Adevarul ...cea mai buna minciuna ?
Raspunsuri - Pagina 2
gaba-rema spune:
Mi-aduc aminte de o comedie foarte simpatica (nu retin actorul principal :), īn care eroul patise ceva... si nu mai putea sa faca altceva decāt sa spuna adevarul, oricui, oricand. Va imaginati ce scene ieseau 
... Si happy-endul a fost probabil cānd si-a "revenit" si a reusit din nou sa se poarte ca o fiinta sociala normala 
.
Acu' pe bune: cum ar fi sa mergi la serviciu, sa te vezi cu o colega si sa-i spui: "ce pleostit īti sta parul azi, parc-ai fi o bidinea".... sau unui coleg "arati ca dreaq azi, esti buhait si nu te-ai barbieriti ca lumea".
sau dupa ce au venit musafiri neanuntati, au stat o gramada pe capul tau desi n-aveai nici un chef... la plecare ei zic: "mutumim, ne-am simtit grozav"... sa te-apuci sa le spui: "mey, io nu m-am simtit chiar asa minunat, abia asteptam sa scap de voi".
Eu nu cred ca "e foarte greu" sa traiesti fara minciunele nevinovate, sau prin omisiune... eu cred ca e imposibil.
Poate doar Daniil Sihatrul sa fi fost privilegiat, sa nu fie nevoit sa minta niciodata īn traiul sau īn chilia de piatra...
anyella spune:
Pai :
1.Am intirziat la serviciu pe vremuri si nu era prima oara.Eram din gasca care de obicei mai intirzia acolo 15 min.Dar atunci am sarit calul rau.Am dormit busita si am intirziat vreo 4 (patru ore).Ce puteam sa ii spun sefului cind eu eram buhaita de somn la fata : ))).Am dormit,da-ma afara dar io tot am venit .
2. Complimente nu fac si ma simt ciudat cind mi se fac.Stinjenita.
3. La pantofi/genti/bijuterii minteam pe vremuri cind erau sume exorbitante.Acu' nu o mai fac nici pe asta pentru ca imi cumpar ft. rar.Atunci erau cumparaturi de minim doua ori pe saptamina.
4. Musafirii ii invit numai cind am dispozitia necesara.Daca amin vizita ca nu am chef,le spun pur si simplu motivul real.Decit sa suport chinul,sa ii indispun si pe ei,sa fortez o veselie mai bine lipsa.
De mintit nu (prea) mint dar recunosc ca omit anumite lucruri.
gaba-rema spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anyella ...Musafirii ii invit numai cind am dispozitia necesara... |
Pai si cu cei neinvitati care se īnfiinteaza la usa, ce faci? Le spui sa revina cānd i-oi chema tu?
ma rog...
Cei care sustin ca nu mint niciodata, nici macar prin omisiune, cred ca nici nu realizeaza cāte minciunele spune omul natural, fara sa realizeze macar :)
uite, dau un exemplu: vine o colega care tocmai a cununat, māndra nevoie mare de finii ei. Te īmboldeste sa te uiti la poze, si te īntreaba: "ce zici de mireasa, nu-i asa ca e extraordinara?"... (se īntāmpla ca mireasa, frumoasa altminteri, avea 22 de ani si arata de peste 30 si la prima vedere parea un ghetzar... putea sa faca o buna reclama la orice are sub -5 grade Celsius...).
Acu' ce era sa zic? Sa-i spun ca arata "mai matura", si ca are o "atitudine distinsa"?
. erau eufemisme sau minciunele?asa ca, la īntrebarea "...nu-i asa ca e extraordinara?" am mormait si io "īhī, chiar ca... deosebita...".
Ma rog, concluzia: mereu sunt nevoita sa apelez la minciuni mititele, sau prin omisiune, si nu vad de ce trebuie sa ma rusinez de asta, sau sa schimb chestia asta.
Eleni spune:
Eu lucrez in publicitate... se pune?
La mine cea mai frecventa este cea referitoare la "vechimea" hainelor noi... cand ma intreaba legitimul: asta e noua? NUUUUUU, cum, e de o mie de ani, n-o stii?
Eu sunt genul care e recunoscut pentru modul in care spun fix ce gandesc... si in general cand persoana cealalta ma cunoaste apreciaza onestitatea. Daca insa e vorba de oameni "importanti" prefer sa nu dau cu mucii in fasole, o consider "self-preservation".
andacos spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Eleni Eu lucrez in publicitate... se pune? Elena & Maria Bucuria |
Si noi cum sa intzelegem asta la un subiect cu "adevarul-cea mai buna minciuna?"
Dana
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Adela99 io nu sunt o mincinoasa ;) da' nici nu poti tot timpul sa le trantesti oamenilor adevaru' in fata. mai bine pe principiu' "tot ce spui sa fie adevarat, da' nu-i musai sa spui tot ce e adevarat" |
Nici eu nu sunt o mincinoasa ... dar ma strecor prin viata luptand sa-mi fie cat mai bine si sa ranesc cat mai putin pe cei din jur ... Hmmm ... Cred ca de fapt prima fraza pe care am scris-o nu este chiar adevarata
gaba-rema spune:
Uff... pāna una-alta sunt (aproape) singura mincinoasa de pe topicul asta.
Sper sa mai intre si alte mincinoase, sa nu ma simt singura cuc.
Recunosc īnca o data ca spun minciuni, de regula de-alea mici, cotidiene, obligatorii fara de care nu poti sa mai iesi īn lume, ca se uita lumea la tine ca la ciumat :)
Cāt despre minciuni prin omisiune... k-k-lau !
Ce sa facem, va īntreb, daca asa functioneaza societatea omeneasca?
Credeti ca exista macar un trib īn Amazonia sau centrul Africii unde oamenii sa nu se minta unii pe altii, macar pt. simplul fapt de a nu fi ostracizati?
Īncerc sa-mi imaginez pe toata lumea spunānd sistematic ceea ce crede. Nu reusesc!!
ellinia spune:
Gabi, nu esti singura mincinoasa, stai linistita ! Si eu sunt pentru minciunile usoare, cotidiene, care te scot din situatii jenante. Cateodata chiar e aiurea sa spui ceea ce simti, mai ales ca nu e o chestiune de viata si de moarte.
Eu eram mincinoasa prin clasele primare, nu's ce aveam da' minteam non-stop, imi face mie placere. Tare s-a mai chinuit maica-mea sa ma aduca pe drumul cel bun. Mi se parea mie ca sunt mai interesanta daca mint!
Acum lucrurile stau altfel. Nu-mi place sa fiu mintita cand e vorba de lucruri importante, chestii vitale, dar afirmatii gen "da' chiar iti sta bine in rochia asta" sau "nu prea mai ai burtica" sau eu stiu, am stat si-am facut zacusca de-s obosita, da' eu am chefuit, cred ca nu fac rau nimanui, nu poti spune neaparat omului verde in fata, poate il jignesti sau pur si simplu ii spui ce vrea el sa auda, e o crima asta?