Nascuti din suflet, crescuti in inima *2*

Mariaa spune:

te inseli, Bellaiza cel putin in privinta mea, depresia postadoptie nu a avut legatura cu asta. vezi tu, daca n-ai experimentat faza asta nu poti intui cu ce se maninca, pentru ca e o gustate tare amara.
noroc ca-i numai o gustare...


Alexandra este parca o copie in miniatura a ceea ce suntem noi si (Asi o stie) o zic de foarte multe ori ca si daca adoptia ar fi insemnat ceva gen 'chestionar cu preferinte' tot nu se potrivea asa de bine cu noi.

Ioana, cam o saptamana a fost si la noi si eram ca lovita de tren...bine c-a fost intercity si s-a dus repede





mamica de Alexandra Ioana nascuta din inima, crescuta in suflet
_

“Before you speak, listen. Before you write, think. Before you spend, earn. Before you invest, investigate. Before you criticize, wait. Before you pray, forgive. Before you quit, try. Before you retire, save. Before you die, give.”
Emma este IUBIRE ****** un copil a crescut in inima mea ****** am un inger pazitor

Bellaiza spune:

Mariaa,

Nu am zis ca este neaparat un adevar. Cand am spus asta m-am gandit la mine in primul rand. Ar putea fi o explicatie pentru trairile mele initiale, ale primului contact cu Stefan.

Bine ca nu m-a mai vizitat nicio idee.

Bellaiza

cons spune:

Misha71, emotionanta poveste.
Ma bucur pentru tine si-mi pare rau ca nu ne-ai scris atunci cand ai avut perioada aceea. Sigur te-am fi sustinut sufleteste si nu treceai singura prin acele clipe dureroase.

pe tine si puiutul tau.
Bellaiza, multam' pentru cafea!

Bellaiza spune:

Cons, ma pricep sa pregatesc cafeaua?

Bellaiza

Bellaiza spune:

So, na, ca m-a vizitat o idee!
In fapt, oamenii au limite, in general, deci si noi.Din fericire, adoptia te face sa le depasesti, eu cel putin, asa cred in ceea ce ma priveste. Nu ma certati...
Din moment ce completam un formular cu cerinte in privinta copilului, asta este concluzia la care eu am ajuns...Cu cat cerintele sunt mai putine, cu atat limitele sunt mai putine...Si mai cred ceva, putem avea asteptari, sa le zic asa putine,dar totusi confruntarea cu asumarea noului statut sa necesite timp pentru asimilarea experientei...Eu, de exemplu, in primele 2-3 saptamani, nu reuseam decat sa-i asigur lui Stefan nevoile primare. Noroc cu sotul meu care se cobora usor la mintea lui. Ce-i drept, in privinta nevoilor personale ale lui Stefan, ziceai ca il solicita un extraterestru... Si parintii biologici au propiile lor asteptari in privinta copilului...Asta nu inseamna ca, devenind parinti si unii si altii, nu traim la intensitate maxima, noua situatie. De asemenea, cred ca tine mult si de compatibilitatea dintre parinti si copii si de capacitatea de adaptare la noua situatie a tuturor...Si cate nu vor fi cauzele trairilor noatre de inceput, dar nu sunt psiholog, de formatie, chiar daca, in facultate, am facut si psihologie. Inca ma mai bantuie si pe mine sentimentul de vinovatie pentru faptul ca, in primele zile nu am simtit fluturasi in stomac...

Sa ma mai gandesc la subiect?

Tuturorsi, oricare vor fi fost incercarile de inceput!

Bellaiza

Bellaiza spune:

Dupa baie, in timp ce il stergeam, Stefan imi zice:
-Mama, daca eu mor, tu ce faci?
Am ramas blocata, i-am spus balbaindu-ma ca nici in cele mai negre vise sa nu se mai gandeasca la asta...
-Nu, mama, vreau sa stiu, daca eu mor, tu ce faci? Iti iei alt copil?
-Mor si eu, mama. Tu esti singurul meu copil.

Asa m-a durut acel " iti iei"...
Stiu ca este nevoia lui de siguranta, de iubire...

Noaptea trecuta s-a trezit, a venit, mi-a sarutat mana si a plecat la culcare ...
Avem asa un copil bun! Suntem asa fericiti!

Bellaiza

ioanaalice spune:

bellaiza, ai tone de iubire de oferit! nu lasa un graunte de culpa sa te impiedice sa te bucuri!

misha71 spune:

Maria are dreptate. Depresia post adoptie exista. La mine banuiesc ca s-a manifestat intr-o forma mai puternica dar slava Domnului ca am reusit sa depasesc perioada aceea atit de neagra. A fost mai rau decit inainte de a-l cunoaste pe Alex. Atunci plingeam in orice imprejurare in care era prezent un copil, pe strada vedeam NUMAI parinti cu copii, la TV toate emisiunile, filmele chiar si reclamele parca imi faceau in ciuda, amintindu-mi permanent de golul din mine. Dupa aceea parca aveam gura si miinile legate. Nu puteam sa scot 2 vorbe coerente cu Alex, nu puteam sa ma joc cu el, nu-mi veneau ideile de nici unele. Imi dadeam seama ca ceva e in neregula cu mine pentru ca inainte eram prietena copiilor, toti trageau la mine, multi imi spuneau ca mi-am gresit cariera ca trebuia sa fiu educatoare la cit de mult adoram copiii. Cu Alex, in schimb, eram legata. Atit de mult l-am dorit, si acum, cind era in carne si oase linga mine, nu stiam sa ma port cu el. Ba mai mult, aveam impresia ca el este cel care ma respinge cel mai mult. Probabil ca a vazut copilul ca nu are cu cine vorbi si m-a lasat in plata mea pina cind mi-a venit mintea la cap Acum nu mai am probleme in comunicare si normal ca si copilul reactioneaza altfel.

Cons as fi scris zilnic, asa cum faceam inainte, insa asa cum nu puteam sa scot 2 vorbe fata de Alex, nici aici nu ma "vizitau ideile" (vorba Bellei ) Am incercat de citeva ori sa scriu, stergeam, scriam din nou si iar stergeam. Cred ca daca trimiteam mesajele ma trezeam sigur la usa cu psihiatrul direct, ca era imposibil sa nu va dati seama de aburul din creierul meu. Stiu ca mi-ati fi fost alaturi, asa cum ati fost intotdeauna si pentru asta nu-mi ajunge o viata sa va multumesc, insa nu stiu cit de mult ati fi inteles mesajele mele. Sigur nu eram coerenta. V-ati fi prins ca ceva nu e in regula dar ceva clar nu aveam nici eu in minte, sa mai si povestesc era ceva imposibil pentru neuronii mei incercati.

****************************************************************


Drum bun, licurici iubit!


Misha mami fericita de Alexandru (14.03.2008)

excesul de pufuleti, bomboane si IGIENIZARE dauneaza grav sanatatii (LadyJ)

Bellaiza spune:

Ioanaalice,

Chiar ma bucur. Doar vorbeam de trecut.

Bellaiza

MihaelaAnca spune:

Buna fetelor,


spuneti-mi si mie cum decurge intalnirea cu un copil? nu ca ar exista ceva programat in viitorul mai mult sau mai putin indepartat, dar simt nevoia sa stiu aceste lucruri.