M-am hotarat adoptie.... cap.63

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 10

simi75 spune:

Buna ziua tuturor, multumesc de primire, dar citiand ce a scris erica 33 , sunt un pic ...in ceata.Noua ni s-a spus ca trebuie sa completam cererea, sa avem dosarul complet si apoi sa mergem la DGPC , il depunem si vom fi informati cui suntem repartizati.Acum vad ca unii au programare la psiholog intai!!!ceva nu am inteles eu ??

Alexa Ioana spune:

simi, activeaza'ti pm'ul

SoriLea spune:

Bun venit fetelor noi si un drum cat mai scurt catre puiutii vostrii.

Simi75 , noi am procedat exact asa cum ti s-a spus tie, dar poate la Erica in judet e altfel, stii cate bordie atatea obiceie

Bafta

Lucrul important este acesta...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois

SoriLea - MAMI DE RAZVANEL

simi75 spune:

multumesc de lamuriri, dar oare trebuie programare la psiholog?nu e nimeni din judet sa imi zica, va rog.Ca am vrea sa terminam cat mai repede dosarul.

Alexa Ioana spune:

simi, ai pm

bubu73 spune:

Anca Wish, cata dreptate ai, uneori ma gandesc... asa a fost sa fie ca acel bebelus sa ajunga la maternala si acolo s-o intalnim si pe fetita.
Acum trebuie sa mai innoim putin dosarul...caziere, adeverinte de salariu, adeverinta de la med de familie, alte cereri, au trecut 6 luni de la eliberarea lor.
V-am spus am si o catelusa...stiti ce ma intreaba duminica...mami, tu ai doi copii si o fetita de catel?
Am facut si poze la care sotul imi spune ca in cei 17 ani de cand suntem impreuna nu m-a vazut asa de fericita.

Toate cele care sunteti in cautarea puiului sau in curs de atestare trebuie sa sperati, am citit atatea povesti cu reusite la celelate mamici, povesti care mi-au dat si mie sperante.

misha71 spune:

TOATE povestile au un final fericit. Principalul e sa nu va pierdeti speranta. Daca vreti CU ADEVARAT sa va umpleti casele de risete de copii, nimic nu va va sta in cale.

****************************************************************

Drum bun, licurici iubit!

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O inimioara are nevoie de voi! / Blogul cu ingerasi

POFTITI IN BAZARUL LUI MIHAITA!!!

Misha mami fericita de Alexandru (14.03.2008)

excesul de pufuleti, bomboane si IGIENIZARE dauneaza grav sanatatii (LadyJ)

Manuelita spune:

Heloooooooooooooo!!!!!!!

am lipsit atat de mult incat mici nu mai stiu de unde sa o iau cu cititul!
Asa ca intai scriu ca sa fiu sigura ca am apucat. pe scurt: suntem acasa de aproape 2 saptamani....cele mai explozive si fericite din viata noastra (exceptand singura frustrare: tati nu-si poate lua concediu si ii ducem amandoua dorul cat e ziua de lunga).

Amandina noastra s-a schimbat enorm de cand a ajuns acasa, e mult mai vesela si mai vorbareata (si rasfatata ). O descoperim in fiecare zi si suntem tot mai fascinati de ea. Desigur, sunt franta de oboseala, ma alearga toata ziua (2 ani si 9 luni :))
Ma uit la ea noaptea dormind linistita si pe de-o parte nu-mi vine sa cred ca maratonul de 6 luni a luat sfarsit si e acasa, pe de cealalta parte ni se pare ca e dintotdeauna cu noi.
Nu au fost probleme cu despartirea de maternala si nici cu adaptarea, totul a decurs atat de firesc cum nici macar eu nu credeam ( desi era de asteptat avand in vedere ca ne cunoasteam de atata timp).

Pentru mine au fost ceva senzatii tari in prima seara cand am venit acasa (ce-i drept dupa un drum de 500 km si multe emotii la incredintare)si vazand-o dormind am realizat: avem un copil, depinde 100% de noi. Si am patit ca in povestea cu drobul de sare: imi venea sa o bag sub o cupola de sticla sa nu pateasca nimic si ma intrebam daca o sa fim in stare s-o crestem. Apoi mi-am facut in cap o lista cu membrii familiei care ar putea-o creste daca noua ni s-ar intampla Doamne fereste ceva vreodata. Lista fiind substantiala m-am mai calmat :) Apoi mi-am dat seama ca sunt dusa si exagerata si m-am culcat.
Pentru sot a fost foarte simplu, n-a avut probleme de-astea filozofice, a fost relaxat si fericit...si asa a ramas...

Ma opresc aici pentru ca cuvintele nu pot zugravi sentimentele si trairile.

va pup si ma apuc de citit