experiente mistice
Raspunsuri - Pagina 17
3x3 spune:
POVESTEA CIOPLITORULUI DE STELE
Se povesteste ca departe,tare departe...atat de departe incat pana si gandului ii era greu sa ajunga pana acolo... traia un cioplitor de stele.
Numele lui era AIN. Lui i se daruise la nastere un har fara de seaman, harul de a ciopli ca nimeni altul.
Si, pentru ca miinile ii erau atat de maiestre, s-a hotarit ca el sa ciopleasca stele...
De mii de ani, Ain cioplea si faurea stele asa cum sufletul ii soptea si, tot ce miinile lui atingeau, era neasemuit.
Iar stelele nu erau facute nici din marmura, nici din pietrele pretioase cunoscute pe pamant. Stelele erau cioplite de Ain din Lumina.
Cerul devenea pe zi ce trece tot mai frumos - asemeni unei gradini inflorite.
Fiecare stea cioplita de Ain avea un sunet. Bolta Cerului devenise o simfonie divina si fiecare stea avea parfumul ei.
Asa ca cine se plimba pe Cararile Cerului, devenea pe nesimtite mai bun, mai iubitor si mai drept, pentru ca Frumusetea - care il inconjura din toate partile – ii transforma Inima.
Ain isi avea atelierul pe o stea care stralucea ca o nestemata si al carui izvor se afla in mana Creatorului.
Fiecare zi care trecea era o bucurie pentru el, pentru ca in fiecare zi mainile lui modelau Lumina, dandu-i forma unei stele.
Dar veni o zi in care mainile lui nu mai cioplira nimic si Ain se simti trist si singur. Ii lipsea ceva... Degeaba incercara stelele sa-l incante. Ain le privea pe toate cu iubire, dar ochii ii deveneau tot mai tristi, iar mainile ii atarnau neputincioase.
Intr-o noapte, a fost trezit de o melodie cum nu mai auzise pana atunci.
Isi duse mina la piept, unde simtea o durere ca o arsura si-si dadu seama ca inima sa era cea care murmura melodia aceea nemaiauzita.
O caldura nedefinita razbatea din adancul fiintei sale.
Nelinistit, Ain si-a luat dalta si s-a apucat de lucru.
Alese cu atentie Lumina cea mai stravezie, cea mai diafana... si incepu sa ciopleasca o stea.
Dar lucrul nu-l multumea. Nu reusea sa faca ceea ce sufletul lui tanjea.
Deodata simti ca inima il doare atat de tare, incat isi duse mainile acolo, incercand sa-si aline durerea.
Causul palmelor i se umplu de o Lumina mai scanteietoare decat roua in lumina soarelui si...Ain se trezi ca tine in mana o bucatica din inima lui.
Mainile se grabira sa ciopleasca Lumina aceea atat vie si atat de tulburatoare....
Dar, ciudat! In loc sa ciopleasca o stea, asa cum le invatase Ain, mainile cioplira o fiinta, o fata cu cu ochi migdalati si parul numai inele... O fata cum numai dorul unei inimi pure putea naste...
Ain o privi tulburat si ochii i se umplura de lacrimi cand simti ca este vie. Era facuta din sufletul lui... Si un intreg univers inflori in el cand ii auzi glasul...
-E bine aici la tine!
-Vei ramine cu mine?
-Desigur, doar sunt o parte din tine si dorul tau m-a chemat! Dar, pentru inceput trebuie sa-mi dai un nume.
-Un nume? O sa-ti spun AMENA!
-Amena! ,spuse ea, luandu-l de mana.
-De acum vom fi mereu impreuna, hotari ea.
Din clipa aceea, pentru Ain, viata incepu sa curga ca un rau de munte.
Fiecare noua zi era precum un dans al zanelor....si nimic nu i se parea mai frumos ca glasul Amenei, ca zambetul ei.
Mergeau peste tot impreuna, el invatand-o Potecile Cerului, unde puteau asculta Muzica Astrelor si puteau sta de vorba cu sufletele lor.
-Priveste! De ce curcubeul are atatea culori?
-Sunt doar sapte, Amena. Si fiecare culoare e de fapt o Poarta catre o alta lume...
Pentru cateva clipe, ea ramanea tacuta, cu privirea adancita in imensitatea nesfarsita a Cerului....
De unde sa stie ea ca fiecare culoare a curcubeului era un alt univers, ca fiecare univers ,la randul lui, era o treapta care te aducea mai aproape de Lumina Luminilor, dupa care oricare suflet era insetat?!!
Ain era fericit, iar lucrul mainilor sale era desavarsit pe masura negraitei sale fericiri.
Impreuna au mers si in Gradina Ingerilor, unde aleile erau pavate cu pietre pretioase, care mai de care mai sclipitoare...
Toti ingerii au venit atunci, sa-i vada si sa se bucure de zambetul Amenei.
Ingerul Blandetii i-a daruit un boboc de floare, iar Ingerul Frumusetii i-a sarutat ochii pentru ca ei sa-i straluceasca mereu.
Si,pana la urma, ingerii i-au tesut o rochie din fir de stea, cum nu se mai vazuse niciodata.
Amena mai invata, de la ingeri,sa impleteasca prima ei coroana din Florile Cerului, iar, ca bucuria sa-i fie deplina, ingerii o ajutara sa faca doua bratari din cele mai frumoase flori... pe una si-o puse pe mana, iar pe cealalta o prinse pe mana cioplitorului.
-Acum nu o sa ne pierdem niciodata unul de celalat. Bratarile noastre surori au sa ne tina mereu impreuna!
Ain zambise, imbratisand-o: cum s-ar putea pierde, cand nu se desparteau niciodata... Pana noaptea tarziu, Amena ii povesti tot ce vorbise cu ingerii, tot ce o invatasera si ii aratasera.
-Ingerii stiu atat de multe!!!
M-au invatat ca exista Frumusete in orice lucru.
M-au urcat in varful Pomului cu Fructe de Aur si am putut vedea cele doua poteci de taina: Poteca Binelui si Poteca Raului.
Acum stiu sa le deosebesc!!!
Iar Ingerul Nevinovatiei mi-a spus...
-Ce ti-a spus, Amena?
Dar ea adormise ostenita de atatea intamplari.
Privirea ii aluneca pe bratara impletita din flori celeste.
Oare ar putea-o pierde vreodata?!!
O singura primejdie ar fi existat...Vartejul Negru!!! De fapt nimeni nu stia ce se putea intampla daca te inghite Vartejul Negru... Dar in mod sigur ceva inspaimantator, caci nici unul din cei care cazusera acolo nu se mai intorsesera pentru a povesti...
Dar, cateva zile mai tarziu, tocmai ceea ce il facea sa se teame, se intampla....
Pe cand hoinarea singura, prinsa de vraja norilor stralucitori, Amena nu baga de seama ca se indepartase si ca era pe un drum pe care Ain nu o dusese niciodata. Si, tocmai cand se lasa prinsa in imbratisarea norilor, calca chiar in Vartejul Negru care o inghiti intr-o clipita.
Invaluita in intunericul ce o purta tot mai in adanc, Amena incerca sa ceara ajutor, strigandu-l pe Ain, insa nimeni nu o mai putea auzi.
Striga pana cand isi pierdu constienta…
……………………………………………………………………………
…si se trezi ,dupa o vreme, intr-un loc ciudat, dar negrait de frumos….
Amena ajunsese pe Pamant, in Tara Negraita, despre a carei frumusete se auzise si in Cerurile Inalte, atat de frumoasa era!!!
Frumusetea ei nu putea fi cuprinsa in cuvinte; si mai avea ceva …un murmur, un sopot al ei, un Cantec al Slavei, pe care cine il auzea o data nu il mai putea uita nicicand.
Amena se ridica in picioare si nu apuca sa faca doi pasi,cand auzi doi vulturi:
-Priviti, a cazut din Stele!
Vino cu noi la Stanca Soimului, la adunarea Reginei!!!
Langa stanca se inalta un pom semet, in care se aflau o mie si una de zane micute, cat sa le prinzi in causul palmei, cu rochite fosnitoare si coronite scanteind de nestemate si avand fiecare in mana cate un sceptru de argint.
In mijlocul lor statea Marea Regina.
Cu totii o priveau curiosi pe Amena, care le povesti tot ce i se intamplase de cand mainile lui Ain o cioplisera dintr-o bucata din sufletul sau si pana cand cazuse in Vartejul Negru.
Reginele au hotarit ca Amena sa ramina in Tara Negraita si sa invete Legile Mamei Pamant pentru a putea fi acceptata in Imparatia Lupului Alb. Caci Lupul Alb era singurul care putea deschide Poarta prin care fata s-ar fi putut intoarce in lumea stelelor.
Acolo, in mijlocul padurilor nesfarsite, alaturi de micile zane, Amena invata despre Originea Cereasca a Sufletului, invata sa simta respiratia pietrei si sa-i pretuiasca truda de a creste...
Dar, cel mai mult, ii placea sa-l asculte pe Ram, batranul intelept, ce-o invata taina plantelor de leac, a Cuvantului care vindeca, a focului tamaduitor...
-Priveste, Amena, nu exista planta pe Pamant care sa nu fi primit harul tamaduirii!!! Cel care le cunoaste taina poate face mult bine...
-Cuvantul poate cladi lumi si poate narui imparatii. El daruieste viata daca tasneste din Inima Adevarului. De aceea pretuieste-l ca pe un dar sfant, pentru ca el sustine Creatia.
Amena invata de la Ram cum sa pastreze cuvantul in Tacere pana se umple de putere si cum, apoi, sa vindece sufletul celui in suferinta...caci vindecand sufletul, pe data se poate intari si trupul...
Seara tarziu, cand incepea dansul stelelor, Amena privea imensitatea boltii, cu sufletul sfasiat de dorul dupa cioplitor. Oare Ain o cauta ?
Atunci simtea mana lui Ram mangaind-o, a lui Ram care veghea neobosit asupra ei...
-Rabdare! Aici, pe Pamant, fiecare trebuie sa invete sa astepte.
Candva drumul tau se va impleti din nou cu drumul lui Ain.
Calauza, nu uita, iti va fi intotdeauna IUBIREA!
Amena isi facu inca un prieten, de care rar se despartea: Berbecul cu Lana de Aur din pestera lui Ram, care vorbea cu glas omenesc si care avea darul de a vedea prin Oglinda Viitorului.
De la el afla ca, intr-una din zilele de maine ale Timpului, in tinutul insorit in care traieste Cerbul Instelat, il va intalni din nou pe cioplitor.
Si, iata ca veni clipa despartirii...
Era Noaptea Sfanta, cind poporul astepta si sarbatorea Nasterea Anului.
Amena era insasi frumusetea,iar mintea sa inflorise asemenea unei flori celeste, udata de roua fara de asemuire a invataturilor primite.
-E noaptea de vraja a lumii, Amena - spuse Marea Regina.
Ai dreptul la indeplinirea unei singure dorinte.
Te ascultam!
- As vrea sa ajung la Ain !
As vrea sa fim din nou impreuna, acolo unde se nasc Stelele.
Lasati-ma sa plec spre Imparatia Lupului Alb!
-Credeam ca vei uita, ca vei ramine cu noi! ,spuse cu tristete Regina...
-Cu totii te-am indragit!
Dar, ai dreptate, Amena.
Cum ar putea Iubirea sa uite inceputul ei?!!
-Vino, se auzi atunci glasul abia murmurat al Inteleptului Ram.
Si numai ce mana lui ii atinse umarul, ca se si trezira amandoi in interiorul Pesterii Vii, in fata unei oglinzi de clestar.
-A sosit Timpul!
Drumul spre Imparatia Lupului Alb se afla in fata ta.
Oglinda este usa prin care vei intra in Labirintul pesterii.
Nimeni nu te poate insoti in intunericul pesterii.
Foloseste fiecare Cuvant pe care ti l-am spus si,mai ales, nu te lasa cuprinsa de Frica.
Daca esti gata, intra acum in oglinda din fata ta, gaseste Calea si fii fericita!
Totul sta in Puterea si in Credinta ta!!!
Amena, respirand adinc, pasi in clestarul straveziu al oglinzii si se trezi imediat inconjurata de bezna. Nu exista nimic care sa-i arate drumul.
Incepu sa paseasca, pipaind peretii cu mainile. De sute de ori fu nevoita sa se intoarca din cotloanele infundate...de sute de ori isi simti picioarele alunecindu-i in gol. Cateodata, chiar, avea impresia ca se misca in cerc. De cate ori se lupta cu disperarea, cu deznadejdea care-i ingrozea sufletul si se gandea sa se dea batuta, il auzea pe Ram:
-Nu te lasa prada lor, altfel or sa-ti secatuiasca puterile. Fii mereu tu insati!!!
Fata se oprea atunci, respira adanc si pornea mai departe...
-Doamne! Cat este de intuneric! , exclama fara voie...
-Intunericul este o alta forma a Luminii, Amena!! ii raspunse din amintire, vocea blinda a lui Ram.
Lacrimi fierbinti incepura sa curga din ochii Amenei....
Cum sa transforme bezna in lumina? Cum?
-Cauta Lumina in tine, Amena, nu in afara ta, daca vrei cu adevarat sa o vezi si sa nu o pierzi niciodata!!!, auzi, ca prin vis, vocea inteleptului...
Si atunci Amena se retrase in fiinta ei, asteptind miracolul Regasirii Luminii.
Rabdarea ii fu pusa la grea incercare.
Se simtea singura, parasita si pierduta definitiv in bezna.
Se ghemui din ce in ce mai adanc in ea, fara ganduri, ingrozitor de ostenita.
Dar, iata...simti brusc cum ceva tainic incepu a se desface in interiorul sufletului ...Amena, propria ei fiinta era Purtatoarea de Lumina, pentru ca din aceasta Lumina fara seaman fusese zamislita de cioplitor...
Lumina dinlauntrul ei incepu a se revarsa in cascade vii, triumfatoare, alungind Spaima si, odata cu ea, Intunericul....caci cel care isi vede Lumina zidita in propria Inima nu mai poate fi infrant de nimeni si de nimic niciodata!!!
Si peretii labirintului se luminau, iar Calea se deschidea in fata ei fara obstacole. Strabatu rand pe rand sapte sali scanteind de podoabe. Si fiecare sala strabatuta isi aducea obolul si o impodobea pe Amena cu o noua minune, sporindu-i Frumusetea si Intelepciunea...
...................................................................................................................................................................................................................................................................................
In vremea aceasta, Ain o cauta cu disperare pe Amena. Deznadejdea ii cuprinsese inima. Nimic parca nu mai avea rost in viata lui. Bucuria care ii umpluse candva Casa se stinse, asa cum se stinge lumina cand apune Soarele. Casa devenise pustie ca un crang fara pasari.
Ceva din fiinta lui disparuse fara veste si el isi simtea sufletul gol, trist, fara de putere.
-Ar putea vorbi cu Universul, susotira doua stelute.
-Numai el l-ar putea ajuta acum!!!
Ain ridica ochii spre ele, in timp ce un licar de speranta se aprinse in inima lui.
Si, fara sa stea pe ganduri, o lua la fuga catre Palatul de Foc al Universului. Nu se opri decat in fata lui.
Acesta il privi cu bunatate si intelegere.
-Stiu ce vant napraznic te-a purtat pana la mine, rosti abia soptit. Imi pare rau, dar fata a cazut in Vartejul Negru...
-Dumnezeule! Am pierdut-o pentru totdeauna?
-Ain, Amena nu a murit, ci doar a ajuns pe Pamant.
-Pe Pamant? Acolo unde se nasc Sufletele ca sa invete Legea?
-Da, cioplitorule. Vartejul Negru este doar o Poarta prin care trebuie sa treaca cei care vor sa creasca.
Fiecare nastere este doar o treapta pe care o urca catre Lumina.
-Si ea, Amena, a uitat totul, asemeni muritorilor?
-Nu, Ain! Amena nu poate cunoaste Uitarea pe care sufletele o capata doar in pantecele mamei pamantene.
Atata doar ca ii va fi foarte greu, nespus de greu sa gaseasca drumul inapoi.
S-ar putea sa rataceasca mii de ani...
-Invata-ma cum sa ajung pe Pamant!!! Trebuie sa o gasesc pe Amena, cu orice pret!
-Greu lucru imi ceri! Ca sa ajungi pe Pamant va trebui sa inveti sa te nasti si sa mori; sa inveti sa alegi intre Realitate si Iluzie; sa inveti cum sa treci printre cele doua Porti: Poarta Nasterii si Poarta Mortii, pentru ca altfel vei ramane pe Taramul Umbrelor, asemeni multora. Dar, cel mai cumplit lucru, este Uitarea...
Va trebui sa uiti: sa uiti cine esti, de unde vii, sa uiti de ce ai coborat pe Pamint.
Vei uita lumea noastra, chiar si pe Amena...
Pentru ca te nasti manat de Dorinta, vei uita Imparatia si va trebui sa ti-o reamintesti,singur, fara alt ajutor.
Iar lucrul acesta este cel mai greu....
Nu vezi cat trudesc oamenii, cate vieti irosesc pina reusesc sa intrezareasca Scanteia aprinsa in propria lor fiinta,Unica Realitate?
Ai putea accepta toate acestea, Ain?
-Da, pot!
Fara Amena, viata mea nu-si mai are rost.
Pe ea am cioplit-o din Lumina Sufletului meu., din Dorul meu de ceva mai frumos decit Frumusetea insasi ...
Ingaduie-mi si ajuta-ma sa ma nasc pe Pamant!
-Fie, Ain!
Exista o cale, dar la nasterea ta vei uita totul!!!
Vei primi o Samanta de Trup pe care va trebui sa o cresti dupa Legile Vietii Pamantene.
Va trebui sa-ti reamintesti singur, cum sa respiri, cum sa mergi, cum sa cresti, cum sa te ridici...
Daca te incumeti, platesti pretul?
-Pretul? Care pret? Orice, cere-mi orice!!!
-Ain, trebuie sa-mi dai harul tau de a ciopli ca nimeni altul!
-Darul dintai?
Darul Destinului?
Privirea lui Ain paru a se adanci in Abis cand hotari:
-Daca acesta este pretul, ma invoiesc!
Universul intinse mana dreapta spre el si o spirala argintie de lumina il invalui pe Ain, rotindu-se in jurul lui, luand cu ea Darul de pret al flacaului...si Ain simti ca se scufunda in Bezna tuturor beznelor... dupa care uita Totul....
....................................................
“Soarta te-a nascut,
Prunc nemaivazut,
Si te-a chemat
Si te-a imbaiat
In izvor de munte
Cu plete carunte,
Pruncule-nstelat
Sa devii Barbat
Si sa cresti la Soare
Turma de mioare
Fii binecuvintat!
C-ai primit Solia
Sa ne aperi Cantul
Sa respecti Cuvantul
Neamului de Soarta
Ca sa-l treci prin Poarta
Mangaiat de stele
Nesupus la rele,
Neatins de tina,
Neamul de lumina,
Pruncu-le, te asteapta...”
........................................
Trecura ani si ani, iar pruncul crestea, se facea tot mai frumos, mai puternic si mai intelept.
Glasul ii devenise mangaietor ca o raza de soare, bratele lui puternice stiau sa faca dreptate fara sa raneasca, iar ochii lui, ochii lui, atunci cand te priveau, se transformau in doua izvoare de iubire nesfarsita....
Cateodata insa, seara tarziu, flacaul devenea tacut, tacut ca stancile, tacut si trist. Simtea un dor sfasietor, ca o arsura, o sete de ceva ce nu putea numi.
O neimplinire sfasietoare ii inlacrima ochii, dar deslusit nu putea spune ce-i lipseste. Isi mangiia atunci bratara impletita din flori nemuritoare cu care se nascuse. Ar fi trebuit sa fie fericit, dar nu putea fi...
Tinutul in care se nascuse Ain era Taramul Cerbului Instelat, tinut in care puteau vedea dansand spiridusi si zane la Nasterea Zorilor...
Se povestea ca Cerbul pazea o Imparatie de Taina in care nu putea intra oricine, caci acolo, povesteau batranii, s-ar afla Poarta care duce la Nemurire. Pe Cerb insa nu l-a vazut nimeni...
Candva, in vremuri aproape uitate, cand Sufletele Oamenilor erau luminoase si pure precum bobul de roua, Cerbul se arata Nemuritorilor. Cei care-l vazusera, povesteau ca frumusetea lui intrecea orice inchipuire...
Povesteau ca, dintr-o singura privire, Cerbul te putea face sa intelegi Sensul Vietii, putea opri Roata Timpului si putea sa-ti dezvaluie Taina Adevarului....
..............................
Intr-o zi, o intimplare ciudata il purta pe baiat pe niste locuri prin care nu mai calcase niciodata...
Intr-o noapte, pe cand facea de straja, un urs reusi sa fure o mioara.
Flacaul se lua dupa urs si alerga dupa el pana cand rasari Soarele. Il ajunse si cand se pregati sa-l ucida, ursul – care lasase mioara nevatamata -il privi pe baiat rugator, parca cerandu-i ajutor.
Abia atunci vazu ca totul in jur era scaldat in aburi de lumina albastra, iar iarba, florile si copacii aveau culori ciudate, fumurii.
Il urma pe urs pana la o pestera, unde zacea pe un pat de ierburi uscate, un barbat cu barba carunta, care gemea incetisor.
Baiatul incepu sa-l maseze asa cum il invatasera batranii, alungand boala din corpul barbatului.
Apoi scoase de la brau un saculet cu ierburi de leac, din care facu o fiertura aromata si ii dadu sa bea incetisor...
Se scursera cateva ore bune pana cand barbatul deschise ochii si abia atunci rasufla usurat... trecuse primejdia...
-Iti multumesc, flacaule! Dar de unde esti? Pe la mine rar urca cate cineva!
-Sunt de jos, din Vale. Daca nu ma aducea ursul, nici eu n-as fi ajuns prin aceste locuri.
-Putini oameni se incumeta sa urce la Stanca Dorului ! Eu sint cioplitor de icoane.
-Un cioplitor de icoane?!!
-Da, nu ai vazut niciodata cum se ciopleste lemnul?
-Nu, si simti brusc cum o amintire i se zbate in suflet, ca o parere de rau si il durea ca nu o poate aduce la lumina....
Batranul lua o bardita si o bucata de lemn... Mainile lui pareau ca vrajite... mangaiau cu dalta lemnul si, incetul cu incetul, lucrul se desavirsi.
-Hai, incearca si tu!!!
Flacaul isi simti palmele transpirand de emotie... Dar, ce ciudat! In clipa in care incepu sa lucreze, i se paru ca isi aduce aminte...
Doamne! De ce nu poate da voalul la o parte,sa-si poata atinge taina ce-i plange in Suflet?!!
Mainile i-o luara insa inainte.
Ciopleau cu atata dibacie, cu atata maiestrie, de parca dintotdeauna numai asta facusera....
Batrinul il privea uluit. Chipul daltuit de baiat parea coborit din Ceruri, parea facut din Lumina...
-Icoana ta intrece orice in frumusete,intrece toate icoanele din Palatul Cerbului!!!
-Al Cerbului Instelat? L-ai vazut pe Cerb?
-Eu ii cioplesc icoanele cu care isi impodobeste Palatul.
-Deci Cerbul exista? si simti, brusc, ca ochii i se umezesc.
-Cum sa nu existe? Doar el este Sufletul Neamului Omenesc!!!
De vrei sa-l vezi iti voi arata unde obisnuieste sa vina.
Daruieste-i icoana pe care ai cioplit-o si el iti va indeplini o dorinta.
Simti ca ameteste......
-Oh, Doamne!!!...o sa poata sa-l vada pe Cerb. O sa-i poata vorbi!!! Il va putea ruga, oare ,orice?!!
-Cere-i Palosul Strabunilor!, auzi Glasul Inimii,Palosul Vrajit. Acela care il are, nu va putea fi invins de nimeni, niciodata...
Flacaul lua in miini icoana si se lasa purtat, ca in vis,de batran, spre locul unde urma sa vina Cerbul.
Deodata, simti ca aerul isi schimba culoarea, textura... Ceva viu si luminos il umplea, hranindu-l, in timp ce o pace infinita cuprinse totul, ca o imbratisare.
Nu dupa multa vreme aparu si Cerbul. Era aidoma cum il descriau batranii pastori: mandru, cu coarne instelate.
Cand Cerbul il cerceta cu privirea, simti ca o putere fara margini il cuprinde si-i toarna tarie in trup.
Fara sa rosteasca vreun cuvant, flacaul aseza icoana la picioarele Cerbului.
-Iti multumesc, Fiu al Pastorului, pentru darul mainilor tale
-Ma cunosti?
-Te stiu de cand ciopleai Lumina si mai de demult chiar. Iti stiu ziua de maine, de poimaine... si cele care vor urma.
Ai dreptul la indeplinirea unei dorinte...cere orice vrei.
Cere-mi un singur lucru si orice ai cere acela va fi al tau ...
-Ai vrea sa-mi dai Palosul Strabunilor?
-Bine ai ales, al tau sa fie ...dar nu uita... harul de pret al Palosului, nu in tais sta ci in Iubire... si zicand acestea,Cerbul disparu intr-o clipa.
Daca la picioarele lui nu ar fi stralucit Palosul dorit, ar fi putut spune ca totul nu a fost decit un vis frumos.
................................................
Viata lui Ain isi urma cursul obisnuit, doar ca acum ca acum cel mai mult ii placea sa ciopleasca icoane.
Il mai incerca si acum dorul ascuns in inima, setea aceea de ceva nedeslusit, doar ca de la o vreme, i se parea ca alinarea ii este pe aproape.
Tot inima, care-l durea de dor, ii soptea in taina ca ziua aceea nu este prea departe...
..................................................................
De la o vreme , lui Ain incepuse sa-i placa sa-si poarte oile la Stanca Salamandrelor, unde obisnuiau sa vina sa se rasfete salamandrele stropite cu smaralde si topaz.
Flacaului ii placea sa stea si sa le asculte povestile adevarate din lumea lor cu zane si spiridusi.
Si astfel afla ca, undeva, dincolo de Valea Cerbului Instelat, s-ar afla Imparatia Lupului Alb, imparatie a Pacii si a Iubirii, in care cel care e vrednic sa intre cunoaste Desavarsirea.
Si tot acolo, povestea o salamandra aurie, ar fi venit din stele o fata frumoasa ca un cantec, pe care Lupul o invata Legea, Legea care te face Liber si Nemuritor.
Cand auzi despre fata, simti ca inima ii tresare tulburata si, de atunci, dorinta de-a vedea macar si pentru o clipa fata, ii rapi linistea noptilor si-i alunga somnul...
.......................................................................................
Stanca pe care se afla Amena domina piscurile din jur. Cata deosebire intre Tara Marii Regine si aceste locuri!!!
Doar munti, munti si iar munti,nesupusi decat departarilor...
Simteai, respirand aerul lor, cum devii o parte a maretiei lor, ca acolo iti sint radacinile si ca acolo poti sorbi liber din Izvorul Vietii.
Amena privea cu nesat, umplandu-si sufletul cu ceva pe care nu-l putea defini, dar care era mai presus de Frumusete si Forta.
Cand se dezmetici, vazu ca in fata ei statea, privind-o cu blandete, un Lup cu blana alba, stralucitoare:
-Bine-ai venit la noi, Amena! Vulturii, soli ai Marii Regine, mi-au povestit despre tine si despre dorul tau.
Asculta cu atentie, Amena!
Tara aceasta s-a nascut din impreunarea Luminii cu Pamantul.
Oamenii acestui loc sunt Pastratorii Tainelor Lumii,sunt Ursitorii Semintiilor care alcatuiesc omenirea; ei se nasc Calauze si stiu sa poarte sufletele insetate catre Fantana cu Apa Vie; ei stiu sa umble pe Poteca Fulgerului, asa cum ai merge pe oricare poteca de munte.
Din trupul acestei tari s-a nascut Izvorul Alb si Luminos al Iubirii, cu care este alaptat intreg neamul omenesc...Si este Leaganul Pamantului pentru ca este de-a pururi nascatoare de pace, de frumusete, de bucurie...
Ca sa fii acceptata aici va trebui sa respecti, sa inveti si sa aperi tainele acestui Pamant si sa-l convingi pe Cerb sa-ti dea Cheile Curcube-ului... Iar cand timpul va veni, eu insumi iti voi deschide drumul catre Stele.
-Cheile Curcubeului ai spus? Cheile Celor Sapte Imparatii?
-Da, Amena. Stiai despre ele?
-De la Ain, de la cel care m-a cioplit din cantecul si dorul inimii lui?
-Ai sa-l gasesti pe cioplitorul de stele ...caci asa cum izvorul nu poate fi despartit de apa pe care-o daruie lumii, tot asa nu pot fi despartiti cei care se iubesc...
Dar, pentru inceput ai sa stai la Moara Timpului, acolo unde se macina Clipele ca niste boabe de griu.
Si fata incepu prin a ucenici la Batrinul Morar, invatand cum sa foloseasca Samanta Timpului, pentru ca aceasta sa dea rod bogat; invata sa adune orele intr-o singura respiratie si sa teasa din ele Vesmintele Eternitatii;invata sa incremeneasca Clipa si sa supuna mersul Timpului fara ca sa schimbe Armonia Lumii...
Legea locului ii dadea dreptul celui sarguincios la indeplinirea unei dorinte astfel ca ,atunci cand sosi clipa sa plece de la moara, Lupul o invata pe Amena sa ceara morarului Scutul Fermecat, care te apara de Duhuri, de Amagiri, de Intuneric...
Morarul s-a bucurat sincer de alegerea fetei, dar i-a spus ca nu el il poate darui, ci ca trebuie sa si-l ia singura...
I-a spus si ca scutul este pazit de cei Doi Colti de Piatra Ce Sprijina Cerul, din fata Morii si care nu se opresc niciodata din macinat...si ca doar o singura secunda ii era ingaduit ca sa se strecoare si sa-si ia darul fagaduit....
Mana Amenei decupa aerul fulgerand spre nemiscare.
Cand cei doi colti de piatra se oprira,... fata ridica fara teama Scutul Fermecat....
Un sunet cristalin se insuruba in aer si fata se trezi in fata Sfatului Batranilor.
-A venit vremea sa capeti alte invataturi!!!
De la cei 12 Batrani invata apoi, despre Libertatea Sufletului:
-Nu uita! E liber doar cel care face Bine. Binele se afla sadit in fiece fiinta. Trebuie numai sa-l lasi sa dea roade si sa-l imparti cu ceilalti, asa cum izvorul imparte tuturor apa sa curata.
Iar de la Baba Mare, Desfacatoarea de Farmece, invata Descantecul de Lumina, cu care se dezleaga orice vraja.
- In lumea in care te afli, Amena, Umbra e nedespartita de Lumina, Noaptea se plimba in urma Zilei, Noroiul traieste ca sa hraneasca Floarea.
Lumea e o continua devenire, de aceea trebuie sa inveti sa eliberezi ce este curat din capcana care intineaza,sa redai zborul pasarii inlantuite.
Descantecul schimba fata lucrurilor, folosind forta vicleana a Raului o intoarce catre Bine, prefacand intr-o clipa orice legatura intunecata in Libertate...
................................
Dar ,o intamplare neasteptata schimba brusc oranduirea si curgerea zilelor...
In noaptea Nasterii Noului An, o groaznica nenorocire se abatu asupra Imparatiei... paznicii hotarelor au adormit, iar Intunericul a navalit, sperand sa puna stapinire pe Tara.
Lupul Alb se straduia din rasputeri sa-i tina piept:
-Amena, am fost prinsi nepregatiti si nu stiu care va fi soarta bataliei.
Vreau sa-ti deschid acum Poarta, asa cum ti-am promis!
Sa nu uiti niciodata ce-ai invatat la noi!
Pamintul este si a fost dintotdeauna Oglinda Cerului. Legea este aceeasi oriunde te-ai afla.
Sa ne grabim!!! Caci, dupa ce vei trece, voi inchide Poarta pentru totdeauna, pentru ca Hotii de Soare sa nu poata urca in Cer.
Sufletele pamintenilor nu vor mai gasi niciodata drumul care duce la Inima Universului.
Amena tresari. Clipa pe care o visase ani de-a randul, clipa intoarcerii la Ain, sosise. Dar pretul i se parea prea mare... Nu putea parasi Tara care o crescuse cu rabdare si iubire acum cand Intunericul era gata sa o supuna si sa o inrobeasca:
-Opreste-te! Raman si lupt alaturi de tine, pana vom birui! De la voi am invatat sa schimb Cumpana Sortii!
-S-ar putea sa nu biruim si atunci vei ramane pentru totdeauna pe Pamant.
-Spune-mi ce trebuie sa fac pentru ca sa-i putem invinge?
-Mai este o scapare. La Stanca Salamandrelor isi aduce oile un pastor care a primit in dar Palosul Strabunilor.
Cel care are Palosul, greu va fi invins in lupta dreapta.
Alearga si roaga-l pe pastor sa ne ajute.
......................................................................................
Ca vantul ce mana furtuna din urma alerga fata sa aduca ajutor Tarii care o ocrotise si ii daruise tainele ei.
In fata ei, Stanca Salamandrelor isi usca muschiul verde in caldura soarelui.
Pe pajistea din jurul stancii, pasteau mioare albe, pazite de un ciine.
Un fir de melodie catifelata o atrase spre intrarea unei grote.
Acolo, langa un foc, fata zari un flacau care canta din fluier...Privirea lui parea adancita, parea departe, de parca ar fi vrut sa desluseasca o taina.
Amena se opri ca fulgerata. Inima incepu sa-i bata nebuneste, de parca ar fi vrut sa iasa din piept si sa alerge in bratele celui care o privea incremenit.
- Ain! Ain, Cioplitorul de Stele!! striga nebuneste Sufletul ei.
Ani de-a randul privise stelele, cautind-o pe aceea care o cioplise Ain, din inima lui, chemand-o la viata.
Noapte de noapte adormise, sperind ca, intr-o zi, Ain o va strange la pieptul lui ca odinioara, regasind-o...si iata ca minunea intalnirii lor se intampla acum pe acest pamint al florilor si al izvoarelor curate.
Simtea cum totul se invarte in jurul ei, in timp ce o fericire de neasemuit ii cuprindea si ii umplea sufletul.
Ca sa ajunga pana la Ain invatase sa fie Libera si sa iubeasca Adevarul mai presus de orice.
Brusc insa, vraja de care era cuprinsa se spulbera...Dar ce face Ain in grota aceasta? De ce o priveste de parca ar vedea-o pentru prima data?!!
-Cine esti tu, fata frumoasa ca zorile si ce urgie te urmareste si-ti inspaimanta privirea?
Ochii Amenei se umplura de lacrimi...
Era cu putinta ca Ain sa nu o recunoasca?!!
Isi aminti insa de Lupul Alb care se lupta cu Intunericul, sus pe creste.
Nu era timp de intrebari. In cateva cuvinte ii spuse pastorului despre pericolul care ameninta Imparatia Lupului Alb, rugandu-l sa-i vina in ajutor.
Fara sa stea pe ganduri, Ain lua Palosul Strabunilor si alerga urmat de Amena catre locul infruntarii. Acolo lupta era apriga. Lupul Alb abia se mai zarea din multimea nalucilor care izvorau de pretutindeni.
Palosul voinicului se pravali ca un traznet peste cetele dusmane, risipindu-le in cele patru zari.
Alaturi de el, Amena ridica Scutul Fermecat, aparandu-l pe Ain de atacurile miselesti.
Dar Amena mai invatase de la Batrinul Ram si Taina Sacra a Pamantului, Marea Taina a Transformarii Raului in Bine....
-Priveste Amena si ia aminte la bunatatea fara margini a Pamantului... Din tot ce e putred, natura face un lucru folositor... In adancul binecuvantat al Pamantului, raul este transformat in seva hranitoare, ramura rupta in fruct aromat, frunzele cazute in forta care sustine padurea... Priveste si invata!!!
...Si, ori de cate ori Vrajmasul se napustea asupra ei, il preschimba in Porumbel Alb si-l trimitea in lume, sa poarte Pacea.
Asa cum luptau alaturi, Lupul, Amena si Ain pareau a fi o singura radacina a unui neam.
Una cate una, nalucile se topeau in vazduh, asa cum ceata se topeste in miezul fierbinte al zilei.
Daca vazu ca ii scad puterile si nu-i poate dovedi in lupta dreapta, Intunericul, crezand ca forta le vine de la Soare, se gandi sa acopere fata luminoasa a Soarelui....
O bezna rea invalui Pamantul si cumpana bataliei incepu a se apleca incet, incet spre Intuneric.
Trei nopti grele ca un pacat, trei nopti cumplite incercara sa zdruncine Credinta Pamintului in Forta Luminii.
Trei nopti nesfarsite, Lupul Alb, Amena si Ain luptara fara sa vada, incercand sa-i biruie vrajmasia.
Dar ,deodata, in valtoarea luptei, Ain zari bratara de la mana Amenei. Bratara, sora geamana cu a lui!!!
Si atunci o recunoscu pe Amena si se infaptui minunea deplina a regasirii celor doi...
Ain isi aminti... cine este si de ce isi dorise sa se nasca pe Pamant...
Isi aminti clipa in care o cioplise pe fata, isi aminti si de ziua in care o pierduse...
Isi aminti ca este Fiul Cerului si ca poarta in sine Lumina...
Ain isi regasi Natura Divina si atunci Bezna incepu sa se retraga....
O singura secunda le-a fost de ajuns ca sa se regaseasca...se priveau cu nesat...
-Amena de atata timp te caut!!!
-Si eu Ain, te astept de atata vreme!!!
......................................................................................................
-Ai trecut si ultima proba, Amena! Se auzi glasul Lupului Alb.
Cel care mai presus de sine pune binele tuturor, acela vrednic este sa deschida Poarta care duce catre Adevarata Imparatie...
-Asadar, lupta a fost doar o proba???
-O proba, da ...dar, mai ales inca o invatatura...
Printii Noptii sunt dintotdeauna Slujitorii Luminii. Ei apar atunci cand Fiinta este pregatita sa Vada.
Caci intotdeauna acolo unde apare o Umbra, exista in mod sigur si o mare Lumina.
Leacul se afla intotdeauna in inima Raului si fiecare batalie te face mai puternic...
Din curmatura muntilor aparu atunci si Cerbul Instelat.
-Iar eu , eu sunt Sufletul Neamului Omenesc!
Impreuna cu Lupul Alb, calauzesc omenirea catre Desavarsire.
O singura taina ti-a mai ramas ascunsa: Taina Trecerii prin Poarta, dincolo de care se afla Eternitatea.
Cerbul batu cu copita in pamant. Din radacina muntelui pe care se aflau se ridica spre Cer, o Coloana de Lumina.
-Axa Lumilor!!!
-Da, cioplitorule de stele. Este puntea pe care trec Sufletele Trezite, spuse Lupul Alb. Iar acestea sunt Cele Sapte Chei ale Curcubeului, cu care veti putea deschide Pecetile Portii.
Trebuie sa stii, Amena, ca Poarta are Sapte Peceti, care se deschid cu Cele Sapte Chei pe care le tii in mina.
Iar fiecare pecete reprezinta un Gand al Universului, o Virtute, fara de care nimeni nu poate atinge Imparatia Cereasca.
Prima este Ordinea, care mentine frumusetea lumilor....
A doua este Vointa, fara de care nu exista realizare....
A treia este Intelepciunea, fundamentul pe care se inalta intregul Univers...
A patra este Virtutea Intelegerii...
A cincea este Rabdarea,...
A sasea este Adevarul, unicul scop al devenirii...
Iar cea de-a saptea pecete este Generozitatea, coroana celor puternici.
Cind vei deschide ultima pecete, Pazitorul Pragului va va cere Cuvantul de Trecere.
-Si care este acest Cuvant?
-Amena, ca si Lumina, acest cuvant este cuprins in tine!
-Il stiu. Cuvantul de trecere este Iubirea!
Si numai ce rosti fata cuvantul ca totul in jur isi schimba, ca prin minune,infatisarea...
...................................................
-Aceasta este Forta Iubirii! rosti Cerbul. Cine i-ar putea rezista?
Ea este cea care vindeca, rodeste, inalta! Este Telul si Calauza deopotriva!
-Mergeti cu bine! le mai striga Lupul, in timp ce cei doi tineri desferecau Pecetile Portii.
.....................................................................................................
...dar, povestea Amenei si a lui Ain nu se incheie aici....
Cand au ajuns in Cerul impodobit cu rauri de luceferi, cei de acolo s-au bucurat atat de tare, incat le-au sarbatorit intoarcerea o mie de zile si o mie de nopti….
Lacrimile de bucurie ale ingerilor s-au transformat in Roua de Lumina care a cazut pe Pamint transformindu-se in nestemate.
SFARSIT de poveste,
pentru un nou inceput….
Delia21 spune:
Sarbatori fericite si implini pe toate planurile si tuturor si tie 3+3
!
BellaDonna spune:
3x3,
Sarbatori fericite, si un An Nou cat mai frumos
mandyksch spune:
Anul Nou sa va aduca multa sanatate, fericire, impliniri, pace sufleteasca, tot ceea ce va doriti! LA MULTI ANI!
PS. De cateva zile visez ca zbor in aer, ca o pasare, e o senzatie atat de speciala, de eliberatoare, mai ales ca nu am mai avut asemenea vis de mai bine de un an de zile. 
Imi place sa visez, mai ales cand am vise de acest gen.
3x3 spune:
Delia21, BellaDonna, Mandyksch multumesc pentru urai. sa vi se intoarca inmiit lumina din inima si cuvinte!
mandyksch, esti o privilegiata! zborul in vis este experienta mistica autentica. esti purtata de catre ingerii pazitori sau lucratori LUMINA, spun unele carti, in energetica lumii tale spirituale. de aceea vii in lumea fizica cu senzatia de bine, de energizare!trebuie sa fi meritat acest dar divin! aceasta calatorie astrala! in asemenea caz, gratia divina pentru viata de zi cu zi este protejata in timpul zborului in energetica spiritului.mai mult, primesti un surplus de gratie divina prin daruire datorita contactului planurilor dintre tine si entitatea divina purtatoare de gratie divina!
LA MULTI ANI! SA COBOARE DOMNUL LUMINA SA, IUBIREA SA PESTE TOTI SI TOATE CELE CREATE! SA ADUCA LUMINA ACOLO UNDE ESTE SUFERINTA, SA TRIMITA INGERI ACOLO UNDE ESTE SPERANTA, SA ADUCA VIATA ACOLO UNDE ESTE SUFERINTA, SA COBOARE PACE ACOLO UNDE ESTE TULBURARE, SA ADUCA ARMONIE ACOLO UNDE ESTE DESPARTIRE, SA IMBRACE PAMANTUL IN GRATIE DIVINA CA PROMISIUNIE DE VIATA PENTRU CREATIA LUI!
3x3 spune:
am fost coplesita iarasi (pentru a cata oara) de maretia cuvantului in rugaciune, de forta cuvantului in rugaciune, in vindecare!
am povestit in trecut despre o vindecare a unui bebelus care s-a nascut cu o boala de inima foarte serioasa ce necesita medicatie permanenta si asistenta medicala in urgente. in timpul acela, in ajunul craciunului, am vazut LUMINA DIVINA intr-o explozie de o forta de nedescris intrand in camera copilului! i-am spus atunci mamei copilului ca fetita ei a fost vindecata. din ziua aceea copilul nu a mai necesitat nici o interventie de urgenta, si dupa un an nu i s-a mai administrat medicamente!
anul acesta, in prajma craciunului, am fost martora unui alt miracol!
baiatul doamnei care organizeaza activitatile pentru puiuti ca al meu a avut un accident de masina. a paralizat in urma accidentului, de la gat in jos. asistentele medicale il intorceau din 2 in 2 ore, sa previna escarele(macerarea tesuturilor moi din lipsa de sange pentru hranirea tesuturilor presate si prinse intre pat si structura osasa). doamna a lipsit cateva saptamani de la munca. cand s-a intors am aflat cauza lipsei ei. i-am cerut sa imi spuna numele baiatului ei, ca sa ma pot ruga si eu pentru el. mi-a dat numele, si cand am inceput imediat rugaciunea pentru el, curenti mi-au strabatut corpul.
i-am spus mamei baiatului ca se va vindeca. si vindecarea va depinde foarte mult de el! i-am spus ca trebuie sa faca incursiunea in sufletul lui. i-am recomandat materialele audio din lucrarea de mare valoare, Entering The Castle, lucrare a Caroline-ei Myss. m-a ascultat din politete, apoi mi-a zis ca fiul ei nu crede in nimic. i-am spus ca nu este nevoie de religie sa faci o incursiune in cel mai intim plan al fiintei, care este sufletul. am inceput sa ii spun in mare, ce este sufletul, legatura lui prin spirit cu corpul, si ca vindecarea depinde foarte mult de reunirea planurilor! i-am spus de vise...dialogul a fost intrerupt de datoriile pe care trebuia sa si le asume la locul de munca. nu a mai revenit, nu am insistat. in schimb, m-am rugat, din adancul inimii si sufletului meu ca DUMNEZEU sa dea un semn, ca sa ii pot capta atentia si sa faca pentru fiul ei ceea ce are de facut.
craciunul se apropie. dupa ce s-a terminat petrecerea de craciun pentru copii, cand am dat sa plec, am intalnit-o intamplator pe culoar, si ne-am respectat verbal recirpoc prin urari de craciun. ianite de a se indeparta, s-a aporpiat de mine si mi-a spus cu lacrimi in ochi ca fiul ei a inceput sa simta piciorul. am imbratisat-o de bucurie si am incurajat-o! mi-a mai spus ca eu am fost singura care i-a spus ca fiul ei se va vindeca. si mi-a multumit.
rugaciunea de a face un miracol, de a da un semn, a fost ascultata!
dupa evenimentul acela, am intarit idea ca vindecarea completa va depinde de incursiunea in suflet, pe care trebuie sa o faca! a notata ce are de facut!
nu as fi scris de acest eveniment, daca acum cateva nopti nu as fi avut un vis, foarte semnificativ! am stiut ca ea, langa fiul ei, a inceput incursiunea in templul fiintei ei, si prin intermediul ei, fiul sau!
am vazut-o in vis, l-am vazut si pe baiat. boala mi-a aparut ca o gramada de viermi mari negri si umflati intr-un mediu asemanator cu mocirla. am mai vazut pe SFANTUL GHEORGHE, langa baiat, si un inger de lumina, alaturi de calul pe care era sfantul! fiinta de lumina dirija, parca cu precizie de chirurg, sulita Sfantului Gheorghe. cu imaginea asta, m-am trezit! am deschis ochii mari de surpriza simirare! stiam ca doamna, mama baiatului a inceput lucrarea de vindecare prin rugaciune si incursiune in SUFLETUL EI SI AL COPILULUI EI!
o LUCRARE de cocreatie, in care prin vointa di credinta se deschide poarta templului fizic, pentru ca LUMINA DIVINA SA VINDECE RANA TEMPLULUI!
imaginea metaforica de recladire a templului de catre ISUS , este imaginea de recladire a templului FIINTEI UMANE! este lucrarea mistica de recladire a TEMPLULUI DOMNULUI, CARE ESTE TRUPUL, in care ego-ul este in serviciul DOMNULUI, asa cum preotul este in serviciul TEMPLULUI!
3x3 spune:
cuvantul in co-creatie, este instrumentul prin care materia se manifesta in dorinta divina! cuvantul este liantul dintre materia animata de spirit si suflet, DIVIN! cuvantul rostit si gandit este DUMNEZEU! "La inceput a fost cuvantul, si Cuvantul era DUMNEZEU".
Dumnezeu a creat prin CUVANT! omul cladeste prin cuvant! este si ar trebui sa fie un permanent co-creator al sufletului!
Isus spune, daca ai credinta, poti muta si muntii! cuvantul in slujba sufletului este cel care are forta de a infrunta orice lege fizica si umana, este cel care implineste VOINTA DIVINA! in afara acestui adevar absolut, cuvantul este generator de suferinta! si raneste cu tot atata forta cu care vindeca, daca "lucreaza" in legea planului fizic!
am stiut si trait acest adevar in experienta mistica urmata de levitatie! revenirea in planul fizic a fost o mare durere! si prima durere a fost generata de cuvantul gandit! eu, in legea mea, stiind ca ceea ce gandesc este corect, este bine. in legea DIVINA era atat de gresit!
3x3 spune:
LA MULTI ANI!
3x3 spune:
cuvantul in planuri, fizic, spiritual si transcendental are rol diferit.
in planul ego-ului, cuvantul este, de cele mai multe ori, trouble maker! in planul spiritual este cautator de adevar, este impartial, este initiatic. in planul transcedental este vindecator, este facator de minuni, este planul de pe care DUMNEZEU incalca orice ratioune si lege umana sau fizica pentru a manifesta creatia in vointa SA. asta se intampla in cazul miracolelor, vindecarilor!
in planul fizic, al ego-ului, cuvantul ar trebui sa fie purtator de mesaj de creatie de la planul spiritual si planul transcedental catre planul fizic, pentru materializare, creatie. in mod "natural", cuvantul in planul fizic este purtatorul mesajelor subiective ale egoului doritor de putere, de adevar personal, de judecata, intr0un cuvant, trouble maker! Atitudinea prin care cuvantul se pleaca in fata legii divine vine prin constientizarea si implicarea cuvantului in gratia divina! De exemplu, daca cineva da un raspuns nedorit(expectatii inselate), ce ulterior este judecat(cu proiectia frustratiei dorintei nesatisfacute pe un system de valori exterior-presoana, si confuzia subiectului cu purtatorul de subiect), si se initiaza comentarii care ranesc ulterior(generatoare de confuzie in dialog, relatie, etc., stress...), pune cuvantul, de la nivel mental pana la verbalizare in pozitia egoista si subiectiva a ceea ce numesc trouble maker.
Cuvantul in serviciul si determinismul divin, primeste cu respect, orice tip de opinie(formarea unui system de raport egal ca valoare din punct de vedere transcendental-toti oamenii sunt replica dupa chipul si asemanarea LUI,), cuvantul sustine un schimb de informatii creator-co-creator (“unde-i unul nu-i puetre, unde-s doi puetrea creste), pana la gasirea unui punct comun de interes personal, iar implicarile emotionale fiind constructive, stimuleaza intuitive procesul de creatie prin cuvant, in loc sa distruga armonia unei comunicari prin blocaje de dorinta de putere si dreptate.
cuvantul in planul spiritual se poate manifesta de jos in sus, sau de sus in jos pe linia de determinare (divina, egoista-subiectiva, sau initiatica).
3x3 spune:
vorbind de cuvant si forta lui mistica in templul, care este trupul, am sa reproduc mai jos cuvintele pe care o persoana (numele, identitatea pe DC a persoanei este confidential)a reusit sa le rosteasca din planul spiritului! cuvintele au rupt barajul de rezistenta al ego-ului si a lasat lumina divina sa patrunda in templu, si sa armonizeze planurile(fizic, spiritual si transcedental).
iata schimbul de cuvinte:
"3x3, iti doresc un An Nou bun cu impliniri si sanatate!
Imi cer scuze pentru tot raul ce ti l-am provocat prin mesajul meu rautacios.
Nu trebuia sa-l fii scris dar acum ca s-a intimplat, tot ce pot face este sa imi cer iertare si sa sper ca ma poti ierta...
Am reintrat pe DC si asta a fost unul dintre motivele pentru care am revenit.
x
.....
x, iti multumesc pentru urarea de an nou.
nici nu ai idee cat de frumos poate sa iti radieze sufletul in splendoarea lui divina cand cuvantul isi face datoria lui spirituala!
trebuie sa fi un OM frumos! un OM care a lasat gratia divina sa coboare in cuvant, nu poate fi decat frumos!
aceasta frumusete se va revarsa si in viata! ai sa vezi cate schimbari in bine vor fi in viata ta! pentru ca intotdeauna LUMINA sufletului se va materializa in viata, intr-o forma personala de fenomene si intamplari!
nu am fost suparata pe tine. ca sa te iert, ar trebui sa te judec! iar eu nu pot sa te judec. singura judecata este cea divina. iar tu pentru mine, chiar si in "rautatea" ego-ului tau, asa cum zici, ai fost mai mult decat un om, ai fost scanteie divina!cu el am dialogat, cand am citit mesajul tau, nu cu ego-ul!
singurul lucru pe care l-am zis mental, cand am vazut calitatea mesajului, a fost,"sper sa fii fericita!". pentru ca blocajele ego-ului in nici un caz nu promitea armonie intre planuri, si in cele din urma, armonie in viata interioara, usor reflectata in viata de zi cu zi!
sa ai parte numai de impliniri!
.........
Multumesc pentru urari si mai ales pentru ca m-ai iertat.
Multumesc pentru cuvintele frumoase, au o rezonanta aparte in sufletul meu, de pace si de ordine cumva...".
Iata CUVANTUL co-creator!
CUVANTUL exprimat de pe planul spiritual , versus cuvantul exprimat de pe planul ego=ului (asa cum simte persoana, care a ranit)! primul a vindecat , al doilea a ranit , primul a adus "pace", al doilea a adus suferinta, primul a stabilit armonia , al doilea a adus disarmonie , primul a apropiat , al doilea a respins, primul a unificat intr-un limbaj energetic comun, plaurile(fizic, spiritual, transcedental), , al doilea a generat discrepanta de energie vitala intre planuri, primul a deschis centrul energetic al inimii pentru curgerea gratiei divine, al doilea a blocat centrul energetic al inimii prin reactii afective negative, primul a stimulat pacea, al doilea a generat stress, primul a fost pronuntat cu smerenie, al doilea a fost pronuntat din mandrie, primul a anulat karma negativa pe care persoana singura si-a provocat-o prin gestul de vointa de blocare si manifestare a disarmoniei prin cuvant, al doilea a intretinut un blocaj subtil intre planurile fizic, spiritual si transcedental, blocand evolutia sufletului in planul de creatie al templului, prin fortarea de evenimente similare, pana cand ego-ul va raspunde in sensul de co-creare si evolutie spirituala!
iata ce poate face cuvantul spus in limbajul spiritului, versus ce poate face cuvantul spus in limbajul ego-ului! iata cuvantul pronuntat de ego, in serviciul spiritului si sufletului! asta este un exemplu minunat al ego-ului in serviciul sufletului, al OMULUI in serviciul DIVINULUI, asta este CUVANTUL CARE ARE FORTA, CARE VINDECA, CARE ESTE "dupa chipul si asemanarea divina".
ASTA ESTE EXEMPLU CEL MAI SIMPLU AL EXPERIENTEI MISTICE IN VIATA DE ZI CU ZI! ESTE EXEMPLUL IN CARE LUMINA DIVINA ESTE VEHICULATA IN MOD CREATOR PRIN PARTICIPAREA CO-CREATOARE A VOINTEI OMULUI LA CREATIA DIVINA: PRIN ACEST CUVANT DUMNEZEU S-A MANIFESTAT PRIN OM, PENTRU CA OMUL A LASAT LUMINA DIVINA SA PATRUNDA TEMPLUL!
este cel mai evident gest de manifestare a GRATIEI DIVINE! ESTE VITALITATE, ESTE FORTA, ESTE EVOLUTIE! AICI SE POATE VEDEA FORTA CUVANTULUI, IN ALCHIMIA LUI MISTICA PRIN GEST SIMPLU DE VIATA!