4 crocodili un Hermes
Raspunsuri - Pagina 2
Alexia27 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui blue eyes soparle hidoase, care au rolul lor in ecosistem. Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea! Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea! Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria! _ Suferinta din dragoste e de preferat celei din lipsa de dragoste. |
Hai maaaa ca sunt frumosi. Iar cand sunt mici sunt chiar dragalasi. Mie imi plac tare mult. Da io sunt mai altfel...
Fii TU disponibil cand vrea copilul, nu-l fa pe el disponibil cand vrei tu!
gaba-rema spune:
Iata un domeniu în care clonarea si-ar gasi o excelenta întrebuintare.
Costurile legate de tehnica clonarii ar putea fi acoperite cu usurinta, daca o "poseta" (oribila, dupe gustul meu) poate ajunge la 160.000 euroi 
.
PS: mai, d'a bine ziceau câteva fete mai sus: cum naiba de sunt la moda numai orori, atentate la adresa esteticii si bunului-gust? E si caraghios ca "ranitele" alea rigide, mari si colturoase se pot numi cu duiosie "posete" :D
Iar snobismul... e lucru mare, domne! Taaare snob tre' sa fii ca sa arunci zeci de mii de euro pe o geanta!?
Pariu ca regina Marii Britanii nu si-ar lua asa ceva (macar de frica sa nu se afle si sa-i sara tabloidele lor în cap... dar cred ca si ea ca om s-ar strâmba doar la ideea asta).
cait spune:
Daca crocodilii sunt crescuti pentru asa ceva nu vad nici o problema..Si gentile Hermes chiar mi se par super frumoase si daca as avea bani nu as ezita sa dau pe una.
Cait
Home is where heart is...
gaba-rema spune:
E clar, gusturile difera radical de la individ la individ.
E drept ca nu în mod special "Hermes" mi se par urâte, ci în general "ranitzele" de azi de le zice genti.
Astept sa revina o moda un pic mai ... pe gustul meu.
Da' cam demult astept, si tot ranitze vad peste tot :(
herra spune:
mie imi plac posetele Victoriei; imi place forma, culoarea, oare sunt compartimentate pe gustul meu??
dar atatia bani nu as da - se pot obtine unele aproape identice din altfel de piele sau chiar din "animalul vinilin".
iar diamantele incrustate, hm, asta chiar este exagerare.
Eu
stau pe tarm si-sufletul mi-e dus de-acasa.
S-a pierdut pe-o cararuire-n nesfârsit si nu-si gaseste
drumul înapoi. (Lucian Blaga, „La Mare”, 1919)