Vreau sa raman femeie!

Este vorba despre a fi femeie. Despre emancipare sau grad de emencipare. Despre drepturi si dorinte.

Am gasit articolul, nu dau sursa ca poate foi considerata reclama, insa il copiez aici. Are dreptate autoarea? A reusit ea sa atinga cele mai sensibile corzi ale noastre, ale femeilor? Poate fi acest articol vocea noastra, a majoritatii Evelor?

Dar oare barbatii ce parere au?:-)



´´Vreau sa raman femeie
M-am gandit bine. Si vreau sa raman exact cat sunt acum de emancipata. Nu vreau mai multa egalitate in drepturi cu nimeni. Cred ca e destul ce am capatat eu, femeie, in ultima vreme. Dreptul de a munci, daca am chef. Eu as vrea sa ma opresc aici. Se poate?
Sau oare acum trebuie sa inghit, la pachet, toate drepturile, egalitatile si obligatiile care decurg din asta? Nu vreau sa fiu ca un barbat. Insist sa nu. Si mi se pare ca drepturile si le mai face si omul. Sau in cazul asta femeia. Si eu n-am simtit niciodata ca am usi inchise tronc! in fata pentru ca sunt femeie. Chiar nu-mi trece prin cap ca ma nedreptateste cineva la job sau in societate, in general.
Si, cel mai important, nu vreau mai multe responsabilitati decat am in prezent. Nu vreau sa demonstrez nimic. Mi-as dori din inima sa am langa mine un barbat care castiga mai mult. Nu vreau sa castig mai bine sau musai la fel ca el. Nu vreau o masina la fel de mare cat a lor, a barbatilor. Vreau sa mi se deschida usa cand am nevoie sa ies din taxi sau sa intru intr-o incinta.
Vreau sa mi se tina paltonul cand afara e frig si vreau sa-l trag pe mine. Vreau sa mi se intinda o mana cand cobor din tren. Si sa fiu luata cu masina de acasa cand sunt invitata in oras. Bineinteles, vreau ca un barbat sa faca toate astea. A, si vreau sa mi se acorde dreptul de a plange des, in mod oficial. Asa sunt femeile.
Nici nu-mi trece prin cap sa-mi car singura sacosa. Eu sunt croita sa car buchete de trandafiri de gradina, din cei care miros frumos. Ii prefer de culoare roz, in caz ca se intreaba cineva. Incarcatura maxima pe care o pot accepta este un tort de ciocolata care trebuie sa ajunga urgent in fridiger, acasa. Asta da, pot sa car. Dar de multe ori trebuie sa mimez ca imi prieste sa ma descurc singura. Pentru ca dau peste barbati care asteapta asta de la mine. Ma cred o feminista.
Pe cuvantul meu ca nu am chef sa platesc jumate-jumate cafeaua cand sunt insotita de un barbat. Dar uneori trebuie sa fac asa, ca sa arat ca sunt o femeie moderna, nu vreo retrograda. Trebuie macar sa ma prefac ca scobesc absorbita in portofel. Altfel, un barbat care a intalnit prea multe feministe o sa creada ca sunt o profitoare de cafele si alte servicii.
Imi place sa fac o cafea buna dimineata si sa ma muncesc la un mic dejun pentru doua persoane chiar si trei sferturi de ora. Cand il gusta cineva, vreau sa ma laude mult. Si eu sa ma simt ca o gaina care a facut un ou de aur. Si nu doar, cum ar parea, patru oua ochiuri normale.
Imi plac rochiile incredibil de tare. Imi plac in special cele cu buline. Imi plac agrafele cu libelule si glossul pentru buze. Imi place sa fac cumparaturi de sutiene si pantofi. Chiar daca mai am acasa si sutiene si pantofi.
Cand o sa fac copii, nu vreau sa ma intorc la serviciu dupa 2 luni de stat acasa. Ma gandesc ca vreau sa alaptez macar un an intreg. Si sa stau acasa cat se poate de mult. Nu cred ca se darama vreo intreprindere, oricat de importanta as fi eu in ea, cat fac eu mere rase cu biscuiti. Chiar daca decid sa fac asta timp de doi ani intregi. Doar mere rase cu biscuiti.
Nu vreau sa fiu egala lui, nu suntem cantitati care putem fi masurate cu acelasi instrument de masurat. Cred ca barbatii si femeile sunt diferiti si e foarte bine asa. Dar de ce tot vorbim despre asta? Despre egalitate? E chiar asa de important subiectul pentru unele dintre noi?
Vreau sa raman asa, femeie, pana in varful unghiilor mele pictate mereu in rosu aprins. Unghii care se prezinta ca o declaratie de feminitate si nu de razboi. ´´

gaba-rema spune:

Vise, maica... vise!

Da' oricum, suna frumos visele astea...

Bedrosmart spune:

Mai, eu am spus asta demult, inclusiv la topicul ala care comenta articolul lui Alice Nastase referitor la mamele "muncitoare" (desi si eu fac parte, of, dintre ele).

Eu nu numai ca nu vreau sa fiu egala cu barbatii, dar m-am saturat pana peste cap de toata emanciparea asta. Nu zic ca vreau sa car numai buchete de flori, nu si sacose, dar sincer as vrea sa-mi vad numai de munca in gospodarie si de cresterea copilului (ca oricum le fac eu) si sa am un sot care sa ne asigure traiul de zi cu zi.

Uite, da, asa as vrea.

Bedrosmart

Carmena spune:

Ba nu, nu trebuie sa ramana vise!

Fiecare din noi, care ne simtim femei trebuie sa beneficiem de drepturile de a fi femeie, si as zice chiar sa ne luptam pentru asta si sa nu ne schimbe societatea. Daca noi, care suntem femei, nu facem asta, cine sa o faca, EI? Barbatii trebuie educati sa ofere unei femei dreptul de a fi femeie, si NU, niciodata egala lor.

Barbatii adevarati nu ne vor egalele lor, sau nu ar trebui niciodata ca un barbat adevarat sa isi doreasca o femeie egala lui. Nu ar mai fi FEMEIA si cei care isi doresc alaturi o femeie barbat sunt o categorie aparte, pe care noi femeile ii privim ca pe niste prieteni cel mult, si atat.

Foarte frumos articolul, si adevarat. Sunt de acord cu el, si sper din inima sa reusesc sa ii conving pe baietii mei sa isi doreasca langa ei FEMEI, iar ei sa fie intotdeauna BARBATI.

Asta e legea firii, pana la urma, din tot timpul a fost asa. A, ca au inceput sa fie foarte multe exceptii...dar eu ma declar FEMEIE, nu stiu daca neaparat emancipata, dar sunt femeie. Imi place sa primesc flori, parfumuri si bijuterii, ma descarc plangand la nunti, botezuri, filme siropoase si uneori aiurea doar sa ma descarc, citesc reviste pentru femei, iubesc moda, stilul, pantofii si posetele si consider ca niciodata nu am suficiente...Tip cand sunt nervoasa si pot sa fiu si tzata, alint cand sunt multumita, gatesc cu placere, calc rufe cand e nevoie, desi nu-mi place, da de, e treaba de femeie...

Si de asemenea habar nu am sa schimb un bec, nu stiu unde sunt prizele in casa si cate iesiri au, habar nu am sa pornesc home cinema-ul o data cu televizorul si mereu il enervez pe sot ca nici macar asta nu pot sa tin minte din tehnica, folosesc calculatorul doar cat am nevoie si nu ma intereseaza detaliile lui tehnice...

Asta sunt si important este ca sunt multumita cu mine si impacata ca sunt femeie.

A!! Si nu sunt feminista.

gaby76 spune:

Da, si eu mi-as dori dar...e prea tarziu . Sincer, ma gandesc uneori ca dorinta asta de egalitate (care mi se pare un nonsens) ne-a impovarat prea mult. Muncesc la serviciu, ajung acasa si o iau de la capat: mancare, spalat, calcat, sters, aspirat si, eventual, unele "operatiuni" trebuie facute de vreo 20 de ori pe zi (aspirat, sters) luand in considerare "gaura" prin care curg firmiturile atunci cand mananca soatza... Apoi, pe la ora 23 incep sa-mi vad de treburile "femeiesti": demachat, dus, etc. La 23 si cinci minute soatzei i se face ff foame si asteapta sa-i pun eu mancarea in fata. Tot eu trebuie sa strang masa ca el nu poate ca e "obosit" sau "nu stie unde trebuie puse toate"... si stau si ma intreb unde o fi, domnule, egalitatea asta???!!!

http://lt1f.lilypie.comGUYIp3.png

Pozici din tinereti

Alizee spune:

Poate ma insel, dar la la noi, la romani, femeile sunt mai egale decat barbatii. Adica : o femeie maritata, avand un copil sau mai multi, trebe sa aiba serviciu pt a participa la bunastarea materiala a familiei, dar sa si faca mancare, sa spele, sa calce, eventual sa faca piata deoarece consortul pretios este prea ocupat cu statul la teve sau calc sau la bauta cu prietenii.
In concluzie, as prefera ca barbatii romani sa fie mai implicati in activitatea domestica pt ca sotiile lor sa aiba timp sa se simta femei dorite si iubite.
Bineinteles ca nu vorbesc despre cei care isi permit sa plateasca pe cineva pt activitatile casnice.

allinta

gaba-rema spune:

Mai e si istoria de vina :(

Acu' 100 de ani, femeia era înca sclava acasa, n-avea banii ei... nu femeia primea zestre (daca avea de unde), ci sotul ei primea zestrea femeii pe care-o lua in casatorie... Asa ca era dependenta financiar.

Iar barbatul avea dreptul aproape oficial s-o bata si s-o insele.
Asa erau vremurile!

De-aia au aparut ulterior toate miscarile de emancipare a femeilor. Ca un soide revolte sindicale, daca vreti.

Ei, si femeile au obtinut ce-au vrut (nu în toata lumea, nu în toate mediile sociale...) si-acu'... iar nu-i bine :( De ce?
Pai, ca n-au stiut sa-si negocieze bine noua pozitie! Ambitioase si cam mioape, femeile au uitat ca in noul contract social sa mentioneze ca, daca merg si ele la serviciu egal cu barbatii, atunci si dumnealor-domnii sa faca bine sa contribuie la gospodarie egal cu femeile.

Multe, foarte multe femei, mai fraiere asa , chiar au vrut sa dovedeasca () ca ele pot munci la serviciu > 8 ore, si-apoi sa faca în timpul ramas si toata gospodaria, ca si înainte .

De la o vreme le-a iesit pe nas grozaveala asta, dar ce folos... prea târziu! Societatea s-a reasezat pe alte metereze odata cu modificarea radicala a rolului social al femeii, si-acu' e foarte greu sa te mai faci casnica, si sa nu mergi sa castigi bani...

Asta e... si o sa mai fie multa vreme... pâna la urmatoarea revolta sindicala a femeii .

ladyJ spune:

Gabi, de ce sunt vise? Vise..sa ce? Sa te bucuri de o usa deschisa? De o mana intinsa cand cobori scara trenului? De o rochie frumoasa? De libertatea de a plange cand iti vine fara sa faci pe viteaza?

A cere egalitate, inseamna ca iti recunosti inferioritatea. De ce adica sa se considere femeile inferioare barbatului, astfel incat sa doreasca cu ardoare ´´egalitate´´?

Mie toata nebunia asta cu femeia barbat mi s-a parut intotdeauna o...masculinizare a femeii nicidecum dorinta de ´´egalitate´´.
Daca vorbim de egalitate si drepturi, asta e altceva si slava domnului, eu zic ca le avem. Cred insa ca articolul se refera la masculinizarea femeii, nicidecum la drepturi in societate.

Daca femeia devine al doilea barbat , trebuie sa renunte la ´´pretentiile´´ de femeie. Dar noi suntem femei. Pe noi ne incanta o floare, o rochie, o criza de nervi de descarcare .

Ideea este ca avem drepturi egale, trebuie doar sa ne folosim de ele atat cat consideram noi ca nu incalca principiul feminin. Sa nu ne fie rusine sa fim femei..pur si simplu, cu tot ceea ce presupune asta.

V-as ruga sa nu incepem cu discutia barbati romani vs barbati straini...As vrea sa vorbim pur si simplu despre valul uneori exagerat de ´´emancipare´´.

ladyJ spune:

Cam asa e.

gaby76 spune:

Gabi, sincer, eu nu vreau sa dovedesc nimic... dar nici nu mai stiu ce sa-i fac ca sa reusesc sa-l responsabilizez macar un pic. Sotul meu are 44 de ani, ne-am cunoscut cand avea 37 si inca statea cu "mamica". Mamica a fost casnica, a avut tot timpul grija "baiatului". Si acum, cand suntem la soacra-mea, eu il intreb ceva pe sot si raspunsul il primesc de la soacra, sau nu pot sa-i spun sa-mi aduca ceva ca sare soacra: "lasa ca-ti aduc eu!" sa nu cumva sa deranjam puisorul... Am facut discutii pe tema asta, soacra-mea rade zice ca nu mai face dar nu se poate abtine. Si eu tot imi racesc gura si ma zbat, am mai corectat cate ceva pe ici, pe colo dar mai e mult de munca si eu nu mai am chef sa-l bodogan toata ziua la cap ca oricum nu prea am sorti de izbanda... mai izbucnesc din cand in cand dar se face ca nu aude si-si continua tabieturile...
Si, apropos, dau si gauri cu bormasina, schimb si becuri, pun si prize, mufez si cabluri, pun si lustre, car si sacose, si galeti cu balast... si sunt "foooaaarte fericita" ca sunt "egala" cu barbatul!!!

http://lt1f.lilypie.comGUYIp3.png

Pozici din tinereti

Alizee spune:

Femei/feminine ne simtit in raport cu barbatii, nu cu femeile.
Vrand-nevrand avem nevoie de cooperarea/dragostea/aprecierea barbatilor pt a ne simti iubite si dorite ( deci femei ), cand ne aflam intr-un cuplu.


allinta