Urlete de necontrolat la 9 luni

rrox3 spune:

Dora daca nu s-a intamplat nimic iesit din comun care ar fi putut sa-l sperie, nu prea vad ce cauza psihogica ar putea sa aiba urletele. Mai degraba una fizica, il doare ceva. Poate ii ies maselutele - au suprafata mai mare, durerea e mult mai mare decat in cazul incisivilor, poate il doare burtica, poate are ceva paraziti. Daca ar avea otita, s-ar tine cumva de ureche, cap, si otita apare de obicei dupa o viroza, din cauza mucozitatilor. Mergi cu el la medic neaparat si nu te mai gandi la stafii. Poate vezi prea multe filme horror

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

popescudora spune:

Vad ca de cateva zile e linistit, asa ca sper ca a fost doar o perioada trecatoare. Am vazut si eu ca uneori noaptea are cosmaruri, se trezeste si plange cateva secunde, dupa care lasa capul jos si adoarme la loc. Ce cosmaruri poata sa aiba un copil asa mic ma depaseste.

POZE

conchita spune:

cosmaruri cauzate de urletele sotului tau. ma mir ca te mai miri atata...

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=138756&whichpage=1

danny1 spune:

oricare ar putea sa fie cauza de ce nu mergi la medic?ok nu este.nu te gandesti ca se poate agrava, daca e o boala?nu cred ca plange fara motiv.si daca ziu aplange de nervos sau flamand, noapte clar ca plange din cauza cosmarurilor.si atunci ar trebui sa te gandesti f serios ce provoaca aceste vise.e clar ca ceva il afecteaza.asta dupa ce excluzi o boala.oricum o intorci,tot la medic ajungi.

mami de Amira, premiata cu argint la concursul de dans

Gargoyle spune:

Nu imi dau cu parerea vizavi de cauze.
Scriu apropo de cosmaruri.
Fetita mea a visat de la bun inceput si cred ca si in burtica visa (am vazut in documentare ca exista vise la bebei inainte sa se nasca) dupa cat s-a agitat zi si noapte.
Imi aduc aminte ca a visat urat in primele zile dupa ce am adus-o de la maternitate. A fost vis si nu alta cauza dupa REM si dupa miscarile corpului. Ma intrebam atunci ce a traumatizat-o la spital de are cosmaruri.
Si acum viseaza urat din cand in cand, dar nu zice nimic, urla brusc de sar din pat direct pe tavan si tare greu o linistesc. De 2 ori doar mi-a spus ce a visat: odata niste lei mari si rai si o data ca i-am mancat eu ursuletul de plus cu care doarme , de nu mai stiam ce sa-i zic ca sa ma creada ca nu i-as face asa ceva in vecii vecilor bietului maimutzoi!

Deci exista cosmaruri indiferent de varsta. Si nu au neaparata legatura cu un ton ridicat al parintilor, ci cu amintirile si imaginatia lor.

Mami de pisicuta (28.06.2006)

avmaria spune:

Doamna Popescu Dora Domnica, sunteti una si aceeasi persoana care a scris asta, cam in acelasi timp, la un alt subiect, nu?



Doamne, uite cu ce mi-am pierdut iarasi vremea ! Citind povesti nemuritoare scrise de persoane mitomane si iresponsabile. Sa va fie rusine, ca n-aveti altceva mai bun de facut, Doamna Popescu Dora Domnica, decat sa prostiti lumea cu povesti copilul meu fericit super ingrijit versus copilul meu chinuit de calau. Reversul medaliei e ca atunci cand chiar o sa fiti in necaz n-o sa va mai ia nimeni in serios.

rrox3 spune:

Dora fa-ti un bine tie si mai fa unul si mai mare copilului tau, si du-te la un psiholog. Aveti mare nevoie

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

emilia_m spune:

Chiar nu stii ce cosmaruri poate avea copilul tau?
Poate au legatura cu faptul ca traieste in izolare si fara afectiunea tatalui sau... dupa cum tu singura ai spus la subiectul Vreau sa plec!Unde?. Re-citeste te rog ce ai postat si vei vedea ca iti gasesti singura raspunsurile. Ma intreb daca tu crezi ca problemele copilului, ale sotului tau si ale tale se vor rezolva daca vei duce copilul la cresa saptamanala. De ce l-ai mai facut daca vrei sa ti-l creasca strainii de acolo? Daca ai avea un job extrem de solicitant as intelege, dar cum stai acasa ca sa-l ingrijesti mie mi se pare aberant sa il trimiti la cresa si sa il iei acasa doar in week-end. Oare esti atat de obsedata de sotul tau (si aici am sa te rog sa re-citesti si postul tau numit "sunt obsedata de sotul meu") incat renunti la a-ti vedea/ingriji corespunzator copilul pentru ca il deranjeaza pe el?

ellinia spune:

Nu stiu daca e cazul sa o atacam asa, i-am citit si eu povestea si chiar, avmaria, trebuia sa-i spui numele real? Mie imi face imprsia unei persoane foarte singure si instabile, nu are prieteni, sprijin in mama nu are, pe tatal l-a pierdut, nu stiu frati ai Dora? Ar trebui sa iesi din mediul in care traiesti acum, un copil tine minte chiar si de la varste asa fragede, chiar daca peste ani nu o sa stie de ce se teme, o sa dezvolte anxietate, asta vrei pentru copilul tau? Daca nu ai posibilitati materiale si nici un sprijin, du-te la un centru undeva unde sa fiti la adapost, tu si copilul tau, unde sa fie un climat normal, sa nu mai tipe nimeni, sa nu te mai agreseze nimeni fizic si verbal. Daca sotul tau are 30 de ani si tu trebuie sa fii tanara, ai toata viata inainte, ai un copil pentru care sa traiesti si pentru care sa lupti. Eu cred ca toate topicurile deschise de tine in care descrii ba familii fericite - asa cum ti-ai dori sa traiesti, fie tipete, cosmaruri - adica realitatea, sunt de fapt un strigat de ajutor, chiar si tentativele tale de sinucidere tot strigate de ajutor sunt. Pacat ca nu a fost nimeni langa tine sa te ajute atunci, nu ai mai fi ajuns aici. Trebuie sa inveti sa te iubesti, sa te respecti, sa fii demna in fata copilului tau. Lasa-l in plata Domnului si du-te. Poate fetele din Bucuresti stiu sa-ti spuna adrese, nume de fundatii, etc. Trebuie sa fie cineva care sa te poata ajuta.
Numai bine iti doresc!

Gargoyle spune:

Scuzele mele Conchita, cand am citit ce ai scris am crezut ca judeci prea dur si in necunostinta de cauza. Am rasfoit subiectele mai vechi si m-am lamurit.

Dar:
"As vrea locsorul meu unde sa stau linistita cu piticul meu, piticul meu chinuit si tinut zi de zi la izolare in patut in cealalta camera pentru ca taica-su nu are timp si chef de el. Piticul meu care e injurat zilnic pentru ca plange, dar inca nu intelege ce i se spune. Piticul meu care rade numai cand ma uit la el pentru ca tanjeste dupa atentie si oameni si nu le are. Piticul meu la care la inceput am tinut mai putin decat la tatal lui, dar pentru care intre timp sentimentele mi s-au schimbat. Piticul meu care din septembrie e programat la cresa saptamanala de luni pana vineri ca sa nu-l mai deranjeze pe taica-su. Copilul meu, atat de frumos si de destept, pentru care nu am bani sa ii cumpar o jucarie de 1 mil sau un scaun de masa, dar pot sa cumpar monitor LCD ptr ca taica-su l-a spart pe cel vechi de un an ca nu ii mergea jocul.
Si nu in ultimul rand, pentru mine, pentru ca m-am saturat de istericale zilnic, pentru ca m-am saturat de cuvinte grele care se rezolva cu 5 minute de afectiune pe zi, pentru ca vreau sa ma regasesc si sa il cresc pe copilul meu intr-o casa in care nu se da cu pumnii in mobila pentru ca pierde Dinamo campionatul."

(http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=138756)

"Cand mama a incercat sa imi restrictioneze relatia cu el, am luat pastile. A venit la spital, m-am externat, si la 3 saptamani dupa ce ne-am cunoscut m-am mutat la el. Ca sa scap de gura mamei, speriata ca dezvoltam o obsesie nelalocul ei pentru acest barbat. Au urmat multe episoade de certuri si impacari. Am ramas insarcinata, nu pentru ca vroiam, ci pentru ca luam niste contraceptive locale ineficiente. Nici pana in ziua de azi nu cred ca i-am indepartat ideea ca am facut-o special ca sa-l prind in lat. Nu a vrut copil, a zis ca ar vrea sa mai astepte, sa mai profite de niste ani. Nu am vrut sa fac avort, nu pentru ca as fi credincioasa, ci pentru ca a omori un embrion de cateva saptamani mi se pare la fel de criminal ca si a omori un adult. Asta e principiul meu. A jurat ca ne despartim, dar pentru ca ma iubea nu a facut-o. Am nascut un ingeras scump si acum nu mai regreta nimeni nimic. Ne-am casatorit si avem o viata minunata impreuna. Cand eram in luna a 7-a ne-am certat, el a plecat singur in concediu, eu am bocit cateva zile in care nu am putut sa mananc nimic si am luat iar pastile. De data asta am fost aproape sa mor. Nu concepeam viata fara el, nu ma interesa copil, nu nimic. "

(http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=132569&whichpage=1)

Nu mai bag copy paste la mai mult ca n-are rost.
E clar o problema.
Draga Dora, in caz ca mai intri si citesti raspunsurile la subiectul deschis de tine, te rog ca de dragul copilului sa vorbesti cu cineva de specialitate, poate te ajuta. Si o simpla discutie pentru o constientizare a problemelor e buna.

Din spoiala de cunostinte de psihologie pe care o am, inclin sa cred ca e vorba de depresie (una din formele ei). Citeste si vezi daca te regasesti partial in ce postez mai jos.
Depresia este caracterizata de sentimente severe si prelungite de tristete, respingere si pierderea sperantei. Este o problema mentala care afecteaza intregul corp - comportamentul, starea, felul de a gandi si felul in care corpul simte. Nu e o slabiciune personala sau ceva care poate fi de dorit.

Disfunctionalitatile depresiei afecteaza mai mult de 20 de milioane de americani in fiecare an. Una din 4 femei si unul din 10 barbati au episoade serioase de depresie in timpul vietii. Copiii pot de asemenea sa faca depresie, ceea ce creste considerabil riscul de abuz de substante si de suicid.

Este o tulburare psihica caracterizata prin alternanta a crizelor de excitatie (manie) si a episoadelor depresive (melancolie).
Psihoza maniacodepresiva se manifesta, in general, dupa varstele de 30-40 ani. Ea ar putea fi determinata de ereditate, constitutia psihica (subiect picnomorf, adica de conformatie robusta), profilul psihologic sau de o dereglare a centrilor cerebrali ai starii de spirit. Rasturnarile de situatie, de natura fizica sau psihica, de o importanta mare (soc emotional, soc chirurgical, sarcina, menopauza etc.), chiar schimbarea anotimpurilor pot fi, de asemenea, factori declansanti.
Simptome si semne - Subiectul trece periodic prin crize de manie sau de melancolie, intrerupte de faze normale. Accesul se traduce atat pe plan psihic, cat si pe plan fizic: stare de spirit trista sau euforica, idei delirante, tulburari de comportament alimentar si ale greutatii corporale, insomnie si, mai ales, tendinta la sinucidere in faza melancolica.
De cel mai multe ori starea caracteristica maniei este euforia, insa exista si cazuri de iritabilitate.
Majoritatea pacientilor au dezvoltat in timp o oarecare teama fata de faza maniacala datorita faptului ca manifestarile sunt polimorfe si au intensitate diferita de la episod la episod. Cand intra in faza maniacala pacientii isi pierd controlul asupra actiunilor voluntare, asupra gandurilor si devin incapabili de a lua decizii responsabile.

Cele mai frecvente modificari prin care trec pacientii in perioada maniacala sunt:
- intocmirea unor planuri nerealiste, luarea deciziilor importante in graba, fara a analiza situatiile asa cum ar trebui
- cumparaturi haotice, cheltuirea unor sume mari de bani pe lucruri inutile
- comportament cu risc (consum excesiv de alcool, condus periculos)
- aparitia unor false idei si iluzii de grandoare
- vorbire foarte rapida, fuga de idei
- apetit sexual crescut
- abuz de droguri, tranchilizante
- incapacitate de concentrare
- alterarea ritmului somn-veghe cu aparitia insomniilor
- optimism extrem.


Mami de pisicuta (28.06.2006)