Atac de panica?

Astazi am avut o... chestie, banuiesc ca un atac de panica - am ametit ingrozitor de tare, a trebuit sa ma asez pe ceva imediat, nu primeam aer, am simtit ca am o greutate pe piept, am transpirat toata si simteam ca mi-e frica, dar nu de ceva anume si ca se strang toate in jurul meu . Am avut noroc ca eram insotita si prietena mea a stat cu mine pana mi-am revenit si apoi am mers si m-am odihnit, iar dupa un pui de somn m-am simtit ca noua.

Exista ceva tratament specializat? Cum ar trebui sa procedez (daca reusesc sa gandesc ) in cazul in care ma apuca asa ceva cand sunt singura? Se poate preintampina atacul de panica?

nikole spune:

oFFFFFFF...nasoala treaba cu atacurile de panica, desi nu stiu daca in cazul tau asta a fost.
E primul episod?
In locul tau, as merge frumos la medic, i-as spune patania, si as solicita in fct si de parerea lui un set de analize.

Eu in timpul sarcinii , aveam saptamanal ameteli, care mergeau pana la lesin, transpiratie rece, se lasa si cu durere groaznica de cap, parca ar fi trecut o masina peste mine...
nu erau insa atacuri de panica, aveam caderi bruste de tensiune, glicemie(merg mana in mana, dar nu stiu ordinea, care genereaza pe care)...mergeam doar insotita, 3 luni am trait un cosmar.

In cazul asta e de imens ajutor o banala sticla cu apa, eventual indulcita cu putina miere si lamaie.

Acum...am sansa sa traiesc destul de des si experienta atacului de panica, si e cu totul alta treaba.
Totusi am observat ca am mai multe sanse sa fac vreun atac daca sunt obosita, nedormita, nervoasa.
Si nesuferitul capata proportii atunci cand experimentez teama(fie ea cat de mica)cand sunt in locuri aglomerate, numai in astea dua situatii...
e mult de spus, ptr inceput cred ca trebuie a afli ce anume ti s-a intamplat, mie nu imi pare a fi atac de panica, intr-ucat a inceput cu o ameteala, stare de rau, nu cu frica de ceva...


Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec

alina023 spune:

Deia, si eu spun ca consulti un medic si sa faci un set de analize.
Daca a fost atac de panica si se va repeta (mai ales daca esti singura) trebuie sa te gandesti ca sunt reactii comandate de psihic si ca tu de fapt nu ai o afectiune fizica. Incearca sa respiri adanc umflandu-ti abdomenul (medota asta de a respira o poti exersa oricand, vei vedea ca plamanii primesc mai mult aer). Poti incerca sa respiri intr-o punga de hartie (eu pe-asta n-am incercat-o ).
Cel mai important insa este sa te relaxezi. Si asta incepand din acest moment. Sa te odihnesti si sa iti acorzi atentie si tie (nu stiu daca ai ceva probleme acum sau atacul asta, daca atac a fost, a aparut din senin).

Multa sanatate!

Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)

Poze botez Ana 02.03.2008
poze Luca nazdravan
poze Ana mica
Povestea nasterii Anei
**************************

Emma este iubire!

Deianira spune:

Cred ca a fost si din cauza faptului ca in ultima vreme am fost sub un stress enorm - terminarea facultatii, scrierea licentei fara pic de ghidare de la profa mea, sustinerea licentei, faptul ca tot caut job si nu sunt sunata pentru interviu etc. S-au adunat toate si n-am mai rezistat.
Parca sunt un pic mai usurata acum, m-am odihnit si incerc sa privesc lucrurile si din alta perspectiva .
Multumesc mult de raspunsuri .

Dorsilia spune:

nu stiu daca orasul e de vina, caldura, stresul, oboseala, dar eu deja 2 episoade in luna care a trecut am avut, tot asa cu ametela, stare de frica, fara obiect, respiratie ingreunata, apasare pe piept, am fugit, deschis geamul, tras aer adand in piept, baut un pic de lapte din frigider, transpirasem toata de frica, eram asa contrariata de ajunsesem sa ma intreb ce naiba am, pt ca in acel mmoment chiar stateam linistita in pat, copiii dormeau, nu ma gandeam la nimic in special, vizionam un film, si totusi....a fost fff neplacut.

Am fost azi la medic si in afara de ridicari din umeri nu am primit, "poate de la presiunea atmosfeica, poate de la oboseala....tensiunea e ok, asta-i tot ce mi s-a spus, analize poate o sa fac eu daca gasesc pe cineva sa-mi spuna si ce fel de analize, sau le voi face pe alea de rutina. Mai ramane un consult la bibilica poate, poate trebuie sa dau de pamant cu piticul de la mansarda:)

conchita spune:

nu e de gluma cu astea. exista tratament medicamentos, pe-aici se prescriu prozac, xanax, caci in general atacurile de panica sunt asociate cu depresia. cine rezista la efectele secundare, insa, ca-s si-astea...parca mai rau ca atacul.

Dorsilia spune:

tot mai multi sunt oamenii care traiesc asa....cumva nefericiti....cumva tristi, cad prada uneori si atacurilor de panica....ceea ce inseamna clar ca sufera de nevroza. Medicamentele au efecte adverse mai neplacute decat insasi nevroza care nu e sinonima cu nebunia si nu intra in categoria bolilor mintale grave. Este o stare insa ce trebuie corect administrata si mai ales constientizata ca s-o poti depasi la modul real.

Am sa va redau in continuare ceva ce am citit recent si sper sa va ajute atunci cand o sa meditati asupra persoanei voastre. Probabil ati mai auzit sau citit ceea ce o sa scriu eu mai jos insa...repetitia unor idei cat de cat sanatoase uneori duce si la internalizarea lor :P
Viata e scurta, de aceea nu trebuie sa ne pierdem timpul doar pentru ca nu suntem in stare sa-l folosim.
Cine cedeaza in fata frustrarilor sfarseste prin a ceda in fata a orice. Cel ce capituleaza si nu reuseste sa se ridice deasupra slabiciunilor sale psihice cade, incetul cu incetul, intr-un fel de letargie, ajungand la nevroza, care nu poate fi depasita decat aflandu-i originea. Originea este aproape intotdeauna foarte veche, datand chiar din copilarie. Ori, nu este absurd sa lasam ca o experienta din copilarie sa ne controleze existenta ani la rand? Trebuie sa stim ce suntem, de aceea ar trebui sa ne facem un inventar riguros si corect al vietii de cand ne aducem aminte si pana in momentul prezent.
O persoana matura si echilibrata e una care nu-si risipeste energia in evocari sterile ale trecutului ci stie sa aprecieze la justa valoare reusitele personale, e capabila sa regaseasca lucrurile care o umpleau cu entuziasm in tinerete/copilarie, e capabila sa accepte responsabilitatile din viata, isi pastreaza independenta si se simte libera in forul sau interior.
In chiar aceasta atitudine se afla secretul fericirii. Fericirea nu este decat o atitudine a spiritului pentru care trebuie sa te simti predispus. Fericire o gasim doar in inima noasra, nu in condiiile exterioare.

o zi linistita sa avem!
lia