intre RAI si IAD

am recitit acum povestea nasterii primului meu copil[''ai un baietel,sa l dai direct la gradinita''] si m am hotarat sa scriu si povestea nasterii lui codrin,care,desi am sperat ca va fi una mai scurta si fara atatea peripetii,este mult mai lunga si mai traumatizanta.
inca de cand l am nascut pe cris am spus ca mai vreau un copil,cel putin un copil[pt ca in sufletul meu mi as fi dorit si 3 copii,chiar si patru]...atunci cand cris s a mai marit,mi am facut iar analizele pt trombofilii[la sarcina trecuta am facut tratament injectabil zilnic pt o problema de coagulare a sangelui] ,pt a demara proiectul bebe 2.sotul era destul de reticent,spunea ca ar fi mai bine sa ramanem cu un singur copil,ca el n ar mai fi in stare s o mai ia de la capat cu atatea probleme,insa eu m am mentinut tare pe pozitie.
mi am facut analizele la medlife,totul a iesit ok,i am spus sotului ca probabil nu va mai fi nevoie de injectii[care presupuneau nu numai durere ci si bani cheltuiti] ,ca probabil analizele facute la fundeni in timpul primei sarcini au avut rezultat eronat ,asa cum mai citisem aici,pe forum,ca s a mai intamplat,si ne am ''apucat''oficial de treaba.
in primele 4 luni,exact ca si la sarcina cu cris,nu mai asteptam sa vad daca mi intarzie menstra,nu mai aveam rabdare,intram in prima farmacie pe care o intalneam si mi mai cumparam cate un test de sarcina.dupa 4 luni de sperante naruite,in a cincea luna,n am mai sperat nimic,mai ales ca ''prestasem''doar o sg data in perioada fertila.
intr o seara de octombrie 2007,merg la o prietena sa mi iau niste pantaloni pe care i dadusem mamei ei la scurtat.urca sotul,ii ia ajung acasa,desfac punga si in punga,pe langa pantaloni,dau peste salopeta mea de gravida de la sarcina cu cris.salopeta asta i o dadusem ei in urma cu 2 ani,cand ramasese insarcinata.apoi si uitasem de ea...ce s a intamplat,cum si a adus aminte sa mi o dea tocmai acum,ramane un mister.eu am considerat asta un semn,asa ca a doua zi am mers in farmacie si am luat un test,desi imi promisesem ca voi sta departe de asta o vreme si nu ma voi mai stresa atat...
bineinteles,ERAM GRAVIDA...nu mi venea sa cred!!!

m am inscris la odiseea de iulie august,am intalnit aici fete minunate care m au sprijinit enorm,,,

la 5 saptamani si 5 zile mi am facut programare la dr,la eco si pt ca dr care mi a urmarit prima sarcina plecase din tara definitiv,am hotarat sa merg la o dr tot de la spitalul pantelimon,macar eram familiarizata cu personalul medical,stiam cam cum stau lucrurile pe acolo.
am mers la medsana,la cabinetul particular,mi a facut eco,dupa care vestea a cazut ca un traznet-posibil sarcina oprita in evolutie,pt ca nu se vede decat saculetul embrionar,fara embrion,fara activitate cardiaca..
eu i am spus ca am 6 saptamani de sarcina,iar ea,dupa ce mi a facut eco,a exclamat''sa ma ierte dumnezeu,dar asta nu e sarcina de 6 saptamani''...m am simtit cumplit,dar mi a mai dat o speranta,spunandu mi sa revin peste cateva zile si atunci imi va spune sg cum stau lucrurile.am iesit din cabinet devastata si am hotarat atunci sa merg la medlife sa mi fac beta hcg.
prima analiza a iesit bine,valorile erau exact ca pt o sarcina de 6 saptamani.am repetat peste 48 de ore,dar valoarea,desi crescuse,nu se dublase,asa ca iar am intrat in panica.noroc cu forumul,ca m au mai linistit fetele,spunandu mi ca e semn bun daca a crescut valoarea.
apoi,am fost iar la dr pacu la eco si mi a confirmat ceea ce aflasem deja,sarcina e in evolutie,dar polipul pe care il aveam pe col s ar putea sa ne faca probleme.mi a propus atunci sa mi l scoata,cu riscul pierderii sarcinii,dar am refuzat.
revin maine,deja am obosit.

uta_ciun spune:

citesc cu sufletul la gura, abia astept sa continui



7+
Asa creste bebe

"Making the decision to have a child...is to decide forever to have your heart go walking around outside your body." – Elizabeth Stone

Katyuscha21 spune:

uau chiar ft interesan si eu abia stept sa continui povestea.sunt ft curioasa
multa sanatate

24+si lumina ochilor mei ANDREI 2 ani si 9 luni 26.09.2006
ASA CRESTE ANDREI http://lb3f.lilypie.com/dRalm7.png
BURTICA http://picasaweb.google.com/ciquitita7
ANIVERSAREA NUNTII http://dn.daisypath.com/F2Epm7.png
BEBICA DIN BURTICA http://tickers.baby-gaga.com/p/dev315pf_.png

Un copil este o Binecuvantare de la Dumnezeu! Trebuie sa credem in Dumnezeu ca El va veghea asupra noastra...

Katyuscha21 spune:

MONALAC ai niste copilasi minunatibravo

24+si lumina ochilor mei ANDREI 2 ani si 9 luni 26.09.2006
ASA CRESTE ANDREI http://lb3f.lilypie.com/dRalm7.png
BURTICA http://picasaweb.google.com/ciquitita7
ANIVERSAREA NUNTII http://dn.daisypath.com/F2Epm7.png
BEBICA DIN BURTICA http://tickers.baby-gaga.com/p/dev315pf_.png

Un copil este o Binecuvantare de la Dumnezeu! Trebuie sa credem in Dumnezeu ca El va veghea asupra noastra...

alba_ca_zapada spune:

Tocmai ce ti-am scris la povestea lui Cris!!!

Nici nu iti imaginezi cum astept sa scrii in continuare.

Pe doctorita Pacu am vazut-o in spitalul Pantelimon cand eram cazata cu ocazia nasterii. Avea o pacienta care tocmai nascuse si era in salon cu mine. Pacienta era tinerica, dar era insulinodependenta si bebelusul se nascuse cu mari probleme. Doctorita era foarte implicata in caz si venea mereu sa ii explice mamicii ce analize ar trebui, ce tratament, cum evolueaza bebelusul, etc. Intr-una din zile, chiar a facut o deplasare cu bebelusul si mamica la Spitalul Grigore Alexandrescu pentru analize suplimentare ale bebelusului.

Pacu mi-a facut impresia unei doctorite foarte capabile si care se implica mult. Lua legatura cu medici de la alte spitale pentru a se consulta. Cred ca a fost ok ca te-a monitorizat ea.

Eu am mai citit pe forum diverse opinii depsre doctorul Urleteanu. Pentru mine a fost omul potrivit in momentul potrivit. Poate ca la prima vedere definitia asta nu spune multe, dar a intalnirea mea cu el a fost providentiala. Asa cred. Imi pare rau ca nu l-am mai vazut pentru de de vreo 4 ani este plecat in Suedia, dar sper sa ii fie bine! Daca iti spun ca l-am cautat si pe forumuri suedeze si l-am gasit unde profeseaza, ma crezi?

Sper ca atunci cand se va pensiona il voi vedea prin Parcul IOR ca sa i-o prezint pe fiica-mea.

Astept continuarea povestii cu mare, mare nerabdare!!!

monalac spune:

MULTUMESC,FETELOR!

ALBA CA ZAPADA,o sa ti raspund putin mai tarziu.ma bucur ca scolarita e bine.


asa...sa revin...eram fericita,sarcina era in uter,era in evolutie si am sperat ca de data asta n o sa ma mai chinui atat,ca doar ce sanse sunt sa ai si la a doua sarcina tot atatea probleme ca la prima?
cam asa ma incurajam eu...,desi eram cu inima cat un purice si de fiecare data cand mergeam la baie ma uitam pe hartia igienica sa vad daca sangerez..din saptamana a 8 a ,din nefericire,s a intamplat exact de ce mi era frica,am inceput sa sangerez ,nu mult,dar de fiecare data cand urinam ,ramanea sange pe hartia igienica.
am fost la coltea si mi am repetat analizele de coagulare si,o alta lovitura a venit,tb sa fac iar injectiile cu clexane,conform analizelor...se pare ca sindomul meu se activa doar in sarcina...eram disperata,sotul nu mai era asa de rabdator ca prima data,mi a reprosat ca iar vom cheltui o gramada bani pe injectii,pe analize si ca cine ne va garanta ca si de data asta va fi bine?
fetele de pe forum care faceau clexane mi au spus ca nu mai e gratuit,asa ca mi l am cumparat intr o prima faza,,dar totusi,am cerut reteta de la medicul de familie,care mi a dat.apoi,sotul meu a mers din farmacie in farmacie[de acum 5 ani,de cand eram gravida cu cris,s au deschis m farmacii la noi in oras],insa i s a spus ca nu mai e pe lista de gratuitati.a mers si la farmacista care imi adusese injectiile si la prima sarcina,i a amintit cine este si s a mirat farmacista cand a auzit ca am luat o de la capat cu chinul.i a spus sa lase reteta la ea si il va suna sa i spuna ce a rezolvat.peste cateva zile ,l a sunat si i a spus ca a reusit sa i faca rost de clexane gratuit...cum?nu stiu nici acum,mai ales ca la celelalte farmacii ni se spusese ca nu e nici macar pe lista de medicamente compensate...
dar de atunci am stiut ca va fi bine,ca eu voi duce sarcina asta la capat,din moment ce dumnezeu mi a dat iar un semn.

mi am luat concediu medical,am inceput sa fac injectiile,pe care de data asta mi le facea sotul,luam utrogestan pe cale orala,caci sangeram si nu le puteam ''lua'' vaginal...cine a luat utrogestan oral stie ca da niste senzatii tare nasoale de somnolenta si de greata,asa ca toata ziua parca eram drogata..sotul tocmai atunci isi schimbase serviciul si 2 luni tb sa faca un curs la bucuresti,zilnic,cu exceptia wekeendului,pleca dimineata la 5 si venea seara la 19,cand se spala,manca,imi facea injectia si se culca,asa ca practic eram mai mult singura..cris,saracutul,ar fi vrut sa ne jucam,sa iesim in parc,dar mi era frica sa cobor 4 etaje pt ca sangeram zilnic si ma gandeam sa nu agravez lucrurile.dr imi spusese ca e posibil sa sangerez din cauza polipului sau din 100 de alte motive,pe care nu le putea identifica...la un momentdat,am inceput sa sangerez din ce in ce mai putin,cred ca injectiile incepeau sa si faca efectul...
intr una din zile,era vineri,stiu ca atipisem,cris se uita la desene si m am trezit din somn speriata,pt ca ceva greu imi cazuse pe burta...era cris,care sarise in pat,sau ceva de genul asta si cazuse cu putere exact pe burta mea..m am speriat ingrozitor,am mers la baie din 5 in 5 minute sa vad daca sangerez,dar nu s a intamplat nimic.pe seara a venit sotul,am stat de vorba,apoi,la un momentdat,am mers la baie si am simtit ca mi curge ceva.cat m am uitat in wc,era plin de sange...am simit ca innebunesc,mi am chemat sotul plangand,ca sa i arat ce s a intamplat si stiu ca a avut o reactie care m a facut sa sufar si mai tare,a inceput sa tipe si sa mi spuna ca gata,mergem sa fac avort si sa nu ma mai auda ca mai vreau vreun copil,ca el s a saturat,ca eu nu sunt o femeie ca toate celelalte,care sa poata face copii normal...
am suferit tare de tot,plangeam si cris m a intrebat de ce plang,si intr un acces de depresie i am spus lui cris ca a murit bebe,iar el,saracutul, a inceput sa planga .ma bucur ca acum nu si mai aminteste nimic din toate astea,pt ca apoi,vazand cat de mult sufera,nu stiam cum sa schimb subiectul.

am sunat dr,care mi a spus ca sambata si duminica nu este la spital, si daca nu mi e rau,nu am hemoragie puternica ,sa vin luni cand e la spital si sa facem avort.am intrerupt clexane,utrogestanul,continuam sa pierd chegulete de sange si eram distrusa de durere.
luni am plecat dimineata,la 5,pt ca atunci pleca sotul la bucuresti si in masina mi a fost f rau,imi venea sa vomit ...atunci,in inima mea a licarit un firicel de speranta..''ce ar fi daca..?''insa mi am indepartat repede gandul asta din minte,la cat sangerasem vineri,ar fi fost practic imposibil...am ajuns la dr,care mi a spus ca daca tot imi face avort o sa mi scoata si polipul,insa m a dus mai intai la ecograf,sa vada cum stau lucrurile..dupa cateva secunde a inceput sa rada si mi a spus''nu stiu ce ai patit tu,dar copilul e bine mersi,ii bate inima'''
am simtit ca inima imi sparge pieptul de atata emotie ,am simtit inca o data ca dumnezeu vrea sa am copilul acesta.
toti apropiatii au fost socati cand le am spus ca bebe e bine,mai ales ca ei ma sunau sa ma incurajeze dupa avort...
au fost multi binevoitori,inclusiv mama,care m au sfatuit sa renunt la sarcina,pt ca din moment ce a debutat asa,e clar ca va fi f greu ,ca se pot intampla o mie de nenorociri pe parcurs,dar am hotarat sa lupt.simteam eu ca va fi bine,sau cel putin asta voiam sa cred...
la 13 saptamani am facut eco pt translucenta nucala si totul a fost ok,la 15 saptamani dr mi a spus ca bebe pare baiat si,desi mi am dorit initial o fata,n am fost deloc dezamagita si am hotarat ca l va chema codrin.
la 18 saptamani mi am facut,fara stirea dr,care facea si ecografii,programare la dr herghelegiu[de fapt,mi a cedat o o fata de pe forum.cadana,multumesc] si totul a fost in parametrii normali],la 22 de saptamani am mers la dr mea pt morfologia fetala...
nu mi venea sa cred ca iesisem din impas si ca eram bine..mergeam la serviciu si aveam ore la 4 scoli,ca sa pot avea nr de ore necesar,uneori urcam si de 3 ori pe zi scarile,plus ca si la scoala tb sa urc,in functie de etajul la care era clasa la care aveam ora,dar totul era nesperat de bine..
dupa vacanta din februarie am hotarat sa imi iau concediu si sa nu mai merg la scoala,nu voiam sa risc,aveam burta f mare,ca si la cris,contractii,asa ca am stat acasa,ieseam doar cu cris pana in parc si aveam grija sa nu fac efort.bine,n am putut,ca la prima sarcina,sa stau numai in pat,pt ca tb sa i fac mancare lui cris,sa il ingrijesc,sa l mai iau in brate,dar nu exageram..
totul a fost ok pana in saptamana 24...de atunci,a inceput calvarul...

revin maine..

alba_ca_zapada spune:

Am citit noua ta postare si nu pot sa nu ma gandesc cat de mult ai riscat.

Te voi urmari in continuare si daca tu zici ca incepe calvarul dupa toate trairile astea ... ma bucur ca azi poti povesti ca in final totul s-a terminat cu bine.

neliaCris spune:

si eu astept continuarea,cu sufletelul la gura
Sanatate multa si fericire

deChristian Ionut

monalac spune:

ALBA CA ZAPADA,asa e,am riscat mult,am fost poate inconstienta,dar a meritat!desi nici macar eu nu mi am imaginat ca va fi atat de greu!

sa revin...aveam 24 de saptamani de sarcina si eram ok.faceam injectiile in fiecare seara,sotul deja incepuse oficial serviciul si o data la 4 zile lipsea de acasa peste 30 de ore,asa ca tb sa mi fac injectia singura,dar ma descurcam,strangeam din dinti si bagam acul...burta mea era extrem de mare,incercam sa ma menajez,dar nu mi prea reusea pt ca tb sa am grija de cris,care e un copil f activ.
intr o dimineata,imediat dupa ce m am trezit,am mers la toaleta si am gasit sange pe chilot...m am speriat,am sunat dr,era in concediu,dar a raspuns la tel si m a trimis la spital,la un coleg.dupa eco, acesta mi a spus sec''te internezi''.aveam deja bagajul in masina,pt ca,pt cine nu a citit povestea nasterii lui cris si nu stie,eu sunt din giurgiu,iar la dr mergeam la buc,la spitalul pantelimon.
desi intuisem ca asta va fi verdictul,am incercat sa negociez cu dr,pt ca despartirea de cris era pt mine o trauma extrem de mare,el nu dormise nicio noapte pana atunci fara mine,aveam un ritual inainte de culcare,il albeam de pupaturi,ii spuneam o poveste si i faceam masaj...
dar dr a fost ferm,erau prea multe probleme,uter cicatriceal de la prima cezariana,polip pe col,probleme de coagulare,sangerare,asa ca nici n a vrut sa auda...
am izbucnit in lacrimi,mi am luat la revedere de la puiul meu mic si drag si am intrat in salon...cris nu intelegea de ce nu poate ramane cu mine si toata saptamana in care am stat internata m a urmarit privirea lui trista atunci cand am intrat in salon..am plans continuu,eram suparata mai ales pt ca sotul lipsea si el doua nopti pe saptamana si tb sa apelez la mama sa doarma cu el,iar cris nu suporta sa stea fara noi,suferea f tare..
am facut injectii cu amestec litic din 6 in 6 ore,plus clexane si sangerarea s a oprit,bebe era bine,asa ca am plecat acasa.mi s a spus ca sangerarea poate proveni de la polip,dar si de la placenta jos inserata. chiar am fost intrebata daca dr mea nu mi a spus ca am placenta f jos si culmea,ea nu mi spusese nimic,desi cu 2 saptamani inainte imi facuse morfofetala.eu am fost sigura ca e de la placenta,pt ca si la prima sarcina am avut un episod de sangerare in luna a 4 a,dar,din fericire,pe parcurs placenta s a ridicat.

am uitat sa precizez un episod ,atunci cand mi s a facut internarea,am fost trimisa initial la sala de nasteri,a tb sa duc munca de convingere cu asistentele ca eu am doar 24 de saptamani...pana s au uitat in fisa au fost convinse ca nasc,aveam o burta imensa...

cand m am externat sotul si cris au venit sa ma ia si primul lucru pe care mi l a spus cris atunci cand m a vazut a fost''pe tine si pe bebe nu te mai iubesc.il iubesc doar pe tati''probabil asociase faptul ca din cauza lui bebe eu l am parasit o saptamana si asa voia el sa mi spuna ca e suparat...
am venit acasa,dar n am stat decat 2 zile si un nou episod de sangerare a avut loc..simteam ca o iau razna,mi am facut iar bagajele si am plecat la spital,unde am fost din nou internata.
alte injectii,alta suferinta din cauza dorului de puiul meu...nu mai stiu cate zile am stat,dar stiu ca atunci cand am plecat am privit incinta spitalului si mi am spus in gand ca n as vrea sa o mai vad pana cand nasc.din pacate,n a fost nici pe departe asa..

ajunsa acasa,am incercat sa ma comport cu cris ca si cum nimic nu s ar fi intamplat,insa el ma intreba obsesiv''mami,o sa mai pleci?''nici nu va puteti imagina ce era in sufletul meu de fiecare data cand auzema intrebarea asta..ii spuneam ca nu,desi eram mereu cu sabia lui damocles deasupra capului si de fiecare data cand mergeam la baie,ma rugam la dumnezeu sa nu mai vad sange..
in plus,aveam mustrari de constiinta pentru ca nu l mai puteam lua pe cris in brate,nu mai ma puteam plimba cu el asa cum faceam noi doi,si cred ca ajunsese sa urasca cuvantul ''bebe'',care era invocat de fiecare data.
nu stiu cate zile au mai trecut,oricum,f putine,pana am inceput din nou sa sangerez.sotul era la serviciu si nu stiam la cine sa apelez.pana la urma am gasit pe cineva care sa ma duca la bucuresti,dar mi se rupea sufletul sa l las pe cris cu mama,el in afara de mine si de taica su nu voia sa stea cu nimeni si plangea f tare.cred ca am plans sarcina asta mai mult decat am plans in ultimii zece ani..il sunam pe cris si refuza sa vb cu mine la telefon,era suparat ca plecasem de langa el..
.am plecat pe seara,cand am vazut ca sangerarea nu se opreste si cat am stat in spital am reusit sa mi fac o programare la dr iosup,fara sa i spun dr mele.ma saturasem de incertitudini,de fiecare data cand ajungeam in spital ma punea sa opresc clexane pt ca daca sangerarea nu se opreste ma va opera si mi va scoate copilul,imi spunea ca nu stie de ce sangerez,etc. asistenta lui iosup mi a dat nr lui de telefon si l am sunat,i am expus situatia si m a primit exact in ziua in care m am externat,bineinteles dupa alte zeci de injectii,dar care reusisera sa mi opreasca sangerarea.

iosup mi a spus clar ca am placenta f jos inserata si hematom ,de aceea sangerez.mi a spus sa nu mai fac niciun fel de efort pentru ca altfel pot pierde sarcina.
am mers acasa si am inceput sa o chem pe mama sa ma ajute cu cris,am inceput sa stau m mult in pat,sa nu mai ies deloc din casa,desi mi era f greu..
uneori mi era ciuda pe burta mea imensa,care ma impiedica sa fiu alaturi de cel pe care l iubeam cel mai mult pe lume...
vreo 2 saptamani a fost bine,pana in ziua in care am mers la fundeni pt analize si apoi la spital,pt eco...cred ca drumul pana la bucuresti a fost de vina,pt ca dupa ce am ajuns acasa am inceput sa sangerez,asa ca a doua zi am ajuns iar la spital..simteam ca cedez psihic...

alba_ca_zapada spune:

Asteptam continuarea...

violeta29 spune:

MONALAC, desi in mare cunosc continuarea,astept cu nerabdare sa povestesti,esti o mamica tare curajoasa si ai doi baietei reusiti!Sa-ti traiasca si sa-ti aduca numai bucurii!


povestea nasterii nazdravanei

minunea care ne-a luminat viata

Violeta ,mamica de nazdravana mica -Alexandra Valentina(2.09.2008)