Ajutati-ma cu un sfat !

Buna fetelor,
sunt noua pe acest forum si m-am inscris doar pt a va spune povestea mea si eventual sa imi spuneti cum vedeti si voi din afara situatia.
Sunt intr-o relatie de 11 ani si de 4 ani suntem casatoriti. Avem un copil superb de un anisor si doua luni, el este energia si fericirea mea! Cu sotul meu am fost colegi de facultate si ne-am imprietenit in anul doi. Totul a fost foarte frumos, ne-am inteles bine, spun eu. El nu era din aceiasi localitate cu mine si ne vedeam dupa ce am terminat facultatea de doua ori pe saptamana; ne vedeam miercurea seara si venea de sambata si statea la mine pana duminica. Concedii impreuna, totul bine si frumos. Intre timp a inceput sa imi povesteasca de copilaria lui care nu a fost una fericita, ca tatal lui il mai batea si mai facea scandaluri acasa, desi din exterior nu ai fi spus acest lucru. Sunt oameni instariti, cu scoala si de la care as fi avut pretentii. Am tins sa il cred, ba mai mult mi s-a facut si mila, daca pot sa-i spun asa, eu am avut o copilarie fericita, parintii mei s-au inteles bine, nu mi-a lipsit niciodata nimic.
Asa ca la un moment dat intr-o cearta pe care a avut-o iar cu tatal lui, a plecat de acasa, a venit la mine bineinteles, si am hotarat sa ne casatorim.
Am stat cu parintii mei pana ne-am luat un apartament cu credit, dar a inceput sa aiba o parte mai ciuadta , sa para autoritar, sa il deranjeze anumite lucruri cum ar fi, va dau un exemplu : vroia ca pe hol sa fie mereu lumina aprinsa, dar din obiceiul de a-l stinge, nu intentionat, parintii mei il mai stingeau. Asa ca a urlat de cateva ori dupa care a lipit intrerupatorul cu banda scotch. Am luat-o ca si cum nu ar fi intreg la minte, dar bineinteles ca nu i-a reprosat nimeni asta, inca am si ras.
Dar in timp si dupa ce ne-am mutat doar noi, imi reprosa ca nu pot fara mama mea, care ma ajuta f mult, eu lucrez si ea sta cu copilul, ca de altfel nu as fi intrerupt concediul de ingrijire copil, nu as fi lasat copilul in grija altcuiva.
Si am mers la munca tocmai pt ca eu castig mai bine, dublu decat sotul meu si avem rata la casa si la masina.
De ceva vreme este foarte agresiv, verbal, deocamdata zic eu.
Nu se sfieste sa strige si sa imi impuna lucruri in fata copilului, care simte toate astea. Eu nu spun nimic daca este copilul de fata si crede ca prin asta sunt slaba si incep sa cedez. Dar intr-adevar ca psihic ma termina, deja plang si o fac in fata lui. Certurile sunt iscate si daca paharul nu sta acolo unde ar vrea el sa stea.
Desi e f putin timp acasa si nu a plibat copilul de cand il avem decat de doua ori, sau nu l-a dus de manute niciodata inanite de a merge in picioare; practic vine de la munca si sta in fata calculatorului sau pleaca sa ii ajute pe altii.
Cu prietenii este f dragut, ajuta pe toata lumea, doar cu familia este rece si pot sa spun ca asa se comporta si cu mama lui, ale carei trasaturi se pare ca le-a mostenit si nu tatal lui ar fi problema si ca mama lui l-a exasperat pe tatal.
Ma gandesc ca acum inca ma vede puternica si deocamdata nu m-a lovit niciodata, dar probabil ca in timp si cand nu voi fi asa puternica , o va face.
Ma gandesc f tare la divort, m-am documentat in ultimele doua zile.
Trebuie sa mergem in concediu peste 3 saptamani si nu as vrea sa il ratam pentru copil.
Dupa asta, daca va face la fel in continuare o sa iau atitudine si trecem la divort.
Am citit insa ca trebuie sa ai dovezi si martori pentru aceasta violenta.
Dar este una verbala si psihica.
Suntem si colegi de servici, eu l-am adus la firma unde lucrez, niciodata nu m-am gandit ca vom ajunge la aceste dispute.
Pentru copilul meu imi doresc ca creasca intr-un mediu linistit. Nu as vrea sa creasca fara tatal lui, dar daca asa se poarta cu mine, eu nu pot tolera.
Este un barbat destept, stie sa faca foarte multe, este sociabil...dar daca cu mine se poarta astfel, ce sa fac???

Delphinas spune:

imi pare tare rau prin ce treci.
daca mama lui isi cicalea sotul si il exaspera, aceste isi varsa nervii pe sotul tau? cred ca asta face si el...isi varsa nervii pe tine.
cred ca ar trebui inainte de a pleca in concediu sa ai o discutie foarte deschisa cu el. lasi copilul la mama ta, ca in eventualitatea unor replici mai dure sa nu asiste si el. si discutati tot ce te doare si ce il deranjeaza pe el.
il vad pe el ca fiind ca mama lui. cred ca e o chestie ce se transmite. ce vezi la tine acasa, cum ai copilarit, asta tinzi sa faci si in casnicie. si eu am avut apucaturi din astea pana cand am vazut ca deja aram hectare de pamant. si mi-am revenit usor. mama si tata au casnicia lor, casnicia mea nu tb sa fie copia casniciei lor. ar tb sa-i spui ca daca mama lui isi exaspereaza sotul, el nu tb sa faca acelasi lucru cu tine. discuta cu el si vedeti ce si cum e.
bafta iti doresc

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Povestea unui Licurici

Bazar pt Mihaita

ambitioasa
Infertilitatea este o boala

Yvon spune:

ufff..hai sa iti spun cum e cu "mostenirea" din familie.
Pana de curand am crezut ca tatal lui este rau si nu poti sa comunici cu el, dar de fapt mama ii bate capul tatalui toata ziua, este enervanta pentru oricine si este oarecum justificata reactia mai agresiva a tatalui. Sotul meu a trait in acea familie in care mama era cea care starnea scandalul apoi era in pozitia de victima.
Nu exista motiv pentru care sa reactionezi agresiv, nu este o reactie normala, dar daca omul era lasat in pace nu se intampla nimic.
Uite asa soacra mea zice sa rabd ca si ea a rabdat atatia ani. Dar eu in primul rand nu sunt ca si ea, sunt o persoana f calma dar care are si limite.
Nu ca reactinez si eu agresiv, dar daca am acordat n sanse si nu s-a profitat de ele, cred ca e momentul sa pun capat realtiei.
Soacra mea spune ca tot ce stie fiul ei a invatat in familie...sunt cu totul deacord.
Dar atunci de ce copilul meu sa invete la fel, sa nastem sau sa ducem mai departe agresivitate??
Mi-e tare greu, imi iubesc sotul, are momente bune, dar imi frange inima de cate ori ii incep nemultumirile. Si asta e aproape zilnic.

cristy74 spune:

Yvon sunt convinsa ca este mostenire din familia lui, iar tu si copilasul vostru nu meritati acest tratament.
Tu ai incercat sa discuti cu el serios despre aceste probleme? El constientizeaza ca voi aveti niste probleme in familie?
Daca spui ca inca il iubesti, poate n-ar fi rau sa va duceti impreuna la un psiholog si daca nu se rezolva nimic, atunci trebuie sa te gandesti in primul rand la linistea ta si a copilului.

danny1 spune:

eu zic ca problemele tre luate punctual.adica,si al meu imi reprosa si inca o mai face pt ca nu fac intotdeauna eu de mancare,desi nu stam cu parintii imi face mama.si nu mai imi aduc aminte ce zicea de ei.i-am spus ca nime si nimic in lumea asta nu ma va putea desparti de ei,mai ales ca sunt exemplari,si am plusat,i-am pus in antiteza cu ai lui.asa ca sa clarificam ce mai era.e o realitate,daca o accepta bine,daca nu,cum m-as intelege cuun "surd"si "orb"
?
2i-am descris mediul in care a trait vazut dinafara si l-am intrebat daca asta vrea sa-i ofere copilului lui,aceleasi chinuri ca ale lui,iar el sa devina tot atat de putin iubit si apreciat.
3 iubirea nu se mentine cu ulrlete si tipete.nu asa imi dovedeste ca e macho.
4 aici iar am fortat nota,dar l-am facut duplicitar:f dragut cu strainii,sever cu fam lui.si i-am spus sa plece daca asa putin tine la noi.
5(asta nu mai e valabila la mine,ca e un tata f atent,doar cu severitatea exagereaza)o evaluare ca tata pe fata.cat timp se plimba cu copilul,se joaca,etc.
6i-am spus,dupa o perioada mai agitata ca ma termina psihic si plec.si care ar fi problema comp lui schimbat:nu ne mai iubeste sau probl la serv.orice ar fi se rez cumva.sau are pe altcineva .
7 nu stiu daca discutia tre avut ainainte sau dupa concediu.asat depinde de sot.ea poate agrava lucrurile,sau rez.daca le agraveaza,fa concediul de dragul copilului si apoi discutia.
8 invata sa te bonsumfli si la o usoara ridicare a vocii.daca il tot scuzi,crede ca e ok asa.si nu e.eu am devenit "f sensibila".de felul meu nu sunt.dar numai asa a priceput.

mami de Amira, premiata cu argint la concursul de dans

marius spune:

Nu as dori sa te dezamagesc dar nu cred ca se vor rezolva aceste probleme dimpotriva se vor acutiza.
Motivatiile tin de orgoliu. Simplu:
1. Familia lui este mai instarita decat a ta
2. In familia lui au fost si sunt certuri care au marcat stilul lor de viata
3. Tu l-ai adus in firma unde are job
4. Tu castigi mult mai bine
5. Tu te descurci la o adica fara el fara nicio problema
6. Copilul a crescut si creste fara o prea mare influenta din partea lui
7. Sprijinul exterior Nu este dat de parintii lui
8. Neavand alte probleme gaseste orice nimnicuri din care face vorba aceea "armasar din tantar" gen de ce nu e aprinsa lumina de ce nu e paharul in locul X si asa mai departe fara a deranja faptul ca in afara de job nu prea se implica in ceva concret constant.
9. Violenta verbala poate sa aduca si violenta fizica.(nu neaparat dar stressul indus de o astfel de relatie duce implicit la defacerea ei).
10. Politica mamei lui "rabda draga" este definitorie.... si regretabila.
.....

Eu daca as fi in locul tau as spune scurt si implacabil si fara drept de apel STOP.
Amice uite care e problema: Asta ...asta ...asta ...asta.
Nu imi convine si nu mai am chef sa le admit suport etc etc. Deci daca poti duce ideea si sa fie asa... si asa... si asa... Ok daca nu.... tu la dreapta ... eu la stanga. Vindem ce este de vandut ne luam frumoas fiecare partea conferita de lege ne dam mana prieteneste si de acolo incolo drum bun, sanatate si sa ne auzim cu bine.
Acum am spus --- ai auzit---- in 3-4 zile vreau un raspuns oricare ar fi acela dar in conditiile spuse de mine. Ok - astept decizia ta eu oricum voi lua una.

-----
Acest gen de probleme NU se amana, nu se amesteca ci se transeaza direct oricat de dur ar parea. Altfel chinuiala lunga - "moarte" sigura.

Eu pur si simplu / Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

bobocel_07 spune:

Parerea mea este ca fiecare copil face ceea ce vede la parintii.Asa e si sotul tau face exact ca si ei si cred ca nu i se pare prea deplasat ce face.Ar trebui sa ai o discutie cu el si sa ii spui ca tot ceea ce face te raneste si ca nu este normal.Trebuie sa ii deschizi ochii pentru a avea o casnicie buna.Daca el nu intelege inseamna ca nu mai ai pentru cine lupta.Spune-i ca daca nu se abtine copilul va avea cel mai mul suferit si bebe conteaza cel mai mult.

alexia_07

Roxana28 spune:

Draga Yvon,

Daca viata langa sotul tau a devenit chinuitoare si daca tu ai independenta financiara de ce sa continui? Mai bine iti refaci viata. Nu merita ca tu sa stai si sa rabzi. Pentru ce? Nici macar copilul nu iti va fi recunoscator mai tarziu. Toata suferinta mamei este simtita si traita si de copil, chiar daca mama poate nu constientizeaza pe deplin. Asa ca daca nu se poate repara situatia, refa-ti viata!

Yvon spune:

Marius,
nu ma dezamagesti sunt foarte realista si exact asta cred si eu ca sitia se va inrautati. Am discutat deschis cu el, am spus stop,nu mai am chef sa suport, insa marea mea greseala a fost ca nu i-am dat un termen si nu am fost categorica.
Este un sfat f bun, desi eu sunt adepta termenelor si a respectarii lor, uite ca de data asta in viata personala mi-a scapat !
Mesajul initial l-am scris acum doua sapt, practic peste o sapt vom merge in concediul pe care abia il astept, atat pt copil cat si pt mine, apoi voi pune problema exact cum m-ai sfatuit.
Oricum va avea loc o discutie si cu parintii lui, a aflat si tatal lui de ce se intampla, eu i-am povestit doar mamei lui crezand ca va impartasi in familie ce se petrece cu noi...dar surpriza, ea nu a spus nimanui!
Acum parintii lui au musafiri care stau la ei o sapt si de ochii lumii sumntem o familie fericita..deci discutia se amana.
Daca am discutat cu sotul meu si i-am spus ca in aceste conditii eu nu mai sunt dispusa sa traiesc si ca voi divorta, m-a amenintat ca ma bate si pe mine si pe mama mea.
Agresivitatea lui in momentele proaste, atinge cele mai inalte limite.
mI-AR placea sa ne despartim frumos, sa vindem ce avem si sa impartim, insa nu cred ca va fi asa de simplu, in sensul ca ma va ameninta mereu.

Yvon spune:

Roxana, in mare parte sunt decisa sa divortez, dar e asa de chinuitor, mereu e in mintea mea acest lucru.
Este f greu, dar probabil pana voi face primul pas.
Am de gand sa vad cum va decurge discutia cu familia lui, l-a vazut si sora lui, pot spune ca a agresat-o mai rau ca si pe mine, doar pt faptul ca si-a pus pantofii pe covor in hol si ca nu i-a lasat pe parchet, ca doar el a aspirat.
Asta s-a intamplat sambata in casa parintilor lui, parintii fiind la bai si urmau sa se intoarca duminica seara.
Chiar ea m-a sfatuit sa ma despart de el.
E asa de greu...
Dar cred ca toata lumea vede asta.
De exemplu azi dim cand m-am dus la servici, el n-a fost gata ca si de obicei, ca intarziem intre 20-40 min zilnic, pt ca el nu e gata si am plecat fara el.
Toata lumea m-a intrebat ce s-a intamplat si de ce merg fara el, ca si cum asteapta din clipa in clipa sa se intample ceva, asta am simtit.

Roxana28 spune:

Eu as divorta, chiar si cu un copil. Eu nu spun sa procedezi asa, tu stii ce e mai bine pentru tine si pentru fetita ta. Dar daca as fi in locul tau as alege sa am o viata linistita. Stiu din experienta mamei mele, din nefericire pentru ea si pentru mine, ca o viata plina de scandaluri, de violente venite din partea sotului, nu duce decat la o suferinta acuta atat pentru mama cat si pentru copil. Copilul simte suferinta mamei si sufera alaturi de ea. Eu personal mi-am sfatuit mama sa divorteze de multe ori, dar tot timpul mi-a zis ca ramane ca sa am eu o familie! Iar mama tatalui meu intotdeauna spunea ca femeia trebuie sa indure si asa l-a invatat si pe tatal meu ca el poate face orice pentru ca sotia este menita sa indure orice suferinta intrucat copilul o leaga de el si ea nu mai are unde pleca. Eu toata viata am urat aceasta teorie. Nu stiu cum a reusit s-o gandeasca bunica mea. Si in situatia ta, ori el isi schimba radical atitudinea - dar e posibil sa nu fie capabil, ori tu te salvezi pe tine si iti salvezi si copilul de la o suferinta viitoare. Mai bine acum, decat peste 10 ani de chin. Nu merita. Eu asta i-am zis o data mamei mele ca nu a meritat, desi imi iubesc enorm tatal. Dar sincer nu se merita. Si mama mi-a dat dreptate, dar nu poate da timpul inapoi. Tu mai poti face ceva.

Nu vreau sa te supar. Fiecare pana la urma vorbeste din propria experienta, asa ca nu trebuie sa fie cu suparare.