Parinti ocupati, soacra bolnava, sotie distanta
Raspunsuri - Pagina 3
anamaria spune:
domnule - sincer mai bine ti-ai spune un nume 'normal', macar ion sau vasile decat nick-ul pe care ti l-ai ales! 
pe undeva recunosc parti din viata mea de familie. zic parti pt ca evident nu are cum sa fie totul la fel, nu sunt aceleasi conditii si nici aceleasi personaje, cu emotiile lor, cu bune si rele.
DAR...
copiii i-am dorit amandoi, desi recunosc ca daca stau sa ma gandesc eu am fost cea care a adus problema in discutie pt ambii copii. sigur ca el isi iubeste piticii si e un tata extra, cu defectele lui evident.
ma ajuta destul cu copiii si el, desi au existat o groaza de 'crize' cand el venea foarte tarziu de la serviciu, la 7-8 seara, era atat de obosit ca numai ce manca si adormea pe canapea la tv... iar eu ma simteam ca o sclava, cum spui si tu, toata ziua spalam, curatam, faceam mancare, hraneam, plimbam, culcam copiii... si a 2-a zi o luam de la cap 
mama mea sufera de poliartrita. parintii mei sunt mai in varsta, mama 65 si tata aproape 75. din motivele astea si inca altele care nu au legatura cu discutia de aici, nu s-au implicat prea tare in cresterea copiilor. adica pot oricand sa apelez la ai mei sa stea cu copiii cateva ore, atata timp cat asta nu inseamna zilnic, in nici un caz nu mai mult de 1-2 zile in week-end de exemplu si tot cam asa in vacante.
de ajutat pe termen lung o am pe soacra-mea. ea il ia zilnic de la scoala pe baiatul cel mare si pana vin eu are temele rezolvate.
daca sunt bolnavi de ex stau la ea cateva zile, sau daca stau acasa vine de dim si ramane cu ei pana vin eu de la serviciu.
probleme am avut si noi de genul celor povestite de tine... ca fix la momentul cand ai nevoie de cineva care sa stea cu un copil bolnav de ex, soacra are 'liber' si pe mama o doare poliatrtrita...
dar una peste alta se gasesc solutii daca vrei.
nu poate soacra, nu vrea mama ta, iei tu medical sau sotia.
sau apelezi la o bona pe termen scurt, sau duci copilul la cresa.
ceea ce TREBUIE sa faci este sa accepti unele luccruri pe care nu ai cum sa le schimbi, este deja evident... si dupa ce reusesti sa le accepti, sa discuti calm cu sotia ta s-o faci sa le accepte si ea.
unele lucruri in viata nu le putem schimba si n-are rost sa ne consumam energia in lupte contra morilor de vant!
1. parintii tai nu au posibilitatea sau pur si simplu nu doresc sa se 'lege la cap' cu baby-sittingul pt nepotul lor, fiul tau.
asta e, n-ai cum sa rezolvi, n-ai cum sa-i schimbi. ii iubesti pt ca sunt parintii tai si sigur au si punctele lor bune, oricum nu este accesptabil ca sotia ta sa aiba o atitudine atat de negativa fata de parintii tai. asa cum trebuie si tu la randul tau sa te controlezi si sa nu ii spui sotiei lucruri negative despre mama ei.
iar aceste lucruri trebuie sa le discutai intre voi, dupa ce in primul rand tu ai constientizat despre ce este vorba. daca ea nu reuseste singura sa-si dea seama ca asa ceva otraveste relatia de cuplu si nu are rost.
norele si ginerii au ghimpi cu soacrele. sunt o groaza de chestii in care chiar si numai diferenta de varsta implica o viziune diferita asupra lucrurilor.
dar este de evitat si pt sot si pt sotie sa-si critice soacrii! pt ca fiecare este, de fapt, copilul acelor parinti, pe care in cele mai multe cazuri ii iubeste si nu poate accepta ca persoana iubita sa vorbeasca urat despre ei! 
2. sotia ta nu vrea bona; o prefera pe mama ei, care e disponibila pe cat posibil pt copil. asta e ok, dar daca se incapataneaza sa nu doreasca 'femeie straina' in casa, atunci trebuie sa gaseasca singura solutii pt momentul cand mama ei are alte obligatii care nu-i permit sa stea cu praslea. asta nu inseamna sa sara imediat la atac pt ca mama ta refuza sa o inlocuiasca pe mama ei. nu e o surpriza... si nu este singura solutie, in fond!
problema cea mai mare legata de mama ei este insa relatia dintre ea si tine, faptul ca se baga in discutiile voastre samd... eu pe asta mi-as construi eventual temelia pt posibilitatea de a lua in considerare o alta varinata pt supravegherea copilului, care poate fi bona sau poate fi chiar si solutia data de tine, ca pe durata cat ai contract in afara sotia sa vina cu tine si sa se ocupe de cel mic. (presupun ca exista posibilitatea materiala de a suporta aceasta, aveti unde locui de ex si aveti cu ce va intretine toti 3 numai din salariul tau)
3. tot legat de interventia mamei ei in discutiile voastre, si MAI ALES legat de atitudinea sotiei tale, de felul ei de a-ti vorbi care te face sa crezi ca nu te respecta, trebuie sa discuti cu ea, sa-i spui ca te deranjeaza asta...
poate ca si ea traieste acelasi stress si are probleme similare cu tine, poate ca din cauza oboselii sunteti amandoi exagerat de nervosi... la nervi cu totii spunem lucruri pe care poate nu le gandim prea mult.
4. decizia ca tu sa pleci la munca in afara trebuie s-o luati impreuna.
aceasta situatie va crea poate un moment de respiro pt tine, pt ca te vei detasa de problemele cotidiene, ceea ce nu ar fi chiar rau...
dar sotia ta va ramane acasa cu praslea si cu problemelele. nu ii va fi usor.
totusi, o relatie la distanta nu neaparat inseamna ceva rau pt cuplu. cel putin atata timp cat nu dureaza ani de zile.
zilele in care veti fi departe va vor aminti cat de mult va iubiti si va simtiti lipsa. si poate ca asta va reaprinde flacara, si va rezolva unele probleme.
5.important: NU PLECA de acasa!!!! daca nu te-ai intors inca, intoarce-te.
cum a mai zis cineva, in contextul dat sotia ta poate sa faca din cal armasar cu treaba asta.
1 noapte - doua hai, mai treaca-mearga, se iarta si pana la urma o face si pe ea sa priceapa ca e chiar ceva serios...
dar nu prelungi aceasta despartire ca nu va aduce nimic bun, nu in cazul in care iti doresti in continuare o viata alaturi de sotia si copilul tau!
ca o CONCLUZIE, cred ca trebuie ca discutand cu sotia ta sa va decideti incotro vreti s-o luati, daca va iubiti destul ca sa depasiti acest moment, si ce solutii puteti sa adoptati!
mult succes si schimba-ti nick-ul 
giulia71 spune:
Mie mi se pare, ca voi ca familie sunteti sub o presiune cumplita si d'asta actionati asa haotic.
Stresul provine din:
-copil mic, atentie maxima la cum il crestem, implicit nopti nedormite,
-construirea unei locuinte, waw, dorei, gigei, banii care curg pe lucrari, sapatamanile care zboara si goleste contul aferent; parca nici constructia nu iese cum trebuie, pe santier fiecare da cu parerea , evident nu in mod constructiv ca asa e la noi la romani
-soacra in casa, utila intr-o masura, dar care parca incurca lucrurile in alta
-apoi job, sarcini, responsabilitati, deadline-uri, dorinta de promovare si n aspecte.
Sotiei i se pare ca ea munceste, numa ea le face pe toate, pe cand tu , abia venit de la munca, te ia de nou. Si invers.
Calmati-va, n-aveti nimic, numa ca v-ati inhamat la foarte multe intr-un timp foarte scurt , de aici si nebunia.
Vine iarna, opriti lucrarile casei si luati o bine-meritata pauza. Cu calm , maturitate si intelegere lucrurile astea pot fi usor depasite. Si fara orgolii ievident
uneori gandesc prea mult....
sub_papuc spune:
Complicat...
Am mers aseara acasa, la rugamintea sotiei. Aici prima greseala: de ce n-am sunat eu primul? Pe tema asta imi scoate ea ochii, precum si "sefa suprema" ei. Ca de ce n-a rezistat si ea macar 3 zile, sa vada cum reactionez eu in fond. Aici cred ca am gresit..
Am mers frumusel acasa. Nici n-am intrat in casa si ma trezesc cu cuvinte de alint din partea soacrei, pe care n-am bagat-o in seama pana acum. Normal ca imi sare cand ma face nenorocit, in conditiile in care eu nu m-am insurat cu ea. Am zis niste vorbe urate, lucru pentru care m-am trezit cu o cana in cap. De fapt mai multe, atat cat s-a putut...In continuare cred ca nu ar trebui sa se implice in relatia mea cu sotia, da' iete ca viata bate filmu'...
Dimineata a luat-o iar la frecush pe sotie, care cumva e la mijloc: ca esti proasta ca stai cu asta, asa meriti, te-am tinut in scoli sa isi bata joc un nenorocit de tine.. Si tot asa..
Cu jobu' a fost asa: am intrebat-o ce sa fac? Ea a zis ca nu am cum sa refuz. Ca or sa traga toti mai tare fara mine. Sincer va spun, daca as putea sa ma duplic ar fi fantastic.
Eu sunt coplesit de avalansa de acuze si reprosez ca nu mi se acorda creditul pe care-l merit in conditiile eforturilor depuse pe toate planurile.. Aici cred ca de fapt e buba: am trait intr-o familie cu inca 2 frati, i-am cam crescut eu de pe cand aveam 9 ani, curatenie si mancare inclussive. Nu am prea primit laude pe tema asta, cel putin din partea mamei, de la care ma asteptam. De fapt, nu prea am primit laude in nici o circumstanta. Sa va povestesc o faza: in clasa a 12 am ajuns la nationala la economie (luasem 10 la judeteana) si ies pe locul 8, o mentiune. Cand ajung acasa surpriza: de ce n-am luat locul 1 sau 2?...
Si cred ca undeva in adancul meu am nevoie poate de aceasta recunoastere de care nu prea am avut parte de-a lungul vietii...
Cu soacra treaba sta in felul urmator: chiar daca ii vorbesc urat la nervi (daca ar fi dupa ea, eram divortati de 30 de ori pana acum), chiar nutresc sentimente de bine pentru ea. De ce: pentru ca e o martira, a avut probleme de mica si incearca si ea sa se imparta intre toti: un sot bolnav, un tata de 90 de ani scancit si cu probleme de sanatate, o fiica ambitioasa. Are poliartrita de la 24 de ani, i-a murit un copil de encefalopatie la 2 ani si i-a murit mama pe la 18 ani. Sa va mai spun?... De fapt, aseara i-am repetat acelasi lucru: ca imi doresc sa fie mai sanatoasa ca mine si sa traim feritici impreuna...
Solutia cu care vine soacra dimineata: sa ia copilul la ei (locuiesc la 70 km de bucuresti), platim o femeie sa o ajute si noi ne vedem de cariera. Sotia nu accepta asa ceva pentru ca s-ar lipsi de 2 oameni dragi ei, nu mai zic ca pentru asta micu face moarte de om...
De lasat jobul nu vrea, si o inteleg, are 2 facultati din care una afara, vrea catusi de cat sa ramana pe pozitie dpdv profesional.
Alt lucru pe care nu pot sa-l schimb este sa lasam copilul cu bona. Am redeschis discutia aseara (e un subiect vechi) si mi-am luat suturi doar pentru motivul ca pot sa ma gandesc la asa ceva. Adevarul este ca am incercat sa gasim bona undeva in vara si pot sa afirm si eu ca nu am gasit pe cineva in care sa avem incredere, dupa vreo 20 de telefoane si 4 intalniri in parc cu "potentialele".
Casa o opresc indiferent de situatie. Nu mai sunt bani si e nevoie de caldura pentru lucrari, asteptam primavara. Macar aici stiu ca intrerup un capitol.
Bineinteles ca soacra-mea i-a bagat in cap ca am fost la fufe azi noapte. Eu tot ce am vrut a fost putina liniste sa ma odihnesc.. Alta gaselnita recenta a soacrei: ca am dat alor mei, ca de asta a iesit casa asa scumpa, ca cine m-a verificat pe mine. In conditiile in care eu m-am rupt financiar de ai mei de acum vreo 5 ani..
Acum cireasa de pe tort: spuneam ca trebuie sa mearga soacra la spital. Maica-mea mi-a inchis telefonul in nas, bona exclus. Cand se duce: la o saptamana dupa ce mi-as incepe mandatul acolo. Cum mama zmeilor o sa dau eu cu ochii de sefi sa le spun ca intrerup treaba 2 saptamani? Asta e, o sa le spun si eu ca nu pot chiar cand vor ei, ca eu vreau sa fac treaba respectiva, dar sa imi inchei aceste probleme personale mai intai. Si o sa stau 2 sapt in bucuresti, din care una o sa imi iau concediu sa stau cu gagalice.
Nu stiu cum de s-au adunat toate intr-o singura perioada...
sub_papuc spune:
Ce vreau sa mai spun despre mine: nu sunt genul care geme de replici languroase si care sa-si exprime sentimentele la fiecare colt de strada. De fapt pot sa spun ca sunt introvertit de firea mea, cel putin in relatia cu sotia. Ca la socializare si small talk suntem buni toti, e asa de simplu sa vorbesti de nimicuri neimportante in viata cu niste straini intr-un cadru formal.
De fapt, nu cred ca sunt singurul barbat cu problema asta. Daca sunam eu ieri, poate (un mare "poate") ar fi fost altfel situatia, cu toate ca ma cam indoiesc...
Adevarul e ca eram altfel la inceput, ma dadeam de ceasul mortii sa fiu cu ea, lucru pe care-l simt si acum, doar ca nu-l mai manifest la fel ca inainte...
beshter spune:
sub_papuc, eu cred ca tu trebuie sa intelegi ca poti sa tii la soacra ta si de la distanta, ca nu e si nu va fi niciodata mama care ti-a lipsit si-ti lipseste si ca nu face decat sa va macine casnicia.
Eu stiu foarte bine ce inseamna sa ai nevoie de ajutor cu pruncu', sa devii dependent de ajutorul asta si sa ajungi sa-ti blestemi zilele cand iti dai seama ca ajutorul vine cu tot felul de chestii la pachet.
Cand mi-am dat seama ca nu mai suport atmosfera viciata in care traiam (cu maica-mea), mi-am luat barbatul si copilul si-am plecat si-am multumit Domnului ca am unde sa ma duc, desi nici aragaz n-aveam. Imi e rusine si acum de mine insami cand ma gandesc cate a indurat barbatu-meu din cauza genialei mele idei de a sta cu mama.
Eu as lua-o pe soacra la discutii, voi doi singuri, i-as spune cele sapte adevaruri si pe urma ori adio s-un praz verde ori sa-si tina gura si nadufu'. Nu te teme de influenta pe care o are asupra fiica-si - mai mare decat influenta pe care a avut-o mama asupra mea nu cred ca se iegzista si uite ca nici n-am divortat si nici nu ne-am certat (rau) din cauza ei.
Sigur, ii vei spune ca ii esti recunoscator pentru cate face si ca ii doresti binele etc etc etc dar, pentru numele lui Dumnezeu, recunostinta nu inseamna ca ti-a cumparat sufletul, gura si portofelul. (asta nu-i nevoie sa-i spui ei:)). Si ca daca va ajuta cu baietelul, o face ca vrea si ca altfel nu poate, nu la schimb cu chinuiala celorlalti bunici. Ei dracie, uite ce m-am 'nervat!
Mai voiam sa spun ceva important, cel putin dupa parerea mea:). Imaginea pe care o are sotia ta despre sine e construita in mare parte prin ochii mamei ei - ii cauta neincetat aprobarea. Din nou, vorbesc din experienta proprie si personala. Pe mine nu ma deranja apucatura X a lu' barbatu-meu, ba chiar ma amuza; ei bine, cand o vedeam pe mama stramband din nas, parca ma apucau pandaliile. Cand mi-am dat seama ce mi se intampla, mi-a venit sa dau cu mine insami de pereti.
Prima problema pe care trebuie s-o rezolvati e sa vorbiti voi doi singuri, fara sa-si dea cu parerea mama, tata-mare, pisica. A doua problema e sa reusiti sa locuiti singuri si sa aveti teritoriul vostru.
Succes si tine-ne la curent!
Trouve avant de chercher
housepocket480 spune:
sub_papuccea ce tariesti tu, au trait, traiesc si vor trai toate familiile cu copii mici, bineinteles, intr-o masura mai mica sau mai mare.Este o perioada cand cel mic nu merge la gradinita sau la scoala si trebuie sa se ocupe o persoana de el tot timpul, are o sanatate fragila si concedii medicale peste concedii medicale, etc.
Important este ca unele familii reusesc sa treaca de aceasta perioada, altele nu.
Si la mine vine soacra mea sa stea cu cel mic, dar eu de la soacra mea chiar am de invatat. si tot ea ne-a spus ca fiecare familie are astfel de sincope, mai ales ca de la oboseala ajungi chiar tu sa nu mai gandesti lucid.
Numai ca tu esti prins in prea multe - si serviciu, si casa si copil, nu se poate asa. Trebuie sa-ti prioritizezi lucrurile in viata si dupa cum am vazut ca gandesti, copilul e pe primul loc.
Sa stii ca pe soacra ta, lasand la o parte faptul ca se baga intre voi ceea ce nu e normal (dar se baga si pentru ca voi o lasati, deci se baga si daca nu era copilul), trebuie sa o intelegi pt ca ea face un mare efort... sa-ti lasi sotul bolnav acasa si batrani de ingrijit si sa faci saptamanal naveta, nu e deloc usor.Ia gandeste-te ca nici ei nu-i pica bine cand vine la voi sa vada certati.
Vorbesc de acest efort pe care trebuie sa-l respecti pt ca ai tai nu au vrut sa se lege la cap sa va ajute si pe voi, macar cu perioade scurte de timp. Eu una m-as fi dus la ei pe cap cand am plecat de acasa, uite mama unde am ajuns sa plec de acasa si sa-mi las copilul pt ca voi sunteti comozi.
Si ei sunt bunici si parintii tai in primul rand si trebuie sa va ajute, macar sa arate ca se straduiesc. Sa incerce macar un week-end sa il tina pe copil sa mergeti si voi undeva la munte.
Cat despre sotie, desi nu aprob comportamentul ei, o inteleg pt ca si eu am incercat astfel de sentimente sa nu mai pot face fata serviciului, copilului, curateniei si ma mai apuca si acum cand nu reusesc sa le fac pe toate asa cum vreau eu, mai ales ca sunt o perfectionista in toate.
Cel mai important este sa dezgheti tu atmosfera cu niste iesiri in doi, doar tu cu sotia si sa va regasiti din nou unul pe celalalt.
Baietelul, daca nu are probleme mari (cum are al meu cu mancarea) poate sa mearga la o gradi particulara si chiar la stat ii primeste la 2 ani pe la gradinitele mai putin aglomerate (believe me, stiu din experienta) si macar 4-5 ore o mai eliberati pe soacra (crede-ma ca are nevoie si ea de repaus, eu stiu cat te solicita un copil de 2 ani).
Mult succes si sa ne spui cum s-a terminat
Mama lui Matei Alexandru
ni-na spune:
E bine ca ai apelat la acest forum sa te descarci si sa pui lucrurile in ordine in mintea ta,insa te sfatuiesc ca sa iti stergi mesajele,de spui ca e orgolioasa s-ar putea sa o deranjeze ca ti-ai pus sufletul pe tava,noua,unor straine.Aaaa,si sub nici o forma nu ii arata site-ul pana nu trece furtuna.Nu sunt in masura sa dau sfaturi insa cunosc oamenii si stiu ca pana in Craciun veti gasi solutii si va veti afla linistea..Acum esti in apogeul furtunii.
sub_papuc spune:
Corect ar fi fost sa isi spuna si ea punctul de vedere tot aici, dar nu pot face asta. Din motive lesne de inteles: nu ar reprezenta decat inca un motiv de scos ochii.
Sotia mea o iubeste pe soacra fff mult, sunt ca niste prieteni, de fapt poate singurii ei prieteni. Si atunci normal ca are incredere in parerea ma-sii, chiar daca aia e foc si para cu toti. Daca stau sa ma gandesc, soacra-mea nu inghite pe nimeni, in special barbatii. Si poate ca inteleg de ce: a avut un tata autoritar, care n-a ajutat-o in momente de criza. Are un sot care nu s-a ocupat de copii sau casa, doar de munca. Nici macar covoare sau perdele nu o ajuta sa cumpere, chiar daca el se folosea de masina sa mearga la scarbici. Asta din povestile ei, bineinteles. Adevarul e ca il vad si eu, nici curat nu-si facea cu zilele. Toamna il apuca o depresie care il tine cam tot atat cat hibernarea la ursi... De bine de rau a inceput sa-si faca mancare singur. Si atunci de ce sa-i respecti pe barbati, ca toti sunt niste nenorociti...
Cu iesirile in doi m-am amuzat copios: pai noi si concediul (o saptamana, ca restul din zilele de concediu erau mancate cu baby sitting) l-am facut in 3, cu prichindelu. Nu zic ca nu ne-a placut, macar ne-am mai odihnit un pic...
Ai mei sunt mai bagatori de picioare, nu au nici o treaba cu asta micu, lucru care pe mine ma doare mult. Totul pana la baietel!... Dar prefer sa fie asa, sa nu se implice in viata mea, chiar daca uneori nu am la cine sa apelez. Adevarul e ca niciodata nu am putut sa ma port urat cu ei chiar daca aveam dreptate, fiind, crescut cu mentalitatea ca parintii nu pot fi judecati (scrie si in biblie treaba asta). Cand eram mic si intra taica-miu pe usa seara, sa te tii: pune-i masa, il intrebi daca mai vrea ceva, lugu lugu. Normal ca lui nu-i convine sa nu mai gaseasca mancare calda acasa cand vine proasta la bucuresti sa aiba grija de unul din nepoti...
Luna1 spune:
Un copil rare ori apropie doi oameni. Dimpotriva, daca o relatie nu e foarte stabila cu temelie solida ai toate sansele sa te desparta aparitia unui copil.
Acum concret eu cred ca prea ati luat aparitia copilului ca pe o oaresce povara. Il iubiti normal insa totul e obositor, o povara de gasit cineva sa stea cu el, etc. Eu zic sa va intrebati amandoi cum naiba se descurca parintii care nu au niciun ajutor?
Cred ca cel mai bine ii zici sotiei tale ca nu mai doresti ajutor din partea bunicilor copiilor, ca ti-ai dori sa fie doar bunici si atat, ca o iubesti pe soacra-ta si vrei sa o menajezi ca e bolnava, asa ca sa mearga dumneaei acasa la ea ca nepotul il vede in vizite. La fel referitor la parintii tai, explica-i ca tu te-ai insurat strict cu ea nu cu mama ei, la fel cum ea s-a maritat strict cu tine nu cu parintii tai. Asa ca iti doresti sa fiti doar voi trei si sa gasiti solutii impreuna fara influente din afara.
Apoi daca reusesti sa ajungi in situatia asta, doar voi trei, cauta o gradinita, (eu in bone am mai putina incredere, sunt singure cu copilul, una am vazut-o cu ochii mei cum copilul manca pietris in Herastrau si ea statea pe banca) eventual propune-i si sotiei ideea ta, sa vina cu tine unde vei lucra si ea sa renunte la job o periaoda pana il mai ridicati pe cel mic.
Eu cred ca o data cu disparitia soacrei din intimitatile voastre o sa va fie mult mai bine, nu va mai avea cine sa o otraveasca pe sotia ta cu ideei de inselat, iar tu nu vei mai fi socrit. De aici relaxarea si o familie mai buna.
Si eu am soacra si mama care ma ajuta pe timpul sapt cu copiii peste zi, soacra 2 zile, mama 1 si 2 zile merg la scoala si gradi, insa cand vin acasa copiii sunt ai mei, mama se retrage la resedinta personala, soacra nici nu o vad ca fata merge la ei si o ia sotul, deci sincer ei nici nu stiu daca avem noi o problema sau nu, daca ne certam, daca ne intelegem sau nu.
Niciodata nu mi-a placut sa-i spun mamei toate problemutele noastre pentru ca ea le-ar fi transformat in problemoaie si ar fi inceput sa il urasca pe sotul meu, noi ne-am fi impacat insa mama ar fi continuat sa-l urasca pe "nenorocit".
De asta aveti si voi nevoie, intimitate, ca mama soacra sa nu mai stie toate alea si sa-si bage nasul.
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)
Luna1 spune:
Cati ani are sotia ta?
Intreb pentru ca si mama mi-a fost cea mai buna prieten, ii spuneam tot acum cativa ani, orice rahat, orice discutie, pana cand mi s-a aprins beculetul intr-o zi, eram la un pas de divort... datorita alimentarilor ei.
Adevarul e ca e dificil, nu stiam atunci ce sa mai cred, pe ea, pe sot, eram total pierduta. Dupa o discutie cu sotul meu am ales sa-l cred pe el desi vreun an dupa aceea am stat cu banuieli in suflet datorita acuzelor mamei. Am facut bine sa-l cred pe el, si de atunci desi ne-am impacat cu mama, ea nu mai stie mai nimic intim din viata noastra, prefer sa judec cu propriul creier situatiile tensionate dintre noi. Si suntem fericiti de atunci.
Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)