Ajutati-ma cu un sfat !

Yvon spune:

Cu siguranta nu se va schimba, in principiu eu am luat deja o decizie. Oricum sunt momente in care ma mai lasa sa respir, altfel nu as rezista....
Azi mergem in concediu, eu cred ca va fi bine -va fi o perioada in care ma incarc. Sedinta cu parintii lui e programata dupa ce ne intoarcem, oficial el nu stie de ea, dar sunt sigura ca stie ca nu are cum sa scape de ea.
Dupa ce ma intorc va povestesc cum a fost.
Va multumesc ca sunteti alaturi de mine !!

cristy74 spune:

Yvon concediu placut, sper din suflet sa te poti relaxa si tu si el si poate la intoarcere incercati sa va rezolvati problemele.

Te pup

Yvon spune:

M-am intors..
in concediu a fost destul de bine, oricum nu ma asteptam sa fie perfect.
A avut loc si sedinta cu parintii lui, de unde a tras concluzia ca eu intr-adevar am intentii serioase de a divorta daca el nu se schimba.
Acum este f bine, sper sa si ramana asa, este o relatie normala, pasnica , exista comunicare, lipseste violenta...deci se poate.
Cat va dura nu stiu, sper sa fie asa mereu.

Ramonika spune:

yvon - ma bucur sa aud asta. tine-te tare, nu te lasa, poate o sa dureze.

Yvon spune:

Sa va mai povestesc...
A fost o luna incheiata in care ne-am inteles, dar iar s-a intamplat ceva..
De obicei isca scandaluri din te miri ce; acum o luna s-a enervat pentru ca nu am inchis cum vroia el punga de la pampersii murdari, probabil ca am si eu un fel de a riposta care il exaspereaza , chit ca a sarit la gatul meu, nu m-a tinut f strans nici f mult, ideea e ca a facut-o.
Am spus ca e ultima oara, ca nu mai permit asa ceva.
Au trecut patru saptamani normale,dupa care tot de la o chestie banala iar s-a enervat , eu incercam sa-i spun ca degeaba se supara ca n-are pt ce, el imi spune sa tac, iar eu i-am zis ca n-am de gand sa stau drepti in fata lui si mi-a luat capul intre palme si mi l-a scuturat ca si in desene animate
Dupa astfel de episoade se poarta de parca nu s-a intamplat nimic, dar nici scuze nu-si cere, iar eu ca sa nu incepem iar discutii, ca nu mai am putere pt ele, trec si eu peste ca si cum ar fi normale.
Din pacate asta se intampla, parca fac parte din cotidian.
Insa nu vreau sa fie asa, simt ca sistemul meu de valori se duce pe apa sambetei.
Mi-a mai apasat muschiul de la umarul drept asa cu degetul incat toata seara cand imi miscam mana simtem o durere groaznica.
Dupa toata aventura asta mi-a propus sa iesim la plimbare cu copilul .
Acum am o atitudine distanta fata de el, i-am spus ca voi divorta ca nu vreau sa ajungem mai rau, iar replica lui a fost ca daca indraznec ma omoara atat pe mine cat si pe parintii mei.
Nu mi-e teama de amenintarile lui, dar nu mai stiu ce sa ma fac. Acum e bine, iar imi face un scandal de acest gen apoi iar ca si cum nu s-a intamplat nimic...si tot asa. N-as divorta, as vrea sa fie langa mine tatal copilului meu, dar chiar nu mai stiu cum ar treui sa procedez...

CorinaDani spune:

buna,

l-a vazut vreun psihiatru pe sotul tau pana acum ? din ce povestesti tu acum, are niste manifestari foarte ciudate, de la compulsiv-obsesiv pana la violente fizice impotriva ta, urmate de comportament normal, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
cat o sa mai dureze, crezi tu, pana isi va lovi copilul ?!? daca iti face rau in timp ce tu dormi ?!?


Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

Clori spune:

Yvon, imi pare rau ca treci prin asa ceva. Ca trebuie sa ai asemenea probleme, in loc sa te bucuri de o familie fericita si de copilasul tau.

Eu cred ca sotul tau nu face lucrurile astea ca sa te enerveze. Datorita copilariei pe care a avut-o, parerea mea este ca a devenit perfectionist. De aici paharul care trebuie sa stea fix intr-un anumit loc, punga de pampers care trebuie inchisa intr-un anume fel... Perfectionismul s-a nascut probabil din dorinta de a face totul cat mai bine pentru a putea fi apreciat de parintii lui si a le castiga afectiunea si acceptarea. Bineinteles ca influenta lucrurilor pe care le-a vazut in casnicia parintilor lui este si ea foarte mare. Daca intelege de unde provin aceste probleme, daca este gata sa porneasca pe drumul spre vindecare, sotul tau poate fi „recuperat”, poate invata sa traiasca altfel. Din pacate, poate ca pentru voi este prea tarziu, atata timp cat a inceput sa fie violent cu tine.

Ai spus ca e ultima oara si totusi, patru saptamani mai tarziu, s-a intamplat din nou. El nu si-a cerut scuze, tu n-ai luat masuri radicale, asa cum promisesesi... Iata o poarta deschisa spre abuzul fizic. Amenintarile cu divortul nu folosesc la nimic. Nu sunt decat inca o ocazie pentru el de a se comporta ca un abuzator, de a te ameninta din nou pe tine si pe cei la care tii. Salveaza-te pe tine si copilasul din aceasta relatie! Acum! Daca abuzurile vor deveni din ce in ce mai dese si din ce in ce mai dureroase, iti va fi mult mai greu s-o faci. Tu singura spui ca:



Dupa ani intregi de abuz, cum crezi ca va fi?

Prima ta datorie este de a te salva pe tine si pe copilul tau, nu pe el. El – daca vrea sa aiba o familie, va avea un drum lung de parcurs ca sa invete cum sa se poarte ca s-o aiba! Aminteste-ti ce ai scris tu singura in prima ta postare:



Ei bine, acum nu mai e doar verbala si psihica! Scoate-ti certificat medico-legal, ia legatura cu un avocat, muta-te la parintii tai, care te vor sprijini, fara indoiala. Nu te mai purta cu el, dupa asemenea incidente, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Atitudinea ta distanta probabil ca nu-i spune nimic. Sincer, n-am crezut in schimbarea sotului tau dupa discutia cu parintii lui. Problemele lui sunt prea grave si dureaza de prea mult timp ca schimbarea sa se produca de pe o zi pe alta, radical.

Poti avea o viata linistita, frumoasa, fara atatea probleme sau ii poti oferi copilului tau o familie care-l va marca pe viata. Este alegerea ta! Daca n-ai fi avut copilul, probabil te-as fi sfatuit sa fii alaturi de sotul tau, daca face eforturi sa se vindece de ranile trecutului. Acum insa este prea tarziu...

Yvon spune:

L-am invitat la psiholog, am zis mergem impreuna. Cred ca avem amandoi nevoie, el a fost victima si s-a transormat in agresor, iar eu la randul meu sunt victima; chiar daca in ochii lui el nu m-a batut pe mine, ca la el batut inseamna, cred, sa ma lase lata jos.
Bineinteles ca n-a acceptat propunerea mea.
Nu cred ca ar avea vreun gest violent in timp ce eu dorm...nu cred.
Doar cand ne certam din ceva atunci el isi iese din fire.
I-am spus ca in fiecare familie mai sunt dispute, ca nu e mereu soare mai sunt si nori, dar de la a avea discutii in contradictoriu si pana la injurii si violenta e cale lunga. Nu e permis asa ceva.

Clori spune:

El e constient de problemele pe care le aveti? Daca nu vrea sa mearga la psiholog, cum vede el rezolvarea acestor probleme?

Yvon spune:

Din pacate, suna si ciudat, estimam ca peste vreo doi ani poate ca va incepe cu violenta fizica, a fost se pare mult mai devreme.
M-am gandit ca pt durerea de la umar sa merg la medic, sa am o dovada la mana..dar nici nu s-a invinetit si pana luni a trecut durerea, episodul a fost sambata dupa o zi intreaga de trebaluit.
Imi vine tare greu sa fac pasul desi stiu ca asta e solutia.
Imi prind bine viziunile din afara, mi-e asa de plina intreaga zi si el ma face sa cred ca viata mea este foarte normala.