mai facusem si pana atunci si nu patisem nimic, asa ca nu le-am mai luat. Asta in septembrie, octombrie si noiembrie. A venit luna decembrie, eu asteptam ca de obicei menstruatia, ca sa iau din nou anticonceptionale si.... am asteptat degeaba, ca n-a mai venit. Am slabit foarte mult, sanii incepusera sa creasca si sa se intareasca, ma simteam lesinata. Am pus totul pe seama serviciului, pt ca lucram la banca cate 12 ore/zi intr-un post cu multa responsabilitate si care ma solicita mult.
Bineinteles ca sotul meu a fost primul care a observat schimbarea si mi-a sugerat sa fac un test de sarcina. Am ras, am zis ca n-are cum, dar totusi am luat unul si de Craciun am primit amandoi vestea cea mare : doua liniute!
A urmat o sarcina frumoasa, in care nu mi-a fost foarte rau, m-am menajat, am fost la controalele lunare si incet incet, m-am transformat din tanara careia nu-i placeau copiii intr-o viitoare mamica care se uita pe strada dupa toti copiii mici, care citea tot ce putea despre sarcina, care se uita prin magazine dupa hainute si accesorii pentru puiul ei. Prietenele mele au zis ca sarcina m-a schimbat fundamental, dar spre satisfactia lor, in bine.
Si-acum sa va povestesc partea cea mai importanta: ultima parte a sarcinii mele. La 32 de saptamani mi-am luat concediu prenatal, ca sa nu ma stresez prea mult la munca, iar pe la 37 de saptamani, m-a apucat febra curateniei. Era iulie-august, foarte cald afara, suportam din ce in ce mai greu caldura, sarcina, tot. Cu toate astea, citeam ca daca faci efort, s-ar putea declansa travaliul mai repede. Asa ca doua saptamani, cand nici sotul meu nu ma vedea, eu eram cocotata peste tot prin casa, ridicam, maturam, stergeam praf, spalam, orice, ca nu mai aveam rabdare. Dar dupa 2 saptamani, am renuntat, pentru ca nu se intampla nimic, iar in casa era mai curat ca oricand.
Dr mea incepuse sa ma cheme la control cam saptamanal si eu nu mai puteam de nervi ca nici in masina nu mai puteam sa mai merg, aproape in nici o pozitie nu mai stateam comod. Plus ca toata noaptea eram la wc. Simteam ca plesnesc. Ajungem in saptamana 40 si... nimic. Dr spune sa mai stam cateva zile, ca poate vine singura. Dupa cateva zile, iar mergem la dr si .... tot nimic. S-a mirat si dr ca nu dadea nici un semn ca vrea sa iasa minunea, dar n-avea ce sa faca, pt ca optasem pentru nastere naturala. Imi daduse un plasture, Climara parca, sa-mi pun pe spate, poate ma ajuta, dar n-avusese efect.
Si uite asa s-au facut 41 de saptamani. Dr hotaraste sa ma interneze, pt ca la ecografie fetita nu mai luase in greutate in ultimele 2 saptamani si nu era bine sa mai stea. M-a internat vineri dimineata. N-aveam nimic. Chiar m-a intrebat o asistenta de ce m-am internat dk n-am nimic nici apa rupta, nici dop gelatinos... Ziua aceea am petrecut-o cu fetele in salon, fiecare cu problemele ei, am povestit, am vazut cum erau mamici care intrau in travaliu si plangeau de durere, eu din nou, nimic. Sambata dimineata vine dr si ma cheama la ecograf, imi face si analize. La eco, imi spune ca fata in loc sa vina cu fatza in jos, o sa vina cu fatza in sus si ca in rest, e bine. Am mers apoi sa-mi faca un control pe masa sa ma vada. Colul era inchis, nu dadeam nici un semn. Mi-a facut un calciu intravenos si mi-a spus sa mai astept si abia a doua zi sau eventual luni o sa fortam un pic dk nu iese.
Asa ca eu m-am intors in salon, frumusel, la stat la taclale. Si m-am apucat de facut unghiile. O doamna din salon se vaita de numa-numa, iar asistenta nu prea o baga in seama, pt ca nu avea dilatatie deloc. Dupa ce am terminat prima mana, am dat sa ma intorc pe partea cealalta pt mana a doua si... am simtit o durere de spate puternica. Mi-am zis ca poate am amortit. Mana a doua am terminat-o foarte greu, pentru ca ma durea spatele din ce in ce mai tare pana am inceput sa nu mai suport durerea. M_am dus la asistenta sa-i spun.M-a intrebat la ce interval ma doare, dar eu nu contorizasem, asa ca m-am dus inapoi sa numar. Am descoprit ca ma durea cam la 2 minute. M-am dus inpoi la asistenta, nu prea i-a venit ei a crede, dar a chemat medicul de garda sa ma vada. Medicul a venit imediat, m-a pus pe masa, si aveam deja dilatatie 3. Nu-mi venea sa cred ce mi se intampla, desi citisem o gramada de povesti ca asta pe care o scriu eu acum, dar pur si simplu intrasem in panica. M-am dus in salon, mi-am strans lucurile si am coborat la sala de nasteri. Acolo, in salon mai era o fata care avea contractii la 7-9 minute, dar nu erau dureroase.
Cu ultimele puteri, ca ma durea de nu mai puteam vorbi bine, l-am sunat pe sot sa-i spun sa se pregateasca. Asta de emotie, a ramas mut si n-a putut sa ma incurajeze deloc. Mi-a zis sa am grija, atat. Am inchis telefonul nervoasa si simteam ca-mi vine sa musc din faianta de pe perete. Tipam, desi incercam sa ma abtin, injuram, pur si simplu nu mai puteam. A venit asistenta, mi-a facut clisma, dupa care a chemat iar medicul de garda, ca nu se mai intelegea cu mine. Vine medicul, ma pune pe masa si... surpriza, deja aveam dilatatie 7-8. Asta de la ora 1 la ora 3. A sunat-o repede pe dr mea, care intamplator era prin apropiere, a venit in 10 min. A stat langa mine, m-a incurajat, mi-a bagat in nas un furtunel cu oxigen si-mi tot repeta : "Sa nu impingi!". NUmai ca la un moment dat, mi-a venit sa imping atat de tare, ca nu ma mai puteam abtine. M-a urcat repede pe masa, a mobilizat si medicul de garda si moasa si mi-a spus: "dk faci ce-ti spun, scapi imediat! Cand te doare tare, impingi cu putere, fara sa tipi de 3 ori!" Ce sa nu tip, frate, ca nu mai stiam de mine. Bineinteles ca prima contractie am ratat-o. Dar la a doua am facut cum mi-a spus, nu stiu de unde am gasit putere, pt ca eram pur si simplu extenuata, imi venea sa adorm intre doua contractii, asa eram de obosita. Si deodata am simtit o usurare mare, ceva alunecand din mine, apoi un planset scurt, nu tare si lung cum m-as fi asteptat. Mai degraba un mieunat. Dar eram atat de fericita! Masa pe care o pusesera pe fetita mea era in dreapta mea si vedeam cum o spala, o masoara si o infasa. Era asa de frumoasa! Nu ma mai puteam opri din plans. Iar ea, micuta, imi auzea vocea si intorcea ochisorii in directia de une venea zgomotul. Nu-mi mai trebuia nimic, voiam s-o iau in brate si sa plec cu ea acasa, sa n-o arat la nimeni, sa nu mai puna nimeni mana pe ea.
Nu mai conta ca eram taiata, ca dr ma cusea si ca durea un pic, nu mai conta nimic, pt ca nu simteam de fericire. Voiam numai sa mai uit la ea, s-o mananc din priviri, s-o iubesc.
D-zeu sa-i dea sanatate d-nei dr Dumitru Mihaela Daniela de la Spitalu l Cuza VOda dein Iasi pentru ca m-a ajutat sa aduc pe lume asa o frumusete, care ne-a umplut viata mie si taticului ei!
http://picasaweb.google.com/badurox5/IrisMinuneMica#
DN 22.10.1984
Raspunsuri
ungaras spune:
Frumos, frumos, frumos!!! Bravo Badurox!
Sa va traiasca, sa creasca mare, sanatoasa si frumoasa, sa va faca fericiti!
Ce emotii au fost la sfarsitul Odiseei, nu v-om uita niciodata.
Clipe unice ce ne-au facut fericite.
badurox spune:
Multumim pentru aprecieri!
Iris va pupa pe voi si pe bbii vostri frumosi!
DN 22.10.1984
cum s-a nascut minunea:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=143845
bebelu86 spune:
felicitari!!!
sa va traiasca si sa fie sanatoasa.
e o scumpete
http://davf.daisypath.com/WBynp2.png
lara_c spune:
Sa iti traiasca, sa se faca mare si frumoasa!!
Are un nume superb!
Erinn's mummyHawaii MexicoUS*Europe_and US * Wedding * ErinnKendall*KUALA LUMPUR * Bangladesh_Singapore_Bali