Este obezitatea copilului vina parintilor?

ela_04 spune:

AB_AC, si eu m-am gandit la asta. Dar el este tot centru atentiei noastre! Nu l-am lasat la bunici, nu il dau la cresa, merge in parc aproape zilnic cu tati, seara face baie cu tati si doarme cu mami dar la el in patut. Mami e acasa toata ziua cu el, fie prin curte, fie la cumparaturi, fie ne jucam in casa ca ploua...
exersam cu vorbirea pt ca el a vorbit tarziu asa ca in permanenta e cineva dupa el, vorbind cu el, explicandui de ce nu sta pasarea sa o prinda el, sau pisica, de ce catelul roade oase si pisica nu...si tot asa....
Singurul lucru la care ma gandesc ca am gresit a fost poate asa cum zicea si Lali i-am dat poate prea mult lapte...cat a vrut cand a vrut
si apoi o data cu diversificarea fie o felie de mar intre mese, fie una de portocala gandindu-ma ca sunt fructe si legume si poate manca oricand oricat.
Acum incerc din rasputeri sa scap de rontaiala asta dintre mese indiferent de produs... dar e f greu. Si pt mine sa-i spun nu si pt el. Intr-o zi a furat o ceapa din sertar si a fugit in dormitor cu ea. Cand l-am vazut deja o cojise si manca din ea

ina.click spune:

Dragul de el
Trebuie sa fie foarte greu.
Tin pumnii!

Aqai spune:

Bun. Hai sa zicem ca dintr-un motiv sau altul copilul e pofticios. Pai e treaba parintelui sa supravegheze si poftele astea si sa il invete cand e cazul sa se abtina si cand nu. In cazurile astea "snakurile" si "gustaricile" nu prea au ce cauta pe masa, la vedere si/sau indemana. Pot exista morcovi, mere, pepeni, capsuni, cirese whatever telina aia verde si lunga, castraveti, ardei etc.

Portiile trebuie oarecum controlate si la fel orele de masa. Daca-i musai sa manance copilul 2 feluri atunci e musai sa pedaleze si o ora cel putin la bicicleta sau sa alerge, sa joace fotbal or mai stiu eu ce. E de preferat decat sa il asasinezi la 3 ani ca mananca prea mult. si subtil controlezi ce pui in faruria aia. Ca una e ciorba de cartofi cu afumatura si alta e supa de pui sau de creson.

Daca ceilalti membri adulti in familie nu coopereaza, ii iei la reciclare. Daca nici asa nu merge, apoi de fata cu ei cand "tenteaza" copilul poti sa ii spui copilului ca adultii pot sa aiba alte obiceiuri alimentare decat copiii. Si ca un adult poate decide pt el daca vrea sa fie gras si cu colesterol si sa moara repede sau daca vrea sa fie sanatos, dara pt copil tu mama decizi. si gata discutia. Sa vezi ce rapid se redreseaza adultul in cauza

Acuma pt lali: sa nu-ti inchipui ca io n-am probleme cu alimentatia lor. Da' stiu si unde am gresit si am avut si curajul sa ma repozitionez si sa arunc tot junkul si dulciurile si sosurile din casa (am mai spus, adaptarea la specificul local ). De aceea spun ca sta in puterea noastra sa controlam cantitatea si calitatea. Si cand vor mananca, daca nu nu. De murit nu stau sa moara nici unul. Au fructe proaspete si uscate (fara extra zahar) la indemana, legume, nuci alune, nuci de cocos, stafide. La astea nu am pus limita niciodata. Daca vor un kg de portocale, il mananca. Dar kg acela e o masa buna pt cateva ore. Vreo 2 banane si-un mar sau cateva alune sunt o masa ideala intre venitul de la scoala si mersul la antrenament, iara cina vine dupa.

In ceea ce priveste copiii care mananca foarte putin, daca nu exista motive medicale, nici ei nu mor. Daca mananca putin si des si de buna calitate, sunt ok. Sora mea a fost asa, nepotica mea e la fel. Stiu ca e tare stresnant pt parinti, dar daca reusesti sa realizezi ca de fapt copilul tau se hraneste cat are nevoie, si are la dispozitie mancarea, asa putina, cand are nevoie - iti faci viata mai usoara - psihic vorbind.

Sorry daca tonul meu pare "superior" nu asta e intentia, ci doar sa arat ca putina fermitate si disciplina din partea parintilor corecteaza mult din obiceiurile nesanatoase. Are si natura partea ei, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne sinucidem sau sa ne punem mainile in cap, vai da eu ca parinte ce pot sa fac.... faci tot ce poti si te informezi sa poti cat mai mult si fara sa creezi un stres nenecesar. Si speri ca in timp sa ajunga copilul ala sa isi gaseasca echilibrul alimentar propriu. Eu una mi l-am gasit cand am plecat de acasa la facultate si am ajuns eu sa controlez ce si cand mananc.




Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

Aqai spune:

Ela, imi pare rau sa stii ca nu ii e usor. Am spus mai devreme ca si eu eram asa: fiindca mancam f mult la bunici, stomacul meu se largea si imi era mereu foame cu portiile de la mama. pe cand ma obisnuiam, venea iar vacanta de vara sau aia de iarna si o luam de la capat.

copilaria mea a fost un cosmar alimentar:D sincer. de multe ori ma gandesc ca era mai bine sa-i fi luat mama la scuturat pe bunicii mei sau sa ma duca in mod constant la sport decat sa ma tina in regimuri si diete. Dar asta e timpul nu poate fi dat inapoi si eu ii multumesc ca s-a tinut de mine sa nu ajung cat o mica balena :) Fac haz de necaz, fiindca nu numai felul in care mananc eu e messed up ci si felul in care ma raportez la corpul meu. la 1.68 primul meu gand e ca sunt obeza la 60 kg, ma deprima cumplit ca nu mai port marimea xs sau ca imi stau bligii 38 fix pe mine. Am mereu de luptat cu perceptia mea despre mine si nu-i usor. Sunt fericita sincer cand am 50 de kg si arat ca scandura. Stiu ca nu e santos, stiu ca am o "buba" la cap dar o am si cu ea ma lupt.

De aceea si scriu atat la subiectul asta fiindca felul in care actioneaza parintii de mici influenteaza si starea psihica a copilului, nu numai sanantatea lui corporala.

Asa ca mai spun o data si plec canitate controlata subtil, calitatea mancarii, indrazniti sa lasati copiii cu fructe si legume pe masa fi fara alternative si cu rabdare in timp o sa le descoperiti ritmul alimentar si mult sport. Nu spuneti copilului ca-i prea gras sau prea slab si trebuie sa manance sau nu, luati doar masurile necesare fara teama si fara moralizat copilul. Interveniti pt el atunci cand altii ii creeaza obiceiuri nesanatoase.




Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

Lali spune:

Aqai, asa este. Si eu am avut razboaiele mele, cel mai usor (din fericire) a fost cu mine, cel mai greu cu bunicii. Dar am reusit partial si cu ei.
Nu m-am nascut invatata. Dar am luat din sursele de informare tot ce am putut, am ascultat nutritionista si endocrinologul.

OK, la mine in casa nu are mai nimic contraindicat (in frigider am in acest moment iaurt, lapte batut, lapte si branza simple degresate, oua, masline, un rest de pulpa de curcan la cuptor, salata, rosii cherry, castraveti, morcovi, albitura, mustar, sos de rosii-nu ketchup-, magiun de prune, untura primita de la soacra-mea de la Craciun neatinsa si un borcan de muraturi care nu stiu ce cauta acolo). Si un iepure de ciocolata primit la Paste, pe raftul de sus, unde nu-l vede si eu nu ma indur sa il arunc. La indemana lui, in casa sunt mere, lamai, pomelo si mango.
Aducem pui de la tara, caram lazi frigorifice de la bunici, cumpar mult bio, am renuntat demult la mezeluri, dulciuri procesate, zahar si orez alb, paine alba (aici recunosc ca mai scap cate o bagheta). Nu gatim cartofi prajiti deloc, folosim iaurt in loc de smantana si alte din astea.

Nutritionistii buni nu exclud anumite mancaruri (nu ma refer la fast-food si la mezeluri) ci la banane, struguri sau altele mai calorice, ci le includ in dieta mai rar si dimineata.

Insa cu toate astea cred ca e mai importanta educatia si obisnuinta decat ca are sau nu ceva la indemana.
Vine vremea cand isi ia singur, vine vremea cand va decide singur ce mananca. Incet, incet trebuie obisnuit sa aleaga ce trebuie, chiar daca in optiuni exista de toate.

Si, deasemenea, stiind ca are o predispozitie genetica spre ingrasare am avut grija ca sportul sa devina o parte a vietii lui.
Sper sa ramana asa pentru totdeauna si sa devina ceva firesc si normal.

In ciuda acestor lucruri pe care le facem de ani de zile, copilul nu e slab.

Aqai spune:

Lali, daca voi continuati munca buna pe care o faceti , la un moment dat va ajunge sa-si descopere si el echilibrul, eu asa gandesc. Adevarul e ca nu suntem toti trasi prin sablon, important e sa ne ingrijim de sanatate si sa invatam sa fim in armonie cu corpul nostru.




Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

eumada spune:

Fara suparare,ma inspaimantati unele dintre voi.Serios,obsesiile voastre le aruncati asupra copiilor si implicit eu nu pot intelege cum nu se face diferenta intre obezitate,care este boala si copilasi mai plinuti....zau ca nu ma duce capul.Stiti ca un vecin de al meu a ajuns la spital cu gatul blocat de o bucata de morcov?

Nu pot pricepe si pace ce treaba are interzicerea unui copil de a vedea ce inseamna o anume chestie pentru ca altfel tentatiile vor fi pesrte tot.Necunoscand ce este va cadea in capcana imediat ce scapa de sub supravegherea parintelui care raporteaza frustrrea din copilarie asupra lui.Parerea mea.Asa si cu fetele cuminti,de fapt tinute sub papuc de mami...cand scapa...rad tot ce prind.Deci...de toate dar moderat.Mai stiu eu pe cineva care are copilul de 11 kg la 4 ani si jumatate,vanat,da exact asta e cuvantul si ea se jura ca mananca foarte bine si sanatos.Ce ii dai?Am intrebat-o...crenwursti,mananca doi odata...si un cubulet de branza topita...si seara ii dau dou linguru de orez,tocana...ce mai are.....si vai fata mea e ca o aschie..dar ma bucur ac e slaba......

Ma ia spaima pur si simplu...una e sa fie sanatos,bine facut,plin de viata..alta e sa fie obed,alta e sa fie infometat de mame frustrate ca ele nu au fost slabe niciodata...zau.,

Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098

TE IUBESC MINUNEA MEA ...ESTI ALFA SI OMEGA PENTRU MINE,RATIUNEA MEA DE A TRAI.....TE IUBESC.....

Aqai spune:

cine mai exact te inspaimanita? si care din obsesiile noastre te bantuie?

ca despre interzis n-am cetit in ultimele pagini, doar cum construiesti baza alimentatiei si obiceiurilor alimentare sanatoase. N-am vorbit despre ce mananca din cand in cand si/sau cu titlu experimental sau educational copilul.

Edit: scuze, da' mor de ras de una singura si nu ma mai pot abtine. Pai nu era mai bine sa fi mancat omul o bucata de slanina ca aluneca mai usor decat un morcov ?



Sa alegi îndoiala ca filozofie a vietii e ca si cum ai alege nemiscarea ca mijloc de transport. (YM)

AB_AC spune:

Eumada nu discuta nimeni de copii plinuti ci de copii obezi. Exista destui.
Copiii mei nu merg nicaieri in afara scolii fara noi. La scoala mananca ce le pun eu in pachet si ocazional primesc ceva de ziua colegilor. N-am de ce sa le dau eu la 2-3 ani dulciuri pentru ca oricum vor primi la scoala.


Ela trist cu ceapa ..uff, dar in frigiderul tau nu au ce cauta iaurt cu fructe, nici smantana, nici gem, nici sunca, nici salam nici o branza grasa,...

Le-as inlocui cu un iaurt natur, o friptura rece, o branza de vaci si un lapte partial degresat. Si as adauga legume care sa potoleasca foamea : morcovi cruzi, castraveti, salata. Cu putina sare si lamaie sunt perfecti si gustosi. Apoi vara pepenele rosu desi-i dulce e asa de plin de apa si umple o burtica fomista.

Hraneste-l echilibrat la mese, dar taie dulciurile complet, redu fructele la o masa si intre doar legume si apa.

Nu cred ca ai gresit cu laptele. Si in general nu conteaza ce si cum. Da-mi D-ne mintea romanului cea de pe urma e valabil oricand.

missdarcey spune:

Oare este etic sa transformam copiii in sniffer dog ,sa punem in fata lor de toate si ei sa aleaga ce vrem noi.