palmuirea copiilor

Deianira spune:

Foarte inteligent, n-am ce zice...


Eu is convinsa ca fetita ta vrea sa te tortureze psihic pentru ca stie cum e sa speli pe jos si ca ti-ai rupt salele spaland acolo si cand s-a apucat de tras de televizorul plasma si-a zis cu rautate in gand... "Hai sa-l fac naibii bucati ca si asa e scump si asa reusesc sa o supar pe mama"

Anca, daca la inceputul subiectului m-am bucurat ca cereai sfaturi si recunoasteai ca nu e bine ce faci, acum atitudinea ta ma scarbeste.
Daca te-ai chinuit 20 de ore sa ii dai nastere fetitei tale, nu e vina ei. Esti fix ca bunica-mea care se supara ca nu ii place cum ma imbrac pentru ca ea e aia care imi schimba scutecele .

---

Mediajust spune:

[quote]citat din mesajul lui anca74
"Nu comentez afirmatiile ei, insa am cateva intrebari la randul meu :
2. Ce inseamna cuvintele astea pe care le folositi haotic – abuz, violenta? O palma la fund, servita din an in pashte, intra la categoria violenta, abuz? Cine are dreptul sa defineasca ce inseamna pentru toti, ca societate, ce este violenta, abuzul?
Vreau si eu niste raspunsuri."


Sper ca accepti raspunsuri si de la o persoana care a tocat banii parintilor de doua ori ca sa faca niste tampenii de scoli.

Definirea termenilor, relatiilor, drepturilor si obligatiilor, conduitei si comportamentului "pentru toti, ca societate" se face prin chestia aia neinsemnata care se numeste lege. Daca n-ar fi ea, legea, ne-am da cu bata in cap unii altora, am intra sa ne culcam in prima casa care ne-ar iesi in cale, am fura, am ucide. In acelasi timp, daca n-ar fi tot ea, nenorocita de lege, ti s-ar smulge copilul din brate imediat dupa nastere (ca doar n-ai niciun drept asupra lui), sau ti l-ar lua pe strada unul cu muschi mai tari decat ai tai. Ai urla sa vina politia, sa sara lumea - evident ca nu te-ar ajuta nimeni, pentru ca nu exista reguli, nu exista reglementari.

Aceeasi lege (in sens generic) prin care ai "voie" sa te bucuri de copilul tau te si opreste sa-l lovesti, cu palmuta sau cu parul.
Iti citez din textul romanesc, si te rog sa nu-mi spui ca Romania este o tara din lumea a treia, pentru ca aceasta lege 272/2004 este perfect aliniata legislatiei din orice tara civilizata.
Iata ce este abuzul, si cam cat ai tu voie sa plesnesti copilul peste scutec sau peste ceafa:

Art. 89. - (1) Prin abuz asupra copilului se intelege orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.

Te las pe tine sa incadrezi "palmutele" la fizic, mental, psihic etc.

Art. 90. - Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice forma, precum si privarea copilului de drepturile sale .....

Tot pe tine te las sa spui daca altoitul peste scutec este o pedeapsa fizica, o mangaiere sau un salut de dimineata.
Dupa cum vezi, interdictia este definitiva, fara derogarea "din an in Paste poti, totusi, sa-i bagi mintile in cap micutului cu o scatoalca, altfel uita cine-i sefu' si ce poate face el".

Doamnele de aici au vorbit foarte frumos despre toate fetele acestui gest incalificabil. Banuiesc ca daca te enerveaza dincolo de limita pocnitului copilul, nu ai rabdare sa citesti nici acest prapadit de text. Ai afla, totusi, ca "violenta" si "abuzul" nu sunt cuvinte haotice cum ti se par, ci (din fericire!!!) gesturi care se pedepsesc cum n-ai vrea sa stii.
Insa stii care e norocul tau si al tuturor celor ce-si lovesc copiii (nu mai vorbesc de restul abuzurilor, mult mai grave, unele cumplite): ca suntem inca o tara saraca, cu institutii subtiri, fara alternativa pentru copiii care patesc asta. Varianta scoaterii dintr-un mediu traumatizant este urmata de aruncarea intr-un alt mediu, de regula la fel de trist.
Dar timpul pe care ni l-am petrecut toti aici (poate in detrimentul copiilor nostri) pentru a te face sa intelegi ca ceea ce faci nu este in regula imi aduce optimismul in insanatosirea noastra.

In final, o istorie foarte scurta: doamna, avocat, 40 de ani. Profesionist de exceptie, desteapta, cu scoala bine facuta. Nu poate intra in cauzele cu minori abuzati pentru ca doar consultarea dosarului ii face groaznic de rau. Pana la rau fizic. Motivul: a fost batuta in copilarie de catre parinti. Ultima bataie zdravana a primit-o cand a spus acasa ca vrea sa faca Drept. In timp ce o pocnea, taica-su urla: "tampenia asta de scoala vrei, nu vezi ca-s juristi pe toate drumurile si nu se mai castiga din asta???"
A plecat de acasa, si nu s-a mai intors niciodata. Din pacate, nici macar psihologii n-au reusit sa-i vindece urmele.

ariel_7000 spune:

mai ancuto, mi-e mila de tine! pt ca in primul rand esti ceea ce acuzi, adica unul care a tocat banii parintilor prin facultati aiuristice...nasol! dar nasol rau sa fii in asemenea conflict cu tine insati! draga mea, poate ai tu diplome si diplomite, de politician, de inginer NASA, de medic in stiinte nucleare, insa diploma de mama nu ti-o da nimeni! nimeni nu iti poate cumpara instinctul matern si sentimentul de mama. iar la "materia" asta esti corijenta. cum poti spune ca un copil de nici 2 ani te terorizeaza psihic cu intentie ca vomita???? cum adica vomita cu intentie un copil de nici 2 ani, ca sa-ti faca tie in ciuda???
cum de nu pricepi ca o terorizezi??? In general copiii somatizeaza starile anxioase prin simptome digestive: greata, voma, diaree, dureri abdominale. Unii parinti nu pot sa deosebesca fondul anxios al copilului de asa zisul rasfat.

uite draga mea, cateva din bolile la care iti poti supune copilul! si nasol, iar va trebui sa te sacrifici!

"Anorexia reprezinta pierderea poftei de mancare, dar nu se va confunda cu apetitul scazut (in cazul copiilor care mananca putin), sau cu refuzul mancarii la copiii care au stari febrile sau care sunt raciti. In unele cazuri, din fericire rare, sugarii refuza la nastere alimentatia, simptom care indica tulburari psihologice grave, care tin de insusi refuzul supravietuirii, cauzat de diverse traume survenite in perioada intrauterina, sau chiar de respingerea constienta sau inconstienta a copilului de catre mama. De asemenea, in jurul varstei de 2 ani , copiii care pana in perioada respectiva nu au facut mofturi, pot transforma masa intr-un chin: refuza mancarea, nu deschid gura sau tin mancarea in gura fara sa o inghita. Este un comportament care marcheaza opozitia fata de parinti, cauzata fie de rigiditatea acestora, de impunerea unor mese stricte, fara a tine cont de preferintele copilului, fie un mod prin care se razbuna sau isi exprima nemultumirea fata de anumite comportamente ale parintilor. Anorexiile severe exprima de cele mai multe ori un conflict intre mama si copil, deoarece mama este cea care, din primele zile hraneste copilul, ajutandu-l sa supravietuiasca. Prin urmare, respingerea hranei poate semnifica si respingerea mamei, si poate duce, in cazuri severe la spitalizare, care produce separarea de familie.

Astmul este considerat o boala psihosomatica, facilitat de hiperemotivitate care antreneaza spasmul bronhiilor si declanseaza criza de astm. Emotiile puternice, teama cauzata de o ambianta tensionata, certuri, despartire si situatii de criza in familie, pot duce la declansarea astmului la copil. O alta cauza poate fi frica de a fi abandonat, atunci cand copilul este lasat in grija unei persoane necunoscute, sau cand mama isi reia brusc serviciul. De asemenea, afectiunea poate surveni atunci cand copilul se simte sufocat, simte ca nu poate respira din cauza unor relatii fuzionale, care il coplesesc si ii neaga nevoia de intimitate.

Balbaiala este o tulburare a debitului vorbirii, care apare in perioada cand copilul incepe sa detina un bagaj lingvistic organizat. Afectiunea se poate datora unor traume psihice (un accident, divortul parintilor) sau unei educatii prea rigide sau sufocante (critici dese, nemultumirea parintilor pentru orice lucru facut de copil, ironizarea, dezaprobarea, critica severa, o mama hiperprotectoare, anxioasa, sau foarte rece si distanta). Balbaiala poate aparea in special in situatii stresante, care provoaca copilului emotii puternice. In acest caz, este indicat ca parintii sa nu se amuze sau sa certe copilul din cauza deficientei sale de vorbire, ci sa manifeste toleranta si sustinere afectiva, si sa apeleze la un tratament de reeducare ortofonica si psihomotrica, cu relaxare.

Bulimia reprezinta necesitatea de a ingurgita cantitati de mancare in exces. Crizele pot aparea in urma unui soc emotional, a unei spaime . Este un comportament compensatoriu, care incearca sa anuleze o lipsa, de obicei de ordin afectiv. Un copil care nu se simte iubit si acceptat, poate recurge la acest gen de hrana, pentru a compensa lipsa hranei afective.

Durerile de cap pot trada un dezechilibru psihologic, anxietate, depresie, stare de tensiune, incapacitatea de a-si exprima furia. De multe ori, simptomele apar cand copilul incepe o noua saptamana de scoala, sau are de efectuat o sarcina, si nu sunt simulate. In aceste cazuri trebuie urmarit ce anume evita copilul . Poate avea o relatie tensionata cu colegii sau cu invatatoarea, sau se simte incapabil sa duca la bun sfarsit sarcina. De asemenea, durerile de cap pot aparea cand copilul este supus permanent unui stres, care poate tine de conflicte dese in cadrul familiei, abuzuri sau stare de tensiune si frica permanenta. In general, in cazul durerilor care apar, este necesar sa cautam semnificatia organului dureros. De exemplu, cand copilul se plange de dureri de gat, acest lucru poate semnifica un deficit la nivelul comunicarii, el nu exprima ceea ce gandeste, de teama, jena sau din alte motive.

Eczema este o afectiune cutanata. Pielea este cel mai mare organ de simt, care asigura contactul cu mediul. Poate aparea la copiii care sunt privati de contactul cutanat, de mangaieri, de atingeri. Unii autori considera aceasta afectiune ca pe un mod de exprimare a auto-agresivitatii, deoarece eczema produce mancarime, determinand scarpinatul, deci lezarea pielii. Pe langa tratamentul dermatologic se recomanda in aceste cazuri stabilirea unui climat afectiv, securizant.

Enurezisul reprezinta incapacitatea de a controla mictiunile dupa varsta de 3 ani, cu conditia ca emisia sa fie inconstienta, altminteri, vorbim despre incontinenta urinara. In plan psihologic, enurezisul exprima nevoia de atentie, de a fi ingrijit de catre mama. Atentia obtinuta poate consta si in iritarea mamei, in faptul ca aceasta il schimba, il supravegheaza, se ocupa de el, evita sa il trimita departe de casa perioade mai indelungate. In alte cazuri, afectiunea este o reactie impotriva unor parinti exigenti, hiperrigizi in problemele legate de curatenie. De cele mai multe ori este o atitudine regresiva, in cazul carentelor afective sau al frustrarilor generate de evenimentele din familie: nasterea unui copil, intoarcerea mamei la serviciu, incredintarea in grija altei persoane , etc."






mami de alexutza (10.04.2003)si Teodor Mihai (10.04.2008)
" SAVE THE EARTH, IT'S THE ONLY PLANET WITH CHOCOCLATE!"

mamitzica spune:

Anca 74 eu te inteleg si sint alaturi de tine.Toate vocile contra sint contra la fel ca pe orice forum romanesc.
Nu are rost sa o lungesc,am trait ce ai trait si tu,am zile bune si zile rele,s-a intimplat sa trag o palma la poponetul "inamicului"cind nimic altceva nu a functionat.
Si intimplator traind in Canada iti dau dreptate legat de copii de aici;citisem nu de mult prin ceva ziar ca unii din cei mai realizati copii din Canada sint cei din familii provenite din Romania.De ce?...fiindca parintii sint implicati in viata copiilor lor si nu ii lasa liberi si fericiti dupa voia lor.
Daca copilul meu vrea sa devina balerin il voi sustine in dorinta lui dar a incerca sa iti indrepti copilul catre o facultate de Doamne ajuta sau o meserie serioasa cred ca e una din indatoririle tale de parinte.
Toate teoriile scrise aici pe multe pagini cred ca sint doar discutii degeaba si imi inclin palaria in fata celor care au servici,tin casa,au grija de copil si nu ridica niciodata vocea la copilul lor.Eu nu sint nici mama nici sotie nici servitoare si nici dentista perfecta,incerc sa tin o balanta in toate dar sint zile cind viata de zii cu zii ma depaseste.Si sint zile cind copilul meu in ciuda celor 30 de ori de nu,nu fa asta nu ma asculta si zbier ca imi pierd rabdarea sau mi s-a intimplat sa-i trag una fara ca asta sa il traumatizeze pentru restul vietii.
Eu cred ca e o diferenta intre a da una la poponet o data la 6 luni si a traumatiza un copil batindu-l de 10 ori pe zii.
Si in concluzie a o pune la zid pe Anca zau ca mi se pare o gogoasa imensa si fara rost.

anca74 spune:

Hahahaha! Mai, sunteti teroare, nu alta!

mamitzica, multumesc pentru sustinere!
Incepusem sa cred ca-s singura aici care nu mai pridideste cu copilul, casa, serviciul si barbatul.

Mai iubitelor, io n-as mai glasui daca as fi in locul vostru cand, la majoritatea subiectelor la care postati ne impuiati capul ca aveti bona, menajera, bunici, strabunici, you name it! care va ajuta nonstop cu toate cele.
Nu stiu cate fete aici sunt in situatia de a fi complet singure (in afara de barbat) sa se descurce cu toate si, on the top of it, sa mai si faca fata cu brio carierei, sa arate bine, sa fie pigulite si aranjate 24/7. Femeia perfecta nu exista.

Daca ar fi sa judec dupa mesajele pe pm de la alte mamici care marturisesc ca le mai scapa o palma la fund din cand in cand odorurilor lor, apai as zice ca ati ramane un pic cu gura cascata cat de numeroase suntem.
Din pacate, insa,

1. acestor mamici le este teama sa spuna ce si cum aici fiindca sariti voi, cele mai tari in gurita, direct in cocoasha lor.
Dar asta nu inseamna ca mamele astea nu exista.
Just so you know.

2. daca tot sunteti atat de convinse ca le stiti pe toate, in loc sa va puneti delicatele manute in soldurile gratioase de romance superbe, mai bine ati proceda cu ceva mai mult tact si ne-ati lumina, pe noi astea mai turbulente de la natura, cum sa ajungem si noi pe calea cea buna. Ati face, astfel, o fapta extraordinara.

Mediajust, unde erai cand am postat textul de lege canadian despre The "Spanking" Law: Section 43 of the Criminal Code?
Na, ca-l mai postez o data: http://www.parl.gc.ca/information/library/PRBpubs/prb0510-e.htm
Aici se considera "ok" sa-i mai tragi una la fund copilului, in situatii limita, atat timp cat este "reasonable under the circumstances".
Citeste linkul pe care l-am postat si ai sa te lamuresti.

Pentru ultima oara, nu mai exagerati, va rog frumos.

Eu vorbesc de o palma la fund, nu de 10-15-20-...
O palma la fund, nu lovit cu picioarele, cureaua, ciomagul, bata.
O palma la fund din an in pashte, nu cotonogeala zilnica.
O palma la fund, nu injuraturi sau alte mizerii.

Spuneti-mi, este nevoie sa fac un desen sa pricepeti discrepanta asta intre ce spun eu si ce aberati voi?
Ca, daca e nevoie, o fac si pe asta.

Mamica de Zanuta mica, Anna Laura

Donia spune:

Nici o problema! Suna la 911 si povesteste-le toate astea, spune-le ca esti o victima si o sa vezi cum in cateva minute o sa apara politia, pompierii si salvarea ca sa te salveze! O sa te scoata din mediul asta abuzator si o sa te duca undeva unde se vor ocupa de tine, iti vor face consiliere, eventual chiar tratament medicamentos daca trauma a fost prea mare, o sa aiba grja de tine si te vor tine la adapost ca sa nu se mai repete abuzul. Ca doar si tu ai drepturi, nu doar abuzatorii astia mici!

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

viviana spune:

Nu am citit decat pana pe la pagina 11 si cred ca am pierdut inceputul rautatilor care dau "sare si piper" . Nu-i nimic poate prind sfarsitul...

Denizel, nu trebuie sa-i iei apararea lui Anca. Cine intelege ce vrea sa spuna foarte bine cine nu, pacea fie cu el!

Anca ai o situatie nu foarte roza si sunt convinsa ca esti o mama extraordinara. Pediatrul meu mi-a spus asa la un moment dat (dupa ce saracu' a vazut ca m-am ales cu un mic Rambo in fusta): lasa-ti copilu' ia-ti barbatu' si plecati vreo 3 zile din universul concentrationar in care va aflati pentru ca altfel innebuniti amandoi.

Ii salut pe toti cei care nu au trecut niciodata prin asa ceva: respectele mele...

Ca metode eu am aplicat asa:
- la prima tavaleala in magazin am iesit pe usa si dupa un timp a aparut si incriminata care de atunci nu a mai indraznit sa faca asa ceva.
- la cumparaturi aveam o joaca - mergea printre rafturi cu mainile ridicate - nu de alta dar ii placea sa scurme printre produse.
- de departe cea mai tare chestie a fost DISTRAGEREA ATENTIEI. Adicatelea cand se porneau zbieretele ma porneam si eu: ia uite o maimuta verde sub masina aia, sau alte animale ciudate care apareau brusc pe strada. NICIODATA nu a dat gres.
- intotdeauna cand am avut mainile incarcate de pachete, biciclete, si alte alea mi-am pus copila sa ma tina de fusta, blugi, bluza asa ca o joaca sa vedem daca poate... Ca mai imi ridica ea fusta sa mi se uite la chiloti... dar a fost in siguranta.
- pedepsitul cu trimisul in camera nu tine ca acolo e singura si face ce vrea, asa ca am avut SCAUNUL. Un amarat de scaun pe care o puneam sa stea vreo 5 minute.
- cu cerceii in buric si in alte locuri habar nu am cum o sa procedez. /deocamdata ne invartim in jurul varstei de 11 ani si i-am spus ca daca o sa faca chestiile astea o sa mi le fac si eu. Ea un cercel in buza eu unu' in buza si doi in nas..

Acuma pentru carcotase: chestia cu ridicatul mainilor in magazin s-a prescris. A fost acum mai multi ani. Asta in cazul in care va gandeati la un abuz fizic, ceva.

Deci respectele mele pentru toate acele mame calme care stiu sa-si creasca copiii, nu s-au enervat niciodata, n-au fost niciodata obosite, au stiut intodeauna sa faca lucrul potrivit, au spus numai ce trebuie, nu au injurat nici macar in gand, bla, bla, bla. Sunteti sigure ca sunteti vii?


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

daniela_b spune:

De nu stiu cite ori pina acum ( dar da, cred ca dupa pagina 11) s-a spus, s-a scris ca nu e vorba de mame care se dau supermame, superzen care nu se enerveaza niciodata, care nu sint obosite niciodata etc ci de femei vii care au aceleasi stari sau probleme ca si celelalte doar ca incearca sa nu se descarce pe copil fiindca inteleg ca nu asta e solutia pentru nervii si oboseala lor asa ca diferenta dintre cele doua tipuri de mame e doar atitudinea in fata a ceea ce Anca a denumit violenta psihica a copilului asupra adultului, in fata obrazniciei si incapatinarii copilului care nu face nimic toata ziua decit sa planuiasca cum sa-si terorizeze bietii parinti.

Atitudinea!

Deci hai sa nu le dispretuim pe cele care vin si spun ca se poate si altfel decit impartind la Paste si la Craciun palme, privind in jos la ele. Nu foloseste nimanui.
Unele nici nu au scris neaparat din pozitia unei mame perfecte ci din perspectiva unui adult, fost copil abuzat.







“If you have to say you are, you aren’t” –Margaret Thatcher

Mediajust spune:

Probabil ca faceam ce util pentru altii si pentru mine, in urma unei scoli aiuristice pe care am facut-o din tampenie si de pe urma careia (n-ai sa crezi!!)castig si bani.

Eu nu ti-am tinut un curs de drept comparat, si doar am raspuns unei intrebari: "Cine are dreptul sa defineasca ce inseamna pentru toti, ca societate, ce este violenta, abuzul?"
Daca legea canadiana iti permite asta, foarte bine, fa-o mai departe. Daca tu asa crezi doar asa fiica ta nu te va mai violenta psihic, fa-o in continuare. Daca instinctul tau de mama asa iti spune, probabil ca asa este corect. In fond, cine suntem noi sa-ti umplem 30 de pagini cu citate, trimiteri si extrase care sa te convinga ca gestul nu foloseste? Daca tu, adult rational, cu responsabilitatea unui copil esti convinsa ca asta e solutia, aplic-o, cu toate consecintele asumate (de exemplu, sa ai un copil inginer frustrat decat un muzician/psiholog/avocat fericit). Succes!

viviana spune:

A zis cineva ca imparte palme de sarbatori si eu nu am citit?

Dispret? Da, de unde! Mistocareala pura.




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi