soacra ...soacra

Buna.

Am doi copii minunati baiat de 10 ani si fetita de 5 ani. Locuim cu parintii mei intr-o casa spatioasa fiecare avand utilitati separate luand masa impreuna doar in weekend in curte. Copii sunt in ingrijiti de socrul meu (pensionar) pe parcursul anului (parintii mei inca lucreaza). Din cand in cand mai vine si soacra (pensionara)la insistentele copiilor ca altfel ea nu. Socrii sunt din Pitesti. Ei pun problema ca stau tot timpul despartiti si ca de aici apar problemele. Dar soacra de fapt locuieste la fata ei care are fetita de 5 ani, deci socrul meu cand sta acasa tot singur este, pe motiv ca nu poate sta fara copil. De curand a venit la insistenta copiilor o saptamana la noi. A fost un cosmar pentru mine. Nu ointereseaza ce mananca copii, curatenie asa doar simbolic si mai mult cand ajung acasa si vreau sa-mi trag si eu sufletul langa sot ea imi ia locul langa el, iar eu ma retrag in alta camera. Cu greu trece saptamana si imi spun copii ca bunica vor sa mearga Pitesti. De ce? pentru ca vor ei. De fapt ii intreb seprat numai pe ei ca de fapt bunica ia rugat sa mearga pe la ea ca vrea sa mai stea la noi. Reuseste sa-l convinga si pe sot ca de fapt copii sunt cei care vor ea bucuroasa ca el a acceptat isi face bagajul si asteapta momentul de start si sta ca pe ace . Pe mine se face ca nu ma vede copii radiaza de bucurie, iar sotul se grabeste sa termine traburile prin curte ca sa plece cat mai repede. Eu raman masca pentru nu aveam in plan sa plec si chiar ma deranjeaza aceasta plecare pe neasteptate si haotarasc ca eu nu voi merge cu ei. Pe ea nici ca o deranjeaza acest fapt si ramane in asteptare la momentul de start. Intre timp este somata la telefon de fata ei care nuami avea rabdare sa vina mami acasa ca nuami avea mancare.( Mami ii face tot menajul ei + copil si cand ea pleaca este un dezastru pentru ei).
Cand se apropie momentul plecarii si copii aud ca eu nu voi merge incep sa planga si ma roaga sa merg si eu. Buimacita nu am de ales, ma inmbarc si pornim. Ajunsi la destinatie ii revine inima cand isi vede nepoata si faptul ca este in cuibusorul ei. Iar de noi nici ca-i pasa si sta langa fata si nepoata si numai contenesc in depanare de intamplari pe perioada cand nu s-au vazut. Mai mult dupa ce mancam pleaca la fata ei sa doarma pe motiv ca nu avem loc si ca plange nepoata dupa ea. ( Nu este prima data cand se intampla) Trec si peste asta. A doua zi cand ma vede ca sunt un butoi de pulbere ma intreaba ironic daca am ceva ii raspund ca nu si isi vede de treaba. Al meu sot chiar este de partea lor si ma crede pe mine ca sunt de vina. Socrul meu pe care chiar il respect pentru gestul pe care il face de a ma ajuta cu copii ma intreaba daca sunt suparata ca nu a vrut el sa vina sa stea cu copii.
De fapt el avea niste "treburi de rezolvat" si de aceea nu vroia sa vina la noi dar "scorpia" nici macar nu mi-a spus motivul pentru care vrea sa ia copii si ne-a lasat sa ne certam noi ba chiar a alimentat toata aceasta cearta. Daca as fi stiut o pregateam pe cea mica ca sa numai sufere dupa noi cand nu suntem langa ea.
Ce ma deranjeaza cel mai mult este faptul ca fetita mea este tinuta cu forta acolo ea plangand dupa noi seara cand vine ora de culcare ziua nu prea sunt probleme, iar ea ma minte tot timpul ca sa nu-mi fac probleme ca nu plange deloc copilul.
Intr-un final sotul meu cand m-a vazut in situatie care sunt si-a cerut scuze ca a gresit pentru ca a ascultat-o doar pe mama lui. Cu greu ma despart de copii si porninm catre Bucuresti. A fost o intamplare tare neplacuta pentru mine.
Ne simtim atat de bine cand suntem numai noi 4 si ne iubim tare mult si nu vreau sa se intample ceva intre noi din cauza lor.
Poate am plictisit cu aceasta istorisire dar atatea lacrimi si amar am varsat in doua zile.
Ma intreb daca o mai pot ierta pentru cate imi face? Toate aceste intamplari au inceput dupa ce fata ei (nici nu o pot nimi "cumnata" pentru ca ea nici nu vorbeste cu mine deoarece nu ma poate "inghiti" pentru sunt eu rea) a nascut fetita. Parca a innebunit numai o mai vede decat pe ea pe copii mai vede ca prost crecuti, obraznici, neascultatori. Pacat nu ocredeam asa ba chiar o dadeam exemplu fata de parintii mei care sunt mai duri si sotul meu imi spunea tot timpul ca de fapt ai mei sunt de vina.
O alta intamplare neplacuta pentru mine a fost intr-o alta vizita de a soacrei cand a luat-o pe mama de oarte si i-a argumentat ca eu numai sunt ce de altadat, ca baiatul ei s-a schimbat mult din cauza mea ca eu l-al "albit" ca sunt grasa (dealtfel si mama imi spune tot timpul ca sunt grasa - dupa a doua sarcina numai mi-am revenit ca dupa prima dar nu sunt chiar ata de grasa cum ma vad ele dar asa sunt babele critica de) si ca fata ei nici nu vrea sa ma vada. De ce nu stiu? (Subscriu: cand si-au cumparat apartamentul au venit disperati la noi sa-i ajutam cu o suma rezonabila de bani ca nu le4 ajungea, iar eu am fost cea miloasa pentru ca sotulmeu nu prea vroia pentru ca si noi aveam nevoie dar eu am cedat) Asata este multumirea pe care mi-a adus-o. (Nu vrea sa ma vada). Cand ne intalnim imi spune doar "buna-dimineata, ziua sau seara" dupa caz si "la revedere" si ata alte cuvinte nu schimbam. Cu celelate cumnate se intelege de minune cu mine nu. Pacat, eu fiind singura la parinti chiar mi-a placut sa am cumnati ca am suferit de siguratate dar na fost sa fie.
Viata continua si sper in bine pentru familia mea si orice "uragan" s-ar abate asupra noastra sa nu o destrame. Eu si sotul meu ne iubim tare mult si suntem fericiti impreuna. Am trecut prin multe "furtuni" pentru a fi impreuna.

Va dulce si sa fiti iubite de "soacre"

MElise spune:

Te concentrezi prea mult asupra detaliilor, dar te inteleg. Cand cineva iti face zile fripte si acel cineva mai este si "soacra" iti vine sa te enervezi de la cel mai simplu gest. Poate ca daca ai spune lucrurilor pe nume nu ti-ai mai dezvolta starea asta negativa. Daca te-a intrebat daca ai ceva, de ce nu i-ai spus ca da, ai ceva si nu i-ai explicat obiectiv, fara nervi, cat se poate de rece, motivele care te aduc in starea asta de disperare pe care ai reusit sa o exprimi aici in cuvinte?

Ar rezolva multe o astfel de discutie. Conditia este sa nu degenereze in altceva, pentru ca daca se transforma intr-un schimb de ironii inutile atunci nu are sens.

MElise

roisin spune:

Salut.

Sincer, nu am reusit sa citesc tot mesajul, povestea e lunga si multe din detalii tin strict de punctul de vedere din care privesti.

Dar mi-a atras atentia fraza asta:
"Nu ointereseaza ce mananca copii, curatenie asa doar simbolic"

Adica, soacra ta vine o saptamana la tine, te ajuta cu copiii (asa cum poate, sau atat cat vrea, ca doar o face benevol), iar tu esti nemultumita ca nu face destula curatenie in casa?
Nu reusesc in ruptul capului sa pricep mentalitatea asta in care parintii/socrii sunt obligati sa ma ajute cu copiii sau sa vina sa-mi faca mancare/curatenie/menaj. La mine soacra-mea vine doar IN VIZITA. Cand vine, este musafir. Nu o pun sa spele vase, sau sa stearga praful in casa. Si nici ea pe mine.
Nu am avut nicio secunda pretentia de la soacra-mea sa vina sa ma ajute cu treaba in casa. Nici cand aveam doi copii foarte mici. Nici de la mama n-am avut pretentia asta. Mama m-a ajutat cu fiica-mea cea mare cateva luni, pentru ca tinut ea musai. Soacra-mea niciodata. N-avea cum, iar eu nu i-am pretins. Cand am avut nevoie de ajutor cu copiii, am angajat o bona.
Daca pot si am chef, ii primesc pe toti ai mei ca pe niste musafiri. Daca nu, mai bine amanam vizita.

Daca soacra ta simte ca o privesti ca pe o menajera si esti nemultumita de 'prestatia' ei atunci cand vine la tine, nici nu ma mir ca nu vine mai des. Sau ca nu ii face placere prezenta ta.

Fara a fi rautacioasa, incearca sa vezi ce se poate corecta pe felia ta. Nu-ti place de soacra-ta, nu va mai vizitati. Nu-ti place de cumnata, las-o in pace cu viata ei.
Vrei curatenie in casa? Angajeaza-ti menajera, nu astepta sa vina soacra sa faca. Nu e datoria ei.
Si, in primul rand, accepta ca asa cum tie nu-ti place de ea, e foarte normal ca nici ei sa nu-i placa de tine. Nu te astepta sa te placa sau sa te adore ca pe propriul copil doar pentru ca existi.


Inca o treaba pe care nu o pricep: ti-ai lasat copiii la soacra impotriva dorintei lor? Am inteles eu bine?

andacos spune:

Tot ce ai scris tu acolo ,te fac sa aratzi ca "un copil imbufnat"si"frustrat"ca mama (in cazul tau soacra)i-a dat ...un mar mai frumos surorii sau fratelui!

Nu intzeleg de ce itzi faci atitea probleme si suparari,mai ales ca nici nu locuitzi impreuna!

ca sa nu mai spun ca sunt total de acord cu ce a spus Roisin!Nici soacra,nici socrul,asa cum nici parintzii tai nu sunt obligatzi sa te ajute cu cresterea copiilor sau la curatzenie!

Ai incercat vreodata sa te pui in rolul ei?

Dana

Lorenza spune:

Am citit tot mesajul,dar tot n-am inteles de ce o acuzi pe soacra si de ce esti asa suparata?Nu putem sa mani****m oamenii sa se comporte asa cum ne-ar placea noua.Spune direct ce ai de spus,bineinteles fara jigniri,ia-ti distanta daca e cazul,si treci mai departe,nu te mai cantona in iluzii.Mie mi s-a parut ca socrii incearca sa-ti fie de ajutor,pe cat le sta si lor in putinta,pentru ca asa cum s-a mai scris,ei nu sunt obligati sa faca nimic.Au si ei viata lor,numai una si si-o traiesc cum cred ei mai bine.Fii mai ingaduitoare si o sa vezi altfel lucrurile!

danny1 spune:

grupezi,te rog,mesajul,ca eu am ametit....adica,aliniate,etc.cred ca e scris la multi nervi.dar daca nu vrei cine te-a obligat sa-i lashi copiii?
uite un caz,poate mai dezastruos,al meu:
socrii mei nu vor avea fetita mea nici macar o zi.veci.dar,spre deosebire de soacra ta,a mea nu face nimic cand vine la noi.eventual o salata pt socru.si se aliniaza la masa astepatand sa le dau sa manance.asa ca eu serv,gatit.....etc.
sa dea fetei de mancare?Doamne fereste.
daca e mai zglobie,nu ascuta,imi zic sa o pedepsesc.cum ar fi daca tu ajungi acasa la 5 si incepi sa pregatesti masa,ei se aseaza,termina,se ridica.
peste cateva ore,iar,acelasi scenariu.
urmatoarea zi la fel.
+cumparaturi din banii nostri.si in ultimii ani cate o sapt/an.
dar,tragand linie l-am pus pe sotul sa leaga intre noi si ei.ca eu nu mai vreau sa le vad mutrele.cica ii va evita.vom vedea.eu sunt f pornita si chiar nu ma joc.


mami de Amira, premiata cu argint la concursul de dans

discordia spune:

Draguta mea, zi mersi ca o suporti sa vina la tine doar o data pe an.
Eu stau cu soacra, ii sunt recunoscatoare ca sta cu fetita cat suntem noi la serviciu, dar pot spune ca imi mananca nervii: ea nu da nici un ban in casa, toate utilitatile le platin noi, nu asta ar fi o problema, dar cand ii ajuta pe ceilalti copii cu bani fara sa le reproseze ceva sau sa aiba pretentia sa ii dea inapoi, iar noua ne scoate ochii daca ne da 1 mil sau 2, nici mie nu imi convine. Pe fetele ei nu le pune niciodata sa o ajute cu diverse lucruri, toate tb sa le fac eu si aici ma refer la diverse chestii prin oras, nu acasa. Cu mancatul, este alta poveste, eu tb sa o servesc tot timpul, ea nu isi ia mancare singura ca cica nu poate (are un handicap), dar sa verifice prin casa diverse poate, at nu mai este bolnava. Plus ce sa iti mai spun ca noi platim rata la o garsoniera, iar ea draguta a trecut-o pe numele unei nepoate
Sotul? Intotdeauna ii da ei dreptate, motiv pt care eu una de o buna perioada de timp nici nu ma mai stresez caci oricum nu rezolv nimic.Daca la inceput mi-am expus parerile, soacra a stiut sa intoarca lucrurile de asa maniera incat ea era victima, iar eu calaul si ajunsesem sa ma cert rau cu sotul. M-am gandit chiar sa duc fetita la cresa caci astfel nu ne va mi reprosa ca ea o creste si are pretentia daca ar putea sa o iubeasca fetita mea mai mult pe ea decat pe mine. Sufera tare at cand copila plange dupa mine si nu dupa ea.

mamica de fetita

crisdima spune:

Parerea mea este ca uneori (repet, uneori, sa nu fiu inteleasa gresit) problemele cu soacra pornesc de la comparatia cu cumnata/cumnatul. Atunci cand sotul mai are o sora sau un frate, si ti se pare (sau chiar asa e) ca celalat este favorizat in defavoarea consortului, incepe acest razboi cu soacra... ca mie nu-mi face, mie nu-mi drege, lor le da atata, noua nimic...
Am trait si eu acelasi sentiment la inceputul relatiei mele cu sotul, observam clar ce diferente facea intre fiica ei mult iubita si baiat (mai rebel dealtfel)...si continui sa observ ca desi baiatul meu si al cumnatei sunt de-o seama, al ei este mai iubit si mai rasfatat ...si este o parere obiectiva, nu o spun cu niciun regret sau rautate...asta e, unii parintii din generatiile socrilor au acea mentalitate, stupida dealtfel, de a face diferente intre proprii copii.
Si am discutat cu sotul si am ales sa nu ne facem sange rau din asta, important este sa fim noi fericiti si sa nu dam ocazia sa ne enervam aiurea pe motiv de socrii.

Legat de cumnata, eu zic sa pastrezi relatia cu ea in limita in care vrea si ea sa o pastreze, daca nu e sa fie, asta e, no hard feelings. Cat despre ajutorul dat, gandeste-te daca ar fi fost invers, si ti-ar fi cerut tie un frate banii, crezi ca sotul tau nu ar fi fost de acord sa il ajuti? Aici chiar sunt de parere ca nu trebuie sa-ti fie tie pe veci recunoscatoare...aici sunt eu poate mai ciudata dar cred in ajutorul (de orice natura) intre frati cand situatia o cere - din fericire am asa o relatie cu fratele meu si as face orice ptr el si viceversa.

Va doresc intelepciunea sa nu va lasati influentate de soacre!


Cristinuk si Alexutzu

Tinteste spre luna, chiar daca nu reusesti macar vei fi printre stele.

Iris2002 spune:

Mgabi, eu pe tine nu te inteleg, insa am mai intalnit (prea des) in Romania si aici la romani acest mod de a gandi.
Scurt si la obiect, ca sunt obosita si gripata:
1. Copiii sunt responsabilitatea ta si a sotului tau, daca vine un ajutor din afara e nemaipomenit, dar nimeni nu e obligat sa iti faca tie curatenie, sa iti aiba grija de copilasi, etc. Poate bunica a venit ca sa petreaca ceva timp cu bunicul, ca tot nu il vede, nu-i asa???? De fapt nu pricep cum se poate sa pretinzi de la un cuplu sa stea despartit, doar ca sa iti tina tie copilasii. Oamenii aceia au o casnicie de zeci de ani impreuna, nu e caz de forta majora, copii bolnavi, etc, cum sa pretinzi sa stea oamenii despartiti? Nu pricep. (dar nu e caz unic, am mai vazut, chiar cupluri de bunici care nu se vad cu lunile, unul e in Ro si altul in Olanda, si culmea e ca si sacrificiile bunicilor acestora sunt inutile, de la propriii copii e la fel de putin respect si recunostinta ca si de la gineri/nurori)
2. Nu pricep cum se intampla ca fetita e tinuta cu forta acolo???? Nu e fericita acolo, te duci si o iei! Adica tu stai si scrii povesti pe net in timp ce prunca iti sta acolo si plange dupa tine????? Cum te lasa inima?
3. Daca ai impresia ca socrii nu imbogatesc relatia voastra ci o strica, atunci nu le mai ceri ajutorul. Lasa-i sa fie bunici. Va duceti sa ii vedeti cand puteti, vin ei cand pot, in vizita, sa fie serviti, sa se plimbe cu nepotii, sa se joace cu ei.... In momentul in care accepti atit de mult ajutor, accepti o intruziune in viata ta. (vezi episodul cu nu vrei sa mergi la socri dar tot mergi si esti si bosumflata acolo)

In caz ca nu ai fugit deja la masina sa aduci fata acasa, fa-o acum!

alina023 spune:

Gabi, in citatul de mai sus tu vorbeai despre mama TA si despre soacra???

Nu comentez mai departe pentru ca deja au facut-o fetele suficient! Dar iti spun doar ca ai nevoie sa-ti revizuiesti putin mai mult modul de gandire! Ca sa-ti fie bine si tie si familiei tale. Fii mai blanda, vei avea doar de castigat!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Ana, minunea mea iubita Luca, iubitul mamei drag!
Povestea nasterii Anei
**************************

Emma este iubire!

mgabi spune:

Buna.

Dragele mele am citit mesajele voastre critice aduse mie. La o saptamana dupa intamplarea cu soacra tin sa va spun ca ne-am intalnit din nou. Am mers sa ne luam copii am stat o noapte acolo totul a decurs normal fara prea multe schimburi de cuvinte. Acum copii sunt acasa cu socrul care a ezitat la inceput sa vina sa stea la noi. Eu nu am spus nimic. Sotul a reactionat si l-a rugat sa vina. Dar ajungand acasa am avut o altercatie nefericita cu parintii mei. Copii bucurosi ca au ajuns acasa s-au plimbat cu bicicletele prin curte si de ca, copii mai fac si galagie noi aveam si ceva treaba (lucram la suc de rosii pentru iarna ca asa este traditia cand stai cu parintii trebuie sa le respecti tiparele ca altfel ...).A doua pregatindu-ne sa luam pranzul. Copii se plimbau cu bicicleta si faceau ceva galagie si la un moment dat se intampla ceva la bicicleta copilului mare si sotul il cearta blablabla... La un moment al meu tata care era a iesit din casa si a inceput sa tipe la noi ca el nu mai soporta galagia , ca ne stie toata strada ca el s-a saturat de noi, ia doua scane de plastic de afar si le arunca spre noi si intra fulgerator in casa. Pot sa spun ca noi am ramas fara cuvinte. Copii si ei mirati, am mancat ceva asa fara niciun chef ca apucasem sa punem ceva pe masa si ne-am retres in casa buimaciti si nu am mai iesit deloc. Mama a ramas cu el sa-l linisteasca, dar nici ea nu a mai dat ochii cu noi. Mentionez ca nu este prima astfel de iesire.
Nici numai stiu ce sa cred am