Fetita mea plange foarte rau in preajma barbatilor
Raspunsuri - Pagina 2
witeflower spune:
Baietelul meu a plans inca de la 5 luni cand mergeam in vizita sau cand venea cineva la noi - in special barbati, dar si femei. Cu timpul am observat ca plange mai ales la persoanele care se apropie prea mult de el (sau de mine!)si, crescand, a inceput sa "foloseasca" acest plans pentru a indeparta persoanele care voiau sa-l pupe/imbratiseze sau sa-mi capteze mie atentia.
Prin urmare, cand venea cineva strain (sau cu care ne intalneam mai rar - inclusiv cu fratele meu) ii sfatuiam prieteneste sa stea la distanta, sa nu-l fixeze cu privirea si sa nu reactioneze in niciun fel daca va plange. Daca omul ma asculta si statea calm la locul lui, copilul plangea o vreme la mine in brate, apoi se linistea si incepea chiar sa se joace in preajma mea. Daca omul continua sa-l ignore (asta inseamna sa nu vorbeasca nimic cu copilul si nici despre copil, sa nu se uite la el), copilul incepea sa se simta in siguranta si incepea sa se apropie de om, sa-l studieze.
Omul - bietul de el, trebuia sa ramana in continuare indiferent, pana cand copilul "arunca" ca din greseala o jucarie in directia lui. Sau incerca sa recupereze o jucarie de langa el. Atunci, omul mare, daca "prindea momentul", putea sa-i "trimita" jucaria prin rostogolire sau alta metoda, de la distanta, fara a fixa copilul cu privirea. Copilul ii trimitea jucaria din nou si asa incepeau sa se joace, adesea chiar se imprieteneau. Ceea ce nu insemna ca omul avea voie sa-l pupe sau imbratiseze, ca ar fi stricat totul. Iar la a doua intalnire exista riscul sa se reia tot procesul de la capat.
Tot asa am dus-o cam pana la 2 ani si jumatate...cand a mers la gradi. Acum, la 5 ani, mai are reactii de evitare a unor persoane, refuzand sa le priveasca, salute sau sa le raspunda la intrebari. Si tot nu sta la pupat/imbratisat, decat la cateva persoane foaaaarte apropiate. In rest, e un copil chiar sociabil cand are el chef.
Era o vorba : " Cu rabdarea treci marea!" Succes!!! 
popescudora spune:
Copilul meu are aproape 11 luni si ii e frica de copii. Oamenii mari ii plac, rade la ei, gangureste etc, dar cum vede un copil mic fie si doar ca se uita la el cu intentia de a se apropia, incepe sa planga, trebuie luat in brate si dus in alt loc din spatiul de joaca (pe cel initial il leaga de amintirea ca acolo a vazut copilul). Sper si eu sa fie o faza trecatoare.
ciccolina spune:
cristy,
a mea are 1 an si 5 luni si are ca aceleasi reactii la barbati. Din cate am observat eu, tu trebuie doar sa intermediezi putin "revederea", restul fiind treaba barbatilor cu care intra in contact.
Ati vazut ca trebuie sa stii sa te comporti cu un copil si daca nu te prosteti si nu te pui la mintea lui, nu il atragi in nici un joc, nu ai nici o sansa sa ii intri in gratii.
Spun asta pentru ca am patit-o chiar eu cu fetitele prietenelor mele, pe vremea cand nu eram mamica.
Am voce groasa 
si le-am speriat. Una dintre fetite plangea de cate ori ma vedea si era extrem de frustant pt mine; nu mai stiam ce sa fac sa repar. Reactiile s=au schimbat cand am inceput sa-i duc cate o atentie de fiecare data, sa ne alergam prin acasa in 4 labe, etc.
O sa treaca, nu te alarma
mina spune:
Trece. Din ce spui tu nu e un copil izolat (genul vizitat rar de persoane din afara casei, sau dus rar in vizita). E o toana a varstei.
Matei este un copil extrem de sociabil si la un an si ceva era in stare sa se urce in capul celor ce veneau in vizita la noi. Totusi, avea si el zile cand ma lua de mana si ma ducea in alta camera. N-avea chef de socializare, ceeeee? evident ca daca insistam sa ramanem se punea de-un urlat de zile mari. Incet incet i-a trecut. Mofturi mai face si acum dar sunt mult mai usor de "citit" .
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it
cristy74 spune:
Multumesc frumos fetelor pentru raspunsuri. M-am mai linistit un pic, chiar ma gandeam sa ma duc cu ea la un psiholog de copii. Dar o mai las sa vad cum evolueaza lucrurile.