nu vrea sa participe la serbari
Raspunsuri - Pagina 2
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura25 Un coleg de-al meu de servici (tata de 2 copii) imi explica de ce crede ca sunt foarte importante si benefice serbarile, justificand ca astfel individul se obisnuieste de mic sa fie pus in fata unui public si chiar daca la inceput o da in bara, in timp invatza sa se descurce. Ca sunt foarte de multi oameni care ajunsi la maturitate, fiind pusi in fata unui auditoriu, nu sunt in stare sa lege 2 cuvinte. |
Problema noastra aici este varsta copiilor. Vorbim de serbari la gradinita, la 3-4-5 ani. Nu poti compara capacitatile psihlogice ale copilului prescolar cu ale unui adult pus in dificultate la scena deschisa. E foarte posibi ca expunerea asta timpurie la un public strain sa cauzeze dificultatile adultului de mai tarziu.
Eu personal cred ca antrenamentul asta isi are locul ceva mai tarziu in educatia copilului.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Fania E ciudat cum gandesc copiii!!! Si eu aveam opinia ca aceste serbari sunt chinuitoare si chiar discutam cu baiatul meu care are 9 ani pe tema asta. Raspunsul lui? " Noi ne distram la serbari si ne fac mare placere de aceea ma gandesc ca nu va mai avea nici un farmec cand nu vom mai face serbari" Ionela asa gandeste un copil care ca si al tau la gradi la prima serbare nu a vrut nici sa stea macar langa colegii lui. Cred ca esential este sa-l intelegi, sa-i arati ca ai incredere in el si se va rezolva in timp. E adevarat ca si al meu era si este in continuare mamos.  [poze] |
Asa e. La 8-9 ani incep sa fie chiar dornici de serbari. Si le doresc. Numai ca, de obicei, tocmai atunci ele dispar din peisaj. La gradinita e agitatie mare cu ele, presiune uriasa pe copil sa presteze...
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
happiness spune:
Nu cred ca este chiar asa...Prima serbare a fetitei mele a fost cand ea avea 2 ani si 7 luni.A spus poezia fara probleme,a dansat si a cantat vesela alaturi de colegii ei.La 3 ani insa,nu a vrut sa intre pe scena la un dans prezentat de grupa in cadrul unui festival.M-a vazut in sala si pur si simplu nu a mai vrut.Sunt multi copii care au retineri de fata cu strainii,dar si de fata cu proprii parinti.Copii care la repetitie stiu perfect si la serbare nu vor sa isi spuna rolul.Nu cred ca trebuie fortati daac nu vor,dar nici nu se poate spune ca serbarile sunt de doi lei.Eu una abia am asteptat fiecare serbare in parte,mi-erau dragi toti ,si am apreciat munca imensa a educatoarelor pentru bucuria parintilor si a copiilor.Astazi am avut ultima serbare...de la gradi,pentru ca sper sa mai avem si la scoala.Sunt amintiri cu care nu ne mai intalnim,asa incat cred ca ar trebui sa profitam de fiecare clipa.
fritz spune:
Eu cred ca totul depinde de firea copilului si de educatoare. Prima serbare, la ambele fete, nu a fost f. reusita, dar nici nu s-a terminat cu vreun stres.
La cea mare am avut deja nenumarate alte serbari, mai reusite sau mai putin reusite, dar care ei i-au placut si ar fi fost o tragedie sa lipseasca. Cea mica are azi serbarea, pentru care se pregateste de cateva saptamani, stie rolurile tuturor copiilor, dar a facut varicela...asa ca pierdem serbarea si este f. suparata. In schimb vom tine serbarea acasa, desi nu vom avea rochita pe care o pregatise doamna, ca era margareta...
Intotdeauna educatoarele, si fiecare din fete are cate 2, au fost f. calme, intelegatoare, ne-au atras noua, parintilor, atentia sa nu avem asteptari prea mari de la ei, etc. Important este ca noi, parintii sa nu facem dintr-o serbare cel mai mare eveniment din viata lor. Pana la serbare sunt zile intregi de repetitii pe care copilul le percepe ca pe un stres sau ca pe o placere. Deci Ionela eu cred ca in cazul vostru educatoarea e de vina.
silvia_d spune:
de fapt,care e treaba cu serbarile astea? care e rolul lor constructiv?ca pe copilul lu'dna doctor il pune pirat,si al meu e numai un simplu pitic din alba ca zapada?
e ca si cu-nvatatu' poeziilor;cum te ntalnesti cu o ruda,cum iti intreaba copilul-ia zi mi o poezie!!
e normal sa fie copilul traumatizat...lume,agitatie,muzica tare,etc...
si tot asha...sunt total importiva acestor manifestari hei-rupiste.
mina spune:
La prima lui serbare (Craciun 2006) Matei avea 2 ani si 3 luni. Era la gradi din septembrie. Marturisesc cinstit ca m-am dus cu el la serbare numai si numai ca sa fiu in randul lumii, sa ma uit si eu la copiii ceilalti, sa mai socializez cu mamicile....eram relaxata si destul de convinsa ca nu va participa activ
INSA
in clipa in care am intrat in sala de spectacol a plecat de la mine, s-a urcat in brate la Doamna si dus a fost, 2-3 ore n-am avut copil. A stat frumos batzos langa Doamna, s-a batzait corespunzator pe muzica, a participat la un dans, era sa cada in cap cand a facut sarguincios o figura de dans....adorabil a fost, si el si ceilalti. Spre lauda Doamnelor, au avut o atitudine super relaxata, nu i-au tinut din scurt sa "faca frumos cum trebuie", chiar daca uneori era debandada sau se mai incurcau ii corectau bland...a fost frumos.
Urmatoarea serbare, de Pasti (sau de iunie?) 2007. Acelasi colectiv, aceleasi doamne, acelasi copil. N-a vrut neam sa se urce pe scena. N-a vrut si pace. Nici rugat frumos de Doamna (doar rugat frumos, si atat, nu a insistat, si n-as fi lasat-o eu sa insiste). Nici rugat frumos, relaxat, de mine si de tati...Nooope. A stat frumos la noi in brate, ne-am uitat la ceilalti copiiii....asta a fost.
Dupa aceea s-a dat la loc, a participat cu placere.
De anul trecut am schimbat gradinita si am avut noroc de aceeasi abordare cu serbare. Sunt incurajati, stimulati, insa nu constransi si conditionati si mie imi pare ca participa cu placere. Cu atata placere incat fi-miu, deja la a doua serbare in noua gradi, si-a chemat bunicii sa-l vada. Festival!
Una peste alta eu zic ca-s bune si serbarile astea, dar sa fie abordate cum trebuie. Ca daca suntem cu totii incordati, copilu face pentru contra si nu iese nimic bun.
Daca suntem relaxati (si noi, parintii si, mai ales, Dnele), ei sunt incurajati si stimulati. Intr-un final, mandri de ce au realizat. Eu zic ca e de bine.
Asa ca....in primul rand nu dati copilului impresia ca pt voi, ca parinti, e vital sa participe. Vrea, bine, nu vrea, iarasi bine.
Eu cred, Ionela, ca nu i-a convenit ca l-a bruscat educatoarea, si a tinut minte. In conditiile in care educatoarea trage repede concluzia ca e legat de tine, probabil ca n-are nici o reticenta in a culpabiliza si copilul ca nu vrea sa participe si de aici o intreaga problema. Eu cred ca daca l-ar lasa toata lumea in pace, sa simta ca e exclusiv decizia lui sa participe sau nu, s-ar mobiliza. Sau nu, dar tot trebuie sa fiti alaturi de el.
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it
witeflower spune:
Ar putea fi mai multi factori...
1. Nu toti copii (mici sau mari) si nu toti adultii adora sa "se de in spectacol" - adica sunt oameni (mici sau mari care chiar nu se simt bin "la scena deschisa").
2. Depinde mult de educatoare cum pune problema serbarilor - daca face in asa fel ca serbarea sa fie ceva stresant sau ceva placut pentru copii. Si conteaza daca preseaza copilul sa participe, daca ii reproseaza cand nu face ce i se cere sau daca o ameninta (am auzit chestii de genul "la anul vei merge la grupa mica daca si la serbarea asta mai plangi!).
3. Depinde mult de atitudinea parintelui - tot asa, daca preseaza copilul, daca iii reproseaza sau, dimpotriva, il incurajeaza si il motiveaza.
4. La varsta asta s-ar putea sa gaseasca mai multe dezavantaje decat avantaje in toata treaba cu serbarea. Deci, daca gasiti un mod sa i se para avantajos, poate se mobilizeaza.
5. Poate e pur si simplu un copil mai emotiv si clacheaza emotional cand vede toata acea mare de parinti, bunici si aparate foto/de filmat. Si singura scapare pe care o vede la 4 ani este sa fuga in bratele mamei. Cred ca ii prinde bine sa o primesti, sa o linistesti putin, apoi sa o incurajezi ca daca se hotaraste sa mearga inapoi tu vei sta acolo si ii vei zambi, o vei aplauda si vei fi bucuroasa. Dar nu insista prea mult. Si nu-i reprosa daca nu merge.
ioanaalice spune:
depinde mult de timpul alocat serbarii si de abordarea educatoarei. Anul asta am avut doua serbari la grupa mica. Prima a fost o lectie deschisa la dans. Cum m-a vazut, s-a urcat la mine in brate si nu s-a mai dat jos de-acolo. LA urmatoarea serbare, aia cu poeziile, ma gandeam serios sa nu-l mai duc. Totusi, i-am povestit in fiecare zi cum o sa fie la serbare, cum o sa spuna poezia si toata lumea o sa-l laude, cum o sa stea cu copiii si noi cu parintii. Iar in ziua serbarii m-am dus mai repede cu o jumatate de ora si am stat cu el. Avand in vedere experienta trecuta, singura mea dorinta era sa stea, macar, in grupul de copii (ma durea in cot daca spunea poezia in fata publicului). Iar cand a venit serbarea, surpriza! S-a dus in grupul de copii, a cantat, a spus poezia foarte concentrat si totul a fost ok. Dar, repet, abordarea educatoarei a contat foarte mult. A facut o serbare de o jumatate de ora, suficienta pentru grupa mica, pe copiii care nu au vrut sa-si spuna poezia, nu i-a fortat sa se expuna.
ionela, ai rabdare pana la serbarea urmatoare. Pana la urma tot exista un progres: nu a mai plans si s-a imbracat in costum. Data viitoare poate ca o stea in grupul de copii, sau poate chiar o sa participe ca toti ceilalti copii.
ioana, mama lui Mihai
un artist
Adriana mica spune:
Important este ca ceea ce pregatesc copiii pt "serbare" sa fie corespunzator varstei lor, atat dpdv al duratei cat si dpdv al continutului. Evident, modul in care educatoarele abordeaza serbarea ii poate stimula sau descuraja pe cei mici.
Tocmai am avut serbarea de sfarsit de an la gradi; momentul celor mici a constat in a spune la microfon numele personajului in care s-au costumat; apoi au iesit de pe scena tinandu-se de maini, in forma de "trenulet". Totul a durat 10-15 minute, suficient cred pt copilasi pana in 3 ani. Apoi, cei mai mari din grupa lor au putut participa (impreuna cu celelalte grupe) si la "ora de muzica", constand in vocalize amuzate si glume muzicale. Daca la serbarea de Craciun (unde programul a fost similar) Dudu a participat doar ca si prezenta (statea foarte serios, fara sa spuna nimic), acum s-a distrat de minune. In plus, partea buna la aceasta varsta este ca privesc totul foarte relaxat, nu s-a pus inca problema sa aiba emotii.
Eu cred ca este bine sa se organizeze astfel de evenimente, atata timp cat sunt sub forma de joc, in ton cu activitatile uzuale de la gradinita, fara nici un fel de presiune asupra celor mici.
Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)
Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...