8-9 luni, perioada dificila. Nu pleca, mama!!!

Dragi mamici care au stat singure acasa cu bebelusii lor in perioada aparitiei anxietatii de separare (vazuta ca protest la disparitia mamei din campul vizual), daca aveti timp, chef si putere, puteti povesti aici cum ati trecut peste perioada, si cum s-a manifestat?

Va multumesc.


Daca exista un alt subiect similar (nu am gasit, inca), va rog indicati-l.

Piticul cel mic are 9 luni. De o luna nu ma mai pot indeparta de el mai mult de doi metri fara a declansa "alarma de proximitate"...
Inainte de a povesti prin ce trecem noi, as vrea sa povesteasca cele care au trecut prin asta, poate nu e de fapt asa cumplit cum mi se pare mie.
Cu baiatul cel mare n-am prins perioada asta singura acasa, m-am intors la munca dupa 5 luni.


Gaia, mumã pentru voi:
Bebeloi si Bebedoi , poveste despre inceputuri

Sabina spune:

pai al meu are un an si 10 luni si nu suporta sa ma vada plecand, nici fata nu suporta...desi la ea eram mai mult plecata de acasa.
Trece cu varsta doar, nu e niciun remediu, trebuie doar sa schimbi abordarea;0)
(adica, copilul vrea cu mine pentru ca ma iubeste, ce minunat sa ma iubeasca cineva atat de mult! )
Cand isi consolideaza atasamentul nu mai vrea numa dupa fusta ta.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

gaia.nevia spune:

Sabina, da, e minunat sa te iubeasca cineva atat de mult...

Simt totusi ca o iau razna nitelus... Radu plange foarte rau, si nu-i trebuie decat cateva minute ca se inceapa sa se zbata, arcuiasca de spate, dea cu capul de..., si urle atat de rau ca se invineteste la gura.
Nu ma pot duce la baie dimineata (imagineaza-ti, primul pipi) ca urla de trezeste tot cartierul, se taraste pana la usa (nu, nu avem patut, tot din motive de albastreala, asa ca doarme cu mine) si se da cu capul de ea si urla.
Nu mai vorbesc de spalat pe mani si facut laptele, sau adus ceva borcanel din camara si o lingurita, deja am depasit timpul limita, urmeaza implozia.
Tot sper ca va trece, macar cand va umbla in picioare singur si se va tine dupa mine pe unde vrea el... dar momentan sunt disperata si ma stapanesc foarte greu. Oboseala isi spune cuvantul...

Ca si tine am doi copii, Teo isi cere si el drepturile... si nu mai am putere. Cred ca asta ma enerveaza mai tare ca urletele.
Nu vrea nici sa doarma, ca nu cumva sa piarda ceva actiune, si culcatul e un cosmar care se lasa cu urlete de fiecare data.

Pot sa umblu cu el dupa mine... (totul devine mai complicat, plimba caruciorul prin casa ca sa faci pipi, dus, sa mananci, sa pui rufe la spalat, sa aduni bagajelul pentru plecat la plimbare... - totul dureaza mult mai mult, in plus nu-i asa fan stat in carucior daca atelajul sta nemiscat...) dar as vrea totusi sa gasesc solutii si modalitati de dezvat sau antrenament.
Am incercat aia cu iesit cateva secunde, revenit ca sa-i arati ca nu ai disparut in neant, repetat... nu tine. Urla cum dispar, dupa ce apar, mai urla putin ca sa inteleg eu bine, apoi rade, si de la capat.
Am facut doua ore asta incontinuu. Aceleasi reactii. Reluat a doua zi? Da. La fel.

In sling nu sta, nici in wrap, mei-tai, in sensul ca se zbate, da din maini si se arunca pe spate, deci nu pot face treaba cu el asa... de exemplu sa tai rosiile si sa le arunc in salata... In spate la fel face, plus ca imi ia vreo 10 min ca sa il leg bine de carca mea.
Daca ma plimb, da, e altceva, uneori si doarme in tot felul de pozitii, dar cand am treaba la punct fix nu tine.

Asa ca, va rog, povestiti, povestiti...

Gaia, mumã pentru voi:
Bebeloi si Bebedoi , poveste despre inceputuri

gaia.nevia spune:

Nu sunt de acord ca acest subiect sa fie mutat aici.
Copilul meu trece printr-o etapa normala de dezvoltare, si vreau sa imi raspunda mamicile care au trecut deja cu copiii lor prin aceasta etapa.

De aceea am postat la parintii intreaba, parintii raspund, vreau sa imi raspunda parinti, cu solutiile si ideile lor, in urma experientei personale.

Nu consider ca are probleme psihice, m-as duce direct la doctor in acest caz.
"Arta cunoasterii umane. Intrebari si raspunsuri date de profesionisti." - eu vreau raspuns de la mamici, va rog sa mutati subiectul unde l-am postat. Multumesc!

Gaia, mumã pentru voi:
Bebeloi si Bebedoi , poveste despre inceputuri

Sabina spune:

in 4 labe nu merge? Ai mei au mers in 4 labe dupa mine toata casa :), da, si la primu pipi..:)))




Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

danis spune:

gaia, cabinetul psi nu este un loc de discutii centrate pe subiecte psihologice, vizitat de multi parinti care isi impartasesc experientele, isi dau sfaturi si se sustin reciproc, nicidecum un loc al dezaxatilor psihic sau ai oamenilor/copiilor anormali - asta o poti constata urmarind si celelalte discutii de aici

in plus, aici poti beneficia si de raspunsurile unor psihologi

iti pot muta subiectul inapoi la parintii intreaba fiindca acolo are vizibilitate foarte mare, dar consider ca ti-as face un deserviciu, asa ca iti propun sa mai ramana aici cateva zile si daca vei considera ca nu ai primit raspunsuri satisfacatoare il mut inapoi, ce zici?

gaia.nevia spune:

Danis, dorinta mea este ca mamicile care au trecut prin asa ceva sa-mi povesteasca cum s-au descurcat, ce solutii au gasit.

Am modificat titlul, tocmai din dorinta de a nu induce in eroare.
Consider ca atasamentul e normal, desprinderea dificila iarasi e normala.
Mi-e greu sa ma descurc cu el asa, si sa il tin multumit (i.e sa nu urle, fara sa imi iau campii), caut solutii, si experienta altor mamici care au trecut prin asta imi va fi utila, de aceea mi se pare importanta audienta.
Nu judec in niciun alt fel capitolul "cabinet", decat prin comparatie cu subiectele aflate aici (dupa titlu), si cu audienta.

Hotaraste tu deci unde sa stea si cand...
Merci.

Gaia, mumã pentru voi:
Bebeloi si Bebedoi , poveste despre inceputuri

szivarvany spune:

Fi`mea a fost asa cat a fost mult mai mica, asa ca o caram cu mine peste tot, in scoica si apoi in carucior. Dupa care i-a trecut ca prin minune.
Cand a mai crescut, ii explicam ca si ea va avea serviciul ei, gradinita si ce frumos va fi sa plecam amandoua.
Aici au venit apoi vacantele si implicit nemultumirea ca ea nu pleca.
Ii repet mreu ca daca nu plec, nu am cum sa vin acasa si ar fi tare rau Cu asta o conving mereu

La 8-9 luni chiar nu vad alta solutie, decat sa vina cu tine peste tot pana va descoperi cate jucarii are si cate alte posibilitati de dixtractzie poate gasi prin casa
Va fi mai rau, niciodata nu vei stie ce-ti coace de nu te cheama

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16) & Sela
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
NU RAMANE INDIFERENT !
AJUTA-L PE BOGDAN SA VADA !

sanziana27 spune:

Eu am doi baieti: Dragos are 2 ani si aproape 10 luni (el e in permanenta intr-o criza de separare)
De mic a fost foarte plangacios, nascut prematur am fost 24 din 24 la dispozitia lui si l-am carat peste tot dupa mine, nu a mers in 4 labe si la baie il luam cu mine si-l puneam sa stea pe olita lui (tip scaunel) pana terminam eu.
Sau daca ieseam pt 2 minute vorbeam tare-tare: unde-i mama? cu-cu?
Criza propriu zis tine cam 2-3 luni nu la aceeasi intensitate si cand crezi ca ai depasit-o mai are cate o rabufnire.
Acum e foarte sociabil dar ii casuna cateodata ca toate activitatile sa le faca cu mine: mancare, imbracat, pus si luat de pe olita, eu sa-l culc, eu sa-l ridic in scaunul de masa, eu sa-l pun...are si zile cand il accepta si pe ta-su dar rare!
Eu m-am obisnuit sa fiu disponibila non stop si mie mi se pare normal sa sar la fiecare scancet al lor, sa-i car dupa mine peste tot, pt ca suntem foarte mult singuri si m-am obisnuit asa. cand apare si sotul primele minute ne certam si apoi ne intram in ritm de 4

Mamica fericita de boboci de toamna:
Dragos Mihai (26 septembrie 2006) si David Gabriel (8 octombrie 2008)
Despre cei doi D

Tonnia spune:

Copilul simte cred ca nu-ti convine situatia asta, simte ca te razvratesti. Cu cat accepti mai repede ca asta este etapa temporara in care te afli si cu cat il iei peste tot fara sa te impotrivesti, cu atat iese mai repede din ea, capata incredere si te lasa. Nu numai sa-l iei cu tine, ba chiar sa ai tu initiativa, in loc sa-i spui: stai un pic sa iau un borcanas, spune-i: hai sa luam...Deci, accepta ca in urmatoarele luni el e cu tine peste tot. Atat e de facut.
Te joci cu copilul mai mare iar pe cel mic il cari de colo colo. E chestie de cateva luni. Altfel...tie nu-ti convine, el te miroase si i se face teama si uite asa o tineti mult si bine!

ang3lt0uch spune:

gaia.nevia Eu am stat singura cu Adriana de cand s-a nascut si pana acum. Insa a trecut prin diverse perioade. Daca pana la 1 an am luat-o peste tot, dar peste TOT cu mine, si a stat o ora de 3 sau 4 ori cu cate o bunica, ora ce s-a dovedit a fi groaznica de ambele parti, daca pana la 7 luni nu vroia nici la tas-o inbrate sa stea, dupa 1 an a inceput sa alerge la tati cand vine si sa nu se mai desprinda de el, dupa un an jumate a inceput sa ma trimita sa plec sa o las in pace (atatea observatii ... o stresau ), si tot atunci am inceput sa plec fara ea in diverse locuri, mai intai pana la magazin, lasand-o cu tati, apoi pana la banca, pana la cineva, si tot asa. Copilul nu imi mai simte lipsa "bonlavicios", a trecut de faza asta, atata timp cand sunt adulti in preajma el prefera pe oricare din ei care ii da cea mai multa atentie si care face CE VREA EA. Si cand suntem toti ne ia pe rand, si se opreste la cel care e dispus sa faca ce vrea ea atunci.

De cand a inceput fie-mea sa mearga in 4 labe (apoi in picioare) ma urmarea peste tot, nu se punea problema sa bazaie ca era ea lipita de mine, nu trebuia sa o car. Si la dus, si la pipi, si la facut mnacare, oriunde! Pana la 7-8 luni o caram eu dupa mine peste tot in scoica de masina sau in brate... Noi asa am facut pana la 8 luni cand a inceput sa se deplaseze si totul a devenit normal, adica imi era clar ca orice fac oriudne ma duc am "codita" dupa mine...Pe la un an a inceput sa ceara "intimitate", trantit de usi, jucat singura fara mine. Si asta fara sa fac eu nimic.

Dupa varsta de un an si 6 luni nu mai exista aceasta dependenta chiar daca in continuare eu stau ce ea acasa in maj timpului.. E f fericita sa mergem undeva si sa o las sa se joace cu alti adulti sau copii. Daca este ocupata nu imi simte lipsa, mai intreaba de mine daor daca nu ii convine sau i se spune "Nu e voie " non stop...

Eu cred ca trebuie sa inteleaga ca nu pleci "de tot" si ca te introci oricum inapoi. Si asta vine cu varsta... A mea cum a inteles asta a inceput sa-mi zica ea mie (tot pe la un an jumate) "pec, toc apoi", asta prin hypermakleturi la locurile de joaca ptr copii, unde se ducea ea chipurile "singura" si se intorcea inapoi la noi la masa. va trece si al tau de perioada asta, va intra in independenta si te vei mira cum sa-l faci sa stea din nou lipit de tine nu sa fuga in 10 parti aiurea pe strada...

Sorina, mami de Adriana Renata (08.05.2007)
Suparici de 2 ani
Poze NOI cu...noi:)

Poze cu ingerasul mic