Pt. mamicile "altfel": Cum se face cand...?

arminad spune:

Cristina,eu iti pot spune doar cum am facut eu deci nu e neaparat un sfat fiindca fiecare familie are dinamica ei.
Cind am inteles ca am un copil alfel am realizat ca si viata noastra a familiei va fii un pic altfel decit a celor din jurul meu.Am renuntat la job,unul foarte bun si orice alte proiecte pe termen scurt.Cu programul pe care il aveam si cu un copil altfel plus inca unul era imposibil ca acum sa fii ramas "sane".Pentru ca starea de sanatate fizica si psihica a mamei e extrem de importanta .Terapiile si terapeutii s-au perindat prin viata noastra si s-au dus la ale lor.eu am fost constant primul si cel mai de baza terapeut ,eu am citit ,am invatat ,am pus piesele acestui puzzele complicat numit diagnostic,laolalta.N-as fii reusit dupa 8 ore extenuante de job.
Pe copil nu l-am dus in colectivitate decit tirziu ,pe la 4 ani si jum si atunci citeva ore.Inrest faceam terapii si petreceam ENORM de mult timp afara impreuna.Crescusem deja un copil "inregimentat" de la un an jumate la cresa cu program prelungit si asa cum ti-au spus fetele inainte, e greu si unui copil tipic sa faca fata unui job asa greu.
Si copilul meu e cuminte la scoala,e prea cuminte chiar,e mereu laudat pentru comportament, insa eu stiu ca pentru el e de o suta de ori mai greu decit pentru altii asa ca intodeauna dupa orele de scoala are obligatoriu relaxarea de care are nevoie plus maxima toleranta fata de eventualele crize .In momente din astea nu am cum sa il invat nimic,sistemul lui nervos e deja in colaps.

Fugitul de linga mine a incetat foarte tirziu la noi,aproape pe la 6 ani. Au fost sute de momente de panica ,de momente in care doar D-zeu a fost bun si nu a lasat sa se intimple nimic rau.N-am avut de ales decit sa il urmaresc pas cu pas ignorind sfaturile de bine ale celorlalti.Siguranta lui era prima mea prioritate .Eram desigur geloasa pe mamicile care trancaneau pe banca fara macar sa stie pe unde le sunt copiii,pe mamicile care faceau si alceva decit sa fuga permanent dupa copilul lor ,munceau ,invatau ,se relaxau. Dar a trecut si au venit si zile mai bune.
Nu stiu cit e de important pentru tine ca Razvan sa mearga atitea ore la gradi dar daca este atunci toleranta maxima dupa orele petrecute acole e cheia. Fa ce crezi ca i-ar place lui sa faca, ceva ce simti tu ca il relaxeaza intotdeauna.Daca nu ai tu energia necesara,ca presupun ca vii de la servici,imparte cu cineva,plateste una din fetele cu care lucreaza sa il scoata ea,cauta solutii sa iti fie TIE in primul rind mai usor.Daca tie ca mama iti va fii mai usor si mai bine ,acest bine se va rasfringe si asupra lui.

asteryaro spune:

Daria .
Ma linisteste sa citesc si astfel de puncte de vedere, pt. ca, ori am ghinion, ori nu mai vad bine... eu vad doar copii linistiti in jurul nostru.
Mai astept alte exemple.

Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)
(1),(2),(3),(4)
(5)

asteryaro spune:

Tonnia, cam ai dreptate, dupa cum vei vedea, refritor la adaptare.
Si eu sper sa se calmeze in timp...
Sper sa fiu suficient de puternica.

Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)
(1),(2),(3),(4)
(5)

asteryaro spune:

De acord cu ce ai scris si multumesc. Iar la piscina... este o buna idee, am s-o prelucrez. Avem piscina in oras, insa nu stiu cu igiena cum este... dar pt. consum de energie, este super.

Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)
(1),(2),(3),(4)
(5)

asteryaro spune:

Deus , nu ne putem permite un animalut de companie.
Eu visez la un golden retriever, este singurul animal de companie pe care mi-l doresc pt. Razvan. La pisici sunt alergica... pasarele, soricei nu-mi plac.
Cu cainele lui bunicul se poarta bine, ii este cam teama uneori, este un ciobanesc carpatin, urias. De care si mie mi-e cam frica atunci cand latra .
A pipai tvreo 3 pisici in viata lui, deci nu stiu inca sa spun ce fel e cu animalele.

Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)
(1),(2),(3),(4)
(5)

asteryaro spune:

Armina, jobul meu este chiar Razvan , eu fiind insotitoarea lui. Stresant, obositor... nu am deloc pauze, fiindca nu avem pe nimeni apropiat care sa-mi mai ia din sarcini. Gradinita vine cumva sa trateze 2 persoane: pe el dar si pe mine, si a fost si indicatia medicului curant. La cresa era altfel, aici este nevoie sa asculte, sa fie "cuminte", deci efort psihic prelungit si solicitant, asa cum spui si tu. Mi-a luat ceva vreme sa inteleg si ma gandesc ca, atat cat voi trai, voi invata mereu cate ceva despre copilul meu.
Am incercat sa-mi fac viata putin mai usoara, luandu-mi o femeie la curatenie, o data pe saptamana, si astfel am scapat de un stres. E ceva, nu?
Rareori, cand nu avem alta solutie, apelam la o doamna care din 2006 pana in 2007 a fost un fel de bona a lui Razvan. Daca e de mers la o nunta sau ceva, o chemam sa stea cu el, si Razvan e tare fericit cu ea, e o femeie tare buna, dar... nu putem face asta foarte des, doamna are familie, serviciu, o nepotica...
In fine, am citit de mai multe ori postul tau (pt. ca vine de la cineva avizat, ca si Roxana ) si am retinut totul, inclusiv faptul ca are nevoie de liniste SINGUR, sa se regaseasca pe sine. Foarte important. Pe mine inca ma chinuie gandul sa nu-l las singur, sa nu insingureze, nu stiu cum sa explic, sa nu plece prea mult in lumea lui... dar, gandindu-ma mai bine, tot ce scrii tu are logica. Si eu simt nevoia deseori sa fiu singura, si nu am (cred ) TSA.
Noi inca ne acomodam cu noua viata, cu noul stil, nu sunt sigura ca vom ajunge la obisnuinta vreodata... dar un echilibru este necesar sa gasim.
La teorie stau foarte bine, din cate observ, la practica ... mai am foarte multe sa-mi insusesc.


Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)
(1),(2),(3),(4)
(5)

asteryaro spune:

Si sa relatez cum a fost ziua de azi, cu mine focusata pe "calm, cu rabdare, trebuie sa fie bine".
Nu mi-a iesit chiar perfect, dar... in momentul de fata am un copil fericit, care face joc simbolic cu masinutele pe covorasul cu traseu , care vorbeste in roluri .
Deci l-am lasat (bineinteles ca supravegheat) sa alerge in legea lui in curtea gradinitei, sa tipe, in schimb nu l-am lasat in gradinita sa alerge, fapt care nu i-a convenit, dar... n-a avut de ales.
In fine, cand am vrut sa-l imbrac de plecare, am constatat ca... n-am pantaloni pt. el (ii uiotasem acasa), drept pentru care... l-am luat in pantalonii 3/4, cu care statuse azi la gradi. Afara era frigut, innorat, batea si vantul... insa Razvan a fost fericit .
L-am convins destul de greu sa plecam, dar am reusit.
Mai veniti cu idei, si multumesc celor care isi rup din timp sa citeasca si sa scrie la subiect.


Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)
(1),(2),(3),(4)
(5)

arminad spune:

Cristina,pai daca nu lucrezi nu exista alternativa de gradi pina la prinz in loc de program prelungit ? Ma gindesc ca vreo patru ore petrecute la gradi sunt suficiente pentru socializare in etapa asta.E ca si cum tu ca adult ai lucra 8 ore dimineata si mai ai si un part-time dupa masa ,in cazul lui terapiile.
Eu cunosc opinia generalistilor din Romania gen "dati-l doamna la gradi,sa vedeti ce se schimba".E buna gradi si e bine ca s-a adaptat dar eu as opta pentru program scurt ,somnic sau relaxare la prinz si terapia pe la 3 sau 4 dupa masa incolo.

Cu plecatul din parc iarasi a fost o lupta pe termen lung .N-a mers nimic din abordarile clasice de care am citit,nici sa il anunt cu 5 min inainte nici sa il ignor si sa plec(ar fii ramas in continuare acolo) A mers de minune cu pacalitulAveam rucsacul plin cu bunatati.Cind stabileam ca ar fii timpul sa plecam il invitam la o caramea stiam ca nu le rezista.Il directionam discret catre leagan care s-a dovedit intotdeauna un calmant excelent, il stringeam puternic in brate(deep presure) si il extrageam din parc.
E tipic pentru copiii speciali sa nu se poata intrerupe dintr-o activitate si sa faca tranzitia greu de la un loc la altul.Trebuie mereu intuitie si imaginatie sa vezi ce anume functioneaza in cazul copilului tau.Daca ii place in leagan atunci asta il va calma.Cu un copil chiar si pe jumatate calm mai poti negocia.
Trebuie sa ai mereu in minte ca majoritatea problemelor de comportament la acesti copii se datoreaza sistemului senzorial disfunctional nu incapacitatii de a intelege ce li se cere sa faca.
Cind overstimularea asta senzoriala devine coplesitoare doar tu ca adult mai poti gasi solutii sa ii opresti.In timp invata ei sa se calmeze singuri asa cum le-ai aratat tu ca e bine pentru ei.

asteryaro spune:

Armina , sa-ti spun cum a fost la noi.
L-am diagnosticat f precoce, la 1,8 luni. Eu am intuit despre ce-i vorba foarte foarte devreme (nu stiu daca iti mai amintesti despre subiectul "Razvan nu vorbeste").
L-am dus la cresa, unde de pupat si iubit ce era, s-a acomodat dupa 2 zile, doar ca sanatatea fizica nu l-a ajutat, dar chiar si frecventa redusa a contat.
Deci are antrenament, ca sa zic asa, si gradi este o continuare.
Medicul lui este neuropsihiatru de copii si adolescenti si il trateaza homeopat . El a spus DA pt. gradi, noi am fost de acord. Si oricum, ii place intre copii, chiar daca uneori nu intelege DE CE trebuie sa faca altceva decat ar dori, dar obligatoriu trebuie sa invete disciplina scolara. La noi in Ro sist. de invatamant nu este deloc tolerant, si imi doresc ca in clasa I sa stea cumintel in banca, nu sa alerge prin clasa.
Razvanel se afla acum in faza in care imita TOT, inca nu poate sa discearna: daca unul rage, rage si el, daca altul sare in cap - sare si el samd.
Am zambit citind despre rucsacul cu bunatati... fara sa stiu, fac acest lucru de foarte mult timp. Si acum la fel il momesc cu cate ceva, si tine. Nu l-am pacalit in veci, m-am tinut de promisiune mereu cu "ceva bun".
Cat despre orele petrecute la gradi... am hotarat asa, cu somn si masa acolo din mai multe motive.
Daca l-as lua acasa la pranz (13.00-13.30) cand sa mai stam afara? In plus, n-as putea sa-l bag in casa ... Pentru ca el doarme de pranz multicel (acasa, la gradi doarme putin tare, ca-i fara suzeta ). Cand sa iesim afara? Cand sa si doarma? El abia pe la 15 adoarme... deci complication.
Terapia este de luni pana joi, de la 19.00, fiindca asa s-a putut, asa pot cele 2 fete, pe care abia le-am gasit. Astfel ca, am luat solutia asta de buna. Oricum, eu cred ca timpul va mai aseza lucrurile, simt eu asta, doar ca acum am suferit o noua cadere (eu), e momentul ala cand simti ca lumea se prabuseste si tu nu ai puterea sa misti un deget... e ca tipatul din vis, mut....
Nu se omoara dupa leagan, din pacate... nici nu se poate tine bine, adica strans, si stau cu inima la gat sa nu cada pe spate...
Gata piua, ca s-a culcat sotul si-l bazai cu tastele.
Pe maine.

Cristina si Razvan (31.01.2006)
"Viata e ca carosabilu': unii vine, altii trece..." (adusca, membru DC)
(1),(2),(3),(4)
(5)
[url=http://lilypie.com][/url]

bird70 spune:

Eu cred ca Razvan se descurca foarte bine, la 3,8 ani la gradinita. E normal sa aibe nevoie sa alerge dupa ce a stat concentrat toata ziua si a fost atent la ce face si ce spune si a trebuit sa suporte agitatia celor din jur. Eu nu am putut sa duc pitica la gradi decat pe la 3 ani si atunci doar pana la 12 jumate, doar 2 zile pe saptamana. Inainte de varsta asta nu a rezistat acolo.

Pentru mine a fost foarte importanta siguranta, noi am avut un rucsacel ca o maimuta cu coada lunga de care tineam eu . Stiu ca multa lume se uita ciudat si cineva mi-a zis ca o tin in lesa, dar mai bine asa decat sub o masina. Nu stiu daca ai posibilitatea sa-l duci pe Razvan intr-un loc unde e safe sa alerge fara sa stai cu stress. Eu dupa o zi in care pitica era stresata o duceam la ocean. La noi plajele sunt foarte late si in general cativa oameni care alearga sau se plimba, deci pustiu. Pe plaja ii dadeam drumul desculta si alerga in disperare iar eu puteam sa o urmaresc linistita pentru ca spatiul era foarte mare si o vedeam si aveam timp sa o ajung daca incerca sa o ia spre drum. Oceanul te si linisteste, este atat de imens si vuieste. Reusea in general sa se ude din cap pana-n picioare dar aveam haine de schimb. La noi iarna sunt cam 20-25 grade la pranz si apa e calda tot timpul anului asa ca asta functiona indiferent de anotimp. A mai crescut putin si am reusit sa ne intelegem sa ramana intr-un anumit perimetru cand alearga deci puteam sa-i dau drumul in pacuri. Acum alearga cu cainele in curte . Am luat un cos de baschet pentru fiica-mea cea mare, e pus la inaltimea normala, deci foarte sus. Pitica mea (7 ani) poate sta cu orele in curte sa dea la cos si acum e foarte buna baga 2 din 3.

Cred ca e foarte greu la bloc, nici nu vreau sa ma gandesc ce ma faceam cu ea in Romania la bloc, ajungeam la nebuni si noi si vecinii. Aici macar are curte si se joaca in felul ei cu cainele. Trebuie sa recunosc ca a fost o idee excelenta cainele, il iubeste la nebunie si vorbeste cu el , el e singurul care nu ii spune sa taca (vorbeste non-stop foarte tare ). El e dispus sa alerge fara noima cand ea are chef de asta sau sa stea langa ea sa o asculte cand urmareste un rand de furnici sau ceva asemanator. Noi am ales un caine de rasa mare pentru ca sunt mai calmi si pentru ca pisica noastra e cam stresata de cat de 'tare' o iubeste pitica .

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation