Vreau sa plec! Unde?
Raspunsuri - Pagina 9
dov spune:
nici eu nu inteleg de ce m-as opri macar o secunda asupra "mamei" asteia inainte de a-i lua copilul. ca are probleme, ca se pot rezolva sau nu/ cum si cand, m-as ocupa de ea si de probleme ei, doar dupa ce as salva copilul....un copil sa stea atata timp singur? eu cred ca si cei care avem un minim de cunostinte de psihologie isi dau seama cat rau poate face pe viitor, rau extrem extrem de greu de indreptat.
parerea mea la intrebarea ta...unde sa te duci? du-te unde vrei tu, unde vezi cu ochii, pana una alta lasa copilul cuiva care l-ar iubi si ingriji.
andira spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anca_a Din contra, el sta de cele mai multe ori la izolator, inconjurat de urlete si vorbe de ocara. Asta in timp ce mama se joaca de-a "to be or not to be" cu partenerul. Asadar, parerea mea este ca Dora trebuie scuturata, nu periata. |
La asta ma refeream si eu cand am pomenit de Protectia Copilului: sa o scuture putin pe Dora, sa realizeze situatia ei si a copilului, si de ce nu, cei de la PC sa o trimita la investigatii medicale suplimentare.
Nu cred ca ea realizeaza cat rau ii face copilului, si daca realizeaza, nu reuseste sa iasa singura din mediul respectiv.
Sincer, daca nu vedeam pozele ei si ale copilului, m-as fi indoit ca are unul, uitandu-ma cate minciuni a scris pe aici. Nici ea nu cred ca mai stie unde e adevar si unde e minciuna.
| Citat: |
| citat din mesajul lui popescudora Mentionez ca nimeni nu l-a lovit vreodata (s-a intamplat foarte rar sa se mai rasteasca vreunul din noi la el), nu a fost lasat sa planga fara sa mearga nimeni la el (ba chiar am chemat de 3 ori salvarea in perioada colicilor si m-am si internat cu el), e hranit, ingrijit, sanatos, foarte sociabiul, rade din orice, iar daca se mai loveste il calmez imediat daca il iau in brate si ma joc un pic cu el. Nu imi explic episoadele acestea sub nici o forma. Am inceput sa ma gandesc la fantome sau spirite rele... |
pisigri spune:
M-am uitat si eu la albumul cu poze. Ea e frumoasa, are niste ochi superbi, nu arata deloc asa cum mi-as fi imaginat-o. Sotul ei pare mai curind un pustan jmecher de cartier decit un barbat in toata firea.
Eu mi-am permis sa ridic si sa arunc piatra la topicul unde a povestit de incercarile de suicid si de dependenta bolnava de sotul ei. Femeia asta a incercat sa lege de ea un barbat care era deja speriat de cit de coplesitoare si de labila si de dependenta este ea, l-a santajat cu o noua tentativa de suicid; citi dintre noi ne-am asuma in acest caz riscul de a avea o viata pe constiinta si ne-am continua nestingheriti drumul? Cred ca multi am fi reactionat ca el, cel putin in prima faza.
Si in prezent iata-i, inhamati la o caruta pe care nici unul nu vrea sa o traga. El are o nevasta - lipitoare si un copil pe care nu l-a vrut, in loc sa aiba libertatea de a "copilari" nestingherit, asa cum se imagina cind a cunoscut-o.
Ea il are linga ea pe cel fara de care vrea sa moara, dar nu mai e acelasi barbat "care nu a fugit impuscat cind a "sarit" pe el sa-l "imbratiseze" la fel de acaparator si de sufocant ca o caracatita (perfect scuzabil pt o tinara lipsita de un echilibru interior si intr-o permanenta cautare de afectiune); acum el a devenit nervos, plictisit, frustrat de viata pe care a ajuns sa o aiba.
Prin urmare desi sint impreuna amindoi s-au procopsit cu altceva decit isi imaginasera. Iar in acest peisaj mai apare si un copil , un bebelus, care stim cit e de greu de ingrijit si ca presupune ceva sacrificii. Pe care cine sa le faca? Tatal care nu l-a dorit si care il vede ca pe o piedica in calea propriei copilarii tirzii, sau mama care doar l-a folosit pt "legarea de glie" a tatalui, dar nu se sfieste sa fumeze in sarcina si in nasul copilului, cum nu s-a sfiit nici sa incerce sa-l omoare odata cu ea?
Singurul care stirneste mila in povestea asta este copilul. Poate mi-ar fi mila si de ea; dar stiu aroganta cu care a reactionat atunci cind i s-a atras atentia ca nu e normal ce i se intimpla si ca are nevoie de ajutor specializat. Si sincer, cred ca o femeie care s-a saturat, pe care o sperie perspectiva de a-si vedea copilul doar in weekend, care este "oleaca" data cu capul de pereti, dar numai din cind in cind si "nu destul" nu sta sa scrie pe forum ci pleaca unde vede cu ochii.
if you can't say something nice, then don't say nothing at all
http://pisigri.blogspot.com/ (poze noi)
Mami de Ilinca (5.03.2009)
Clori spune:
Oocristina, ce frumos ai scris! Ti-am citit si alte postari, la fel de frumoase, de pline de miez... Ma refer, de exemplu, la mesajul asta, postat la subiectul „Sindromul Stockholm” http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=133528&whichpage=4:
| Citat: |
| Abuzat si abuzator, doua persoane cu probleme. Abuzatorul ... o persoana dominatoare. Care foloseste agresivitatea pentru a supravietui. Poate ca asa a fost invatat sau poate ca asa s-a nascut, agresiv (am vazut copii mici agresivi si nu pot crede ca la 2-3 ani sunt invatati sa fie agresivi - poate incurajati). Si cred ca agresivii sunt agresivi cu toata lumea, nu numai cu partenerul. Abuzatul ... o persoana cu traume multe. Traume declansate in momente de abuz, abuz din copilarie, abuz din adolescenta, abuz chiar in momentul unei tensiuni dintre 2 adulti. O palma sau o bataie poate conduce la stari de confuzie mari. Este foarte importanta asistenta psihologica imediat dupa abuz. Socul postraumatic este o stare de confuzie in care victima incearca sa isi explice cum de s-a ajuns aici. Supravietuieste traumei si se declanseaza in ea un amestec de durere, teama, dar si confuzie si fericire. Teama de puterea celuilalt si fericirea de a fi in viata. Apoi admiratie, chiar adoratie, pentru puterea celuilalt. Si supunere. Adoratie si supunere .... m, cred ca suntem invatati de mici sa acceptam asta. Poate ca de aceea abuzurile asupra femeilor se intilnesc cel mai adesea la popoarele unde supunerea si acceptarea sunt cultivate de mici ca fiind firesti. Dupa abuz, apare teama. Teama de lume. Teama de ce spune lumea, teama ca lumea ar putea rani si ea, prin prejudecati. Teama si rusinea totodata. Teama de a infrunta lumea. Teama ca persoanele abuzate nu sunt acceptate. Daca mina intinsa nu apare imediat dupa abuz, persoana abuzata contruieste repede ziduri care sa acopere abuzul in mintea ei si pentru vazul lume. Abuzatorul ramine singurul din lume care stie cu adevarat ce s-a intimplat, singurul de care nu se jeneaza, singurul care il accepta pe abuzat asa cum este, singurul de care nu trebuie sa se ascunda. Teama este cea care opreste toate actiunile de scapare. Teama de lume. Teama ca se poate repeta. Si incepe straduinta multumirii abuzatorului. Supunerea. E ca un cerc vicios. Dupa primul abuz, abuzatul trebuie sa accepte ca celalat este mai puternic, ca are putere asupra sa, ca el este slab, a fost slab si nu a putut face fata. Ca nu au existat in el resurse suficiente sa isi infrunte agresorul in momentul abuzului. Pentru a accepta rational situatia de abuz, pentru a putea merge mai departe, trebuie sa isi accepte slabiciunea si lasitatea. Acceptarea faptului ca ai fost slab - chiar si intr-un moment cind nu aveai cum sa fii altfel - este devastatoare. Scade stima de sine, scade respectul fata de sine, scade increderea in sine. Asa cum abuzatul nu a putut lupta cu agresorul, asa nu va gasi forta sa se lupte cu lumea pentru a fi acceptat asa slab cum este. Mai ales in societatile pline cu prejudecati. Pina la urma, abuzatorul ramine singurul linga care se poate supravietui. De aceea si agatarile disperate, acceptarea, supunerea, adorarea, apararea chiar a agresorului in fata celorlalti. Salvarea ... inseamna acceptul lumii. Prima recomandare sunt grupurile de terapie. Unde se intilnesc cei la fel. Unde abuzatul vede ca sunt si altii in aceeasi postura. Ca nu este singurul care sufera. Nu este singurul care stie. Nu este singur in durerea lui. Abuzatul se ascunde chiar si de prietenii foarte buni, isi scuza abuzatorul, isi cauta justificari pentru ca stie ca celalalt nu este ca el si nu are cum sa inteleaga. Abia in grupurile de terapie, ceilalti sunt ca el. Ceilalti chiar pot intelege. Ceilalti il pot accepta. Nu ii sunt superiori cu nimic, nu il judeca, nu il compatimesc, nu il umilesc, nu are teama fata de ei. Ne deschidem mult mai usor persoanelor care au trecut prin aceleasi situatii ca si noi. Pentru ca simtim ca ele ne vor intelege, si simtim ca nu au nici un avantaj asupra noastra. Fara grupul de terapie, fara suportul persoanelor care sa accepte abuzatul asa cum este el, salvarea este aproape imposibila. Chiar si pe forum cred, o persoana abuzata trebuie mai intii sa simta ca este acceptata de comunitate. Acceptarea este primul pas spre incredere. Orice "sut in fund" nu este un pas inainte pentru abuzat. Pentru ca el este ca niste soarece temator care se intoarce in viteza in propria cutiuta. Abuzatorul il stie cel mai bine si il accepta asa cum este el. Singurul. Se va retrage iar linga el si ii va lua apararea. Acceptare. Singurul lucru de care au nevoie abuzatii este acceptarea. Apoi refacerea increderii in sine. Apoi vindecare. |
Este mult adevar in ceea ce ai scris. Un om abuzat, in special un om care nu cunoaste altfel de viata, ma refer la cei care au fost abuzati in copilarie, adolescenta, dupa care au intrat in relatii care se desfasoara dupa scenariul bine cunoscut de acum, are nevoie de acceptare si empatie, nu de acuzatii, de amenintari, de reprosuri.
Da, poate ca este adevarat ca isi abuzeaza, la randul ei, copilul. Dar nu cred ca-si da seama de asta. Si probabil nici nu intelege multe din lucrurile despre care ii spunem noi aici. Este foarte greu sa te vezi pe tine insati asa cum esti si sa te accepti. Mai ales daca nu ai motive sa-ti placa persoana care ai devenit. Este mult mai usor sa inchizi ochii, sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic, sa te intorci la ceea ce cunosti, lucruri chiar rele dar care iti dau siguranta, pentru ca le-ai facut fata o viata intreaga si stii cum functioneaza... Este si o tentatie foarte mare de a-ti face lumea ta, din care nu mai vezi adevarul, asa cum este el perceput din afara, poate de aici mesajele ei contradictorii la anumite subiecte pe care le-a deschis. Din pacate, de aici trebuie sa inceapa totul: de la a te vedea si accepta asa cum esti. Dupa asta incepe schimbarea. Care dureaza, nu se face batand din palme. Nu esti astazi un soricel care se ascunde in cutie, tremurand de frica, iar maine dimineata te trezesti leul care rage si sperie toate celelalte animale.
Dora, parerea mea este sa nu pleci singura cu copilul. Nu inca, cel putin. Mergi la un psiholog, incearca sa te stabilizezi din punct de vedere emotional si material, dupa care poti pleca linistita stiind, de data asta, ca poti sa-ti porti de grija tie si copilasului tau. Nu renunta la el. Chiar daca acum iti dai seama ca nu-l poti creste asa cum trebuie si e mai usor sa renunti, lasandu-l in grija tatalui si bunicilor, nu renunta la el. Sa cresti un copil se invata. Da, ar fi fost mult mai bine sa-ti fi rezolvat mai intai problemele tale, dupa care sa-l nasti si sa te ocupi de el asa cum trebuie dar acum nu-ti ramane decat sa te urci din mers. Ocupa-te de el, invata sa-l iubesti, sa vezi in fiinta aceea mica iubirea nemasurata pe care ti-o daruieste si care tie ti-a lipsit atata timp. Aminteste-ti ca el depinde cu totul de tine. Ca ti s-a daruit, ca oricarei mame, acel instinct unic prin care tu poti cel mai bine sa-l intelegi, chiar daca el nu vorbeste inca si nu stie sa spuna ce-l doare. Nu-l mai lasa singur in patut, izolat, chiar daca tatal lui nu e interesat de copil sau il enerveaza cand plange. Imbraca-l si iesiti la o plimbare, mai bine.
Invata sa te iubesti pe tine insati. Sa te respecti tu, in primul rand, ca sa te respecte si ceilalti, din jurul tau, sotul tau... Tentativele de sinucidere de care ai povestit spun despre tine ca tu te urasti pe tine, ca vrei sa-ti faci rau... In momentul in care ai ajuns la spital dupa o astfel de tentativa, nu ti s-a recomandat sau nu ai beneficiat de niste sedinte la psiholog sau psihiatru? Sau astea au fost cele doua internari de care vorbesti? Ai fi avut nevoie de sedintele astea, ca sa iti dai seama ce se intampla cu tine, sa nu mai fie fuga raspunsul automat daca viitoare cand ceva nu merge asa cum trebuie in viata ta... Din pacate, cred ca asta este singurul lucru care o sa te puna pe calea cea buna. Nu ezita sa mergi la psiholog, lucreaza cu el cu incredere, o faci pentru tine iar viata ta se va schimba radical...
Iar pentru cei care recomanda implicarea Protectiei copilului – o intrebare: ii ia copilul si ce se va intampla cu el? De unde stiti ca o va duce mai bine la casa copilului decat in familia in care este acum? Pentru ca acolo va ajunge, in cazul in care nici tatal nu va fi gasit corespunzator si nu-l va dori nimeni din familie. Si nu va fi nici adoptabil, ca sa poata capata alta familie care sa se ocupe mai bine de el, decat daca ea renunta la el definitiv, ceea ce nu cred ca va face. Nu cred ca raspunsul este „chemam Protectia copilului”, ci raspunsul este „o ajutam pe mama ca sa invete sa se poarte asa cum trebuie cu el”.
rrox3 spune:
Evident cazul Dorei trezeste in noi reactii variate... daca am fost abuzate ca sotii si mame vrem cu orice pret sa vedem victima din Dora si sa o ajutam, evitand cu grija sa vedem bebelusul de care Dora ba are grija, ba nu. Daca am fost abuzate in copilarie empatia nostra se indrepta catre copil, in detrimentul mamei abuzatoare far' de voie...
Hai sa fim rationale. Au nevoie de ajutor si mama si copilul. Nici unul in detrimentul celuilalt, ci fiecare pentru el.
Protectia copilului ar fi utila. Ca sa ancheteze ce e adevarat si ce nu din ce scrie Dora pe forum, sa vada cum stau lucrurile in realitate si cat de bine ingrijit e copilul in familie. Nu ca sa o pedepseasca pe Dora! 
Iar pe Dora nu a ridiculizat-o nimeni, ce-ar fi pastram priza cu realitatea, scapand de proiectiile personale? Am sfatuit-o si am rugat-o sa mearga la terapie, sa capete ajutor.
Sustinerea pe forum, in lipsa ajutorului specializat, poate face mai mult rau. O valideaza pe Dora si actiunile ei daunatoare copilului.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Clori spune:
rrox3, depinde foarte mult cum ti se spune un lucru ca sa poti sa-l accepti sau nu. Hai sa nu mai ascundem in spatele frazei "scopul scuza mijloacele"... Dora poate fi motivata sa primeasca ajutorul de specialitate necesar sau putem sa-i sarim toti in cap, s-o jignim, s-o amenintam, s-o facem sa plece de pe forum, care, pana una – alta, e singurul loc unde a cautat ajutor, din ce scrie ea...
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Clori Da, poate ca este adevarat ca isi abuzeaza, la randul ei, copilul. Dar nu cred ca-si da seama de asta. Si probabil nici nu intelege multe din lucrurile despre care ii spunem noi aici. |
Asa este. Si cu ce il ajuta asta pe copil ACUM?
Copilul are nevoie de ingrijire continuu, nu isi permite sa astepte PANA CAND? - DACA? - Dora se va vindeca.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
cl spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui rrox3
Asa este. Si cu ce il ajuta asta pe copil ACUM? Copilul are nevoie de ingrijire continuu, nu isi permite sa astepte PANA CAND? - DACA? - Dora se va vindeca. Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Si tu crezi ca il ajuti pe copil daca il trimiti intr-un orfelinat???? Daca s-ar intampla acest lucru ai dormi noptile linistita, nu-i asa? Doar ti-ai facut "datoria", nu-i asa? Ai cea mai mica idee cum este intr-o casa de copii? De unde stii tu ce fel de mama este Dora? De ce acuzi?????
Ce usor e sa privesti lucrurile atunci cand ai o viata normala, nu ai suferit abuzuri, nu stii cum e sa fii in pielea unui chinuit care nu are nici un ajutor, de nicaieri, ba, din contra, mai e si pus la zid!
Happy_in_TO spune:
Dora este instabila emotional, ceea ce faceti acum cu ea este sa o speriati, sa o inhibati si sa ii agravati starea.
Din poze copilul se vede sanatos si vesel. Cred ca si Dora a avut contributia ei la starea fizica a copilului. I-a dat de mincare la timp, l-a schimbat, a avut grija de el. Haideti sa nu dramatizam la extrem. Are nevoie de ajutor pentru a deveni o mama mai buna, de cuvinte bune, nu de critici si jigniri! Si da, jignire a fost aceea cind i s-a spus ca a deschis subiectul pentru ca s-a facut "cheta" pentru noideea. Urit, foarte urit!
Eu fac voluntariat la shelter de femei abuzate si nu am vazut la nici un specialist care lucreaza acolo reactii din astea oparite! Si am vazut cazuri mult mai grave din pacate :((
De ce protecta copilului nu ar fi benefica pentru ea acum? Pai barbate-su nu stie ca vrea sa plece...o bate din motive puerile, voi cum credeti ca ar actiona daca ar veni protecta copilului la usa?
ok..ii va lua copilul, barbate-su o va da afara din casa, ea nu are bani, nu are nimic, nici macar mintea intreaga nu o are... ce o sa faca???
ymca spune:
exista cumva cabinete de psihologie care ofera terapie gratuita in Bucuresti?
sfatul cu psihologul este in esenta extrem de bun si vad ca toata lumea il da, dar in conditiile in care Dora are cardul tinut de sot, in conditiile in care oricum nu castiga mare lucru, etc...mi se pare oarecum inutil, pentru ca ea momentan nu are acces la psiholog.
daca as cunoaste, eu i-as oferi Dorei un nr de tel de la un cabinet al unui psiholog, care ofera 2-3 sedinte gratuite (asa cum fac unii doctori, in cadrul unui proces anual de oferte gratuite pentru oameni cu resurse financiare limitate), sa se duca acolo, impreuna cu copilul eventual.
sau, cum a zis altcineva, un nr de tel de la un Centru Maternal, unde poate apela cu incredere, dar mai ales unde sa actioneze cinva RAPID.
eu nu cred ca ea singura e capabila acum sa gaseasca o solutie si atunci ajutorul ar trb sa fie de tip practic, pe puncte. nu am avut timp de gugalit si intrebat, dar poate stie altcineva.