numai am indemanare

Buna.

Sunt intr-un moment de descurajare. Aproape ca uitat sa mai conduc masina. Am facut o pauza foaaaaarte lunga de 3 ani si apropape ca sunt incepatoare. De fapt pauza este si mai mare. In ultimii 10 ani daca am condus de 5 ori. Si imi este tare greu acum. Acum 10 ani eram o profesionista imi invatam sotul sa conduca (era el in situatia mea) si acum este invers. Saptamana trecuta mi-am facut curaj sa urc la volan si mi s-a parut groaznic. Oare voi mai invata, ma voi obisnui din nou? Imi vine sa . Asta s-a intamplat de cand au aparut copii si am luat locul din spate al masinii pe motiv sa stau cu copii si am pierdut toata experienta.
A trecut cineva prin asa ceva si cat a durat reintegrarea? Cum sa imi fac curaj sa o iau de la capat?

lau10 spune:

Si eu am patit la fel, dupa o pauza de vreo 8 ani,m-am vazut nevoita sa ma urc la volan, si nu conducand pe partea stanga asa cum vag mai eram obisnuita, ci pe partea dreapta aici in Londra. Imi era si mie foarte teama, masina era mare si lunga, aveam impresia ca nu ma voi obisnui niciodata. Sotul meu a avut el rabdare saracul sa ma invete dar mai exploda cateodata si atunci am pus punct si am spus ca platesc 10 ore pentru un refresher course (practic 10 ore de condus cu un instructor ca sa ma obisnuiesc din nou). Iti spun sincer ca dupa 2 ore de condus cu instructorul, nu am mai avut nici o problema, a disparut si frica, si ma simteam de parca nici nu as fi facut pauza.
Asa ca sfatul meu e daca poti sa faci un astfel de curs, pentru ca psihic te simti mai in siguranta cu un instructor decat cu sotul tau, pentru ca nu faci "scoala" pe masina ta si stii ca instructorul are multa rabdare pentru ca asta e meseria lui.
In fine, eu asa am scapat de frica.

Iti doresc mult succes

Deianira spune:

Mgabi, ia cateva ore cu un instructor, sa-ti reintri in mana. Succes!

---

andira spune:

Si mai ales, scaune pentru copii. Nu sta tu in spate cu ei, este foarte important pentru siguranta lor sa stea in scaune speciale pentru copii - se folosesc pana la 12 ani. Si este bine si pentru tine sa stai in fata, langa sotul tau (eu de ex asa l-am observat cum conduce, ca sa invat din experienta lui).

ankalaura spune:

Mgabi - mergi undeva mai departe de Bucuresti si exerseaza acolo. Sau, in Bucuresti, in orele mai libere, in weekend. Este mare pauza,... ce sa zic...
Eu "am luat pauza" acum un an si ceva, inainte de a naste. Chiar cu vreo 4 luni inainte de a naste, ca sa spun cinsit. Si asta pentru ca sotul meu e cam speriat de bombe. Ca sunt multi nebuni pe strada. Si cam are dreptate, ce sa zic...
Inainte de pauza mergeam zilnic cu masina. Cu copil cu tot in masina, zilnic. Dupa al doilea copil, atat de mult am tanjit sa stau acasa cu fetele, incat nu am mai iesit deloc. Am tot ce imi trebuie aici, pe o raza de cateva sute de metri. Inclusiv politie si spital!
Intr-o duminica am plecat singura la cumparaturi. Cu masina mea. Daca eram cu masina lui, as fi spus ca asta e motivul, ca nu cunosc masina, etc... Pfuai, mi-a crescut tensiunea pana am ajuns la hypermachet. Si pana m-am intors. Nu am avut curaj sa parchez. L-am chemat pe el. Ca sa ies din parcare, am facut 3 manevre. E drept, avem o parcare al naibii de ingusta si o alee imposibila!! Daca te intalnesti cu cineva, unul din doi trebuie sa dea inapoi pana in capat, iar aleea e serpuita tare!
Ca sa pornesc radioul sau aerul conditionat, trebuia sa ma uit la butoane, nu le mai nimeream...
Un timp ne-am mai ciondanit, ca tot el se aseza la volan si cand mergeam toti undeva. Eu insistam ca macar in cazurile alea sa conduc eu. Dar sta asa de crispat in dreapta, incat am renuntat. Asta e un pitic al lui, sta crispat cu oricine ar fi la volan, daca el este in dreapta... Cand nu e el in masina cu mine, e ok. Insa nu pot merge cu ambii copii in masina, cea mica nu sta in scoica. Pentru ca nu a mers cu masina decat extrem de putin! Ma gandesc la o rezolvare pentru chestia asta...
Si totusi, am din ce in ce mai putin chef sa conduc, uitandu-ma in jur, la masinile parcate anapoda, care dubleaza si tripleaza, lasand loc pentru o singura masina, astfel. Pai ce fac eu daca ma intalnesc cu vreunul? Dupa ce ca abia reusesc sa ies din parcare, sa ma pui sa dau cu spatele 50 de m in curba, zau ca n-am tupeu! Daca ajung in strada e ok. Dar pana ajung in strada transpir de 15 ori!
Insa nu vreau sa mai las sa treaca mult timp... Deja simt ca nu mai apreciez corect masina. Nu o mai "simt". Trebuie sa imi fac o strategie si sa pornesc la drum.
Nu mi-as lua ore cu un instructor. Decat poate datoria dublei comenzi. Dar nu. As prefera sa merg cu masina mea, singura, fara nimeni alaturi, dar la niste ore mai linistite.
Asta zic acum, dupa un an si ceva de pauza. Daca as fi facut 10 ani pauza, nu stiu ce as fi simtit... Inainte de anul asta de pauza nu am fost sofer de duminica. Ultimii vreo 4 ani condusesem zilnic, iar inainte de cei 4 ani conduceam macar o data pe saptamana...

mgabi spune:

ankalaurala mine emotia vine si de la faptul ca eu am fost obisnuita sa merg cu minunata dacie care era rigida in comparatie cu noul model Logan sa zicem, care este mult mai flexibil. dar ma voi obisnui eu. Imi aduc aminte si ma incurajez pentru ca acum 10 ani cand eram cu primul copil am condus pana aproape de ziua in care am nascut pentru ca sotul desi aveam masina de aproape 3 ani nu a vrut sa conduca mai deloc. Nu avea curaj. Si in ziua cand am plecat cu noul membru al familiei acasa cred ca am facut o ora pana acasa timp in care el era intr-o baie de transpiratie. Dar timpul a trecut si rolurile s-au inversat acum. Dar cu rabdare ne revenim.
Am mai prins ceva curaj din povestile voastre si cred ca ar fi buna ideea sa incerc sa merg singura fara sot ca pasager pentru ca el vad ca nu prea are stare si da tot timpul indicatii, mai incet, fii atenta, nu asa, nu te grabi si toate astea descurajeaza si ma face neputincioasa.
Imi este tare ciuda pe mine si nu-mi vine sa cred ca am uitat atatea eram o profesionista.