Locul actual de munca ma dispera
Stiu si va rog nu dati cu pietre, ca nu e momentul sa am fitze cand atatia oameni raman fara locuri de munca, insa am ajuns la capatul rabdarii si sunt foarte depresiva din cauza locului de munca.
Fac eforturi mari ca sa nu cad, insa ma consuma enorm
Nu-mi place locul de munca, fac executari silite, o activitate monotona, fara pic de valoare adaugata pentru mine ca persoana. Simt ca sunt plafonata si indobitocita in acceasi activitate. Am vorbit cu sefii mei, n-am inca nici-o sansa deocamdata sa ma mut pe alt post
Ce sa fac?
Multumesc ca m-ati ascultat!
Raspunsuri
alina023 spune:
In conditiile in care azi se concediaza in multe locuri, se scad salarii, se intra in faliment, eu zic ca trebuie sa incerci sa mai ai rabdare.
Uita-te la partea plina a paharului si in timpul asta gaseste-ti si o activitate alternativa (ca sa iesi putin din depresie). De ex. fa-ti cv-uri pe site-uri de recrutare si urmareste zilnic eventualele posturi care ti s-ar potrivi si ti-ar placea. Aplica pt ele si vezi ce se intampla. Nu stii de unde sare iepurele si oricum activitatea asta ti-ar mai da putina energie pt a rezista aici. Zic si eu ca omu' .
Mult succes si rabdare!
Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)
Poze botez Ana 02.03.2008
poze Luca nazdravan
poze Ana mica
Povestea nasterii Anei
**************************
Emma este iubire!
giulia71 spune:
Alina, asa este. Am postat intr-un moment chiar de disperare si efectiv vroiam sa spun si eu cuiva.
Sunt perfect constienta ca nu sunt alte posibilitati acum si trebuie sa mai am rabdare, insa, cand vine dimineata parca ma duc la spanzuratoare, nu la munca.
Al meu barbat e intelegator, si mi-a sugerat ca pot sa-mi dau demisia insa, nu suport sa stau nici acasa, va dati seama ca atunci m-as culpabiliza si mai tare ca nu fac nimic si stau ca un parazit.
Nu-mi ramane decat sa astept , sa ma rog sa apara totusi ceva.
Mai e totusi cineva in situatia mea?
liliac1 spune:
Pai ai un job care merge f bine in perioada asta de criza!! Te inteleg ca poate nu iti ofera chiar tot ce iti doresti dar sa nu carecumva sa vrei cioara de pe gard si sa-i dai drumu' vrabiei din mana...
Mult succes!
alina023 spune:
Giulia, si eu am avut perioade in care simteam ca nu mai suport sa vin la acest job, nu-mi mai suportam sefa, ce faceam, simteam ca m-am plafonat etc. Insa in momentul in care a inceput sa se ingroase treaba cu criza asta, cand am vazut ca sunt oameni care nu mai au bani sa-si plateasca ratele, sa cumpere de mancare, sa se intretina, mi-am spus ca l-as mania pe Dumnezeu daca as fi tot eu nemultumita.
Si m-a ajutat f mult gandul la copii. Stiam ca fac eforul asta si pentru ei, pentru a fi capabila sa le ofer o vacanta la mare, sa le cumpar o jucarie si o hainuta buna. Si atunci totul mi-a parut mult mai usor.
Nu in ultimul rand, am trait alaturi de comunitatea DC drama familiei Ciolac (Emma, pui frumos...). Am realizat ca ce traiam eu ca fiind o mare problema era doar un nimic. NIMIC!
Te pup si sper sa reusesti sa iesi din pasa asta proasta. Se poate iesi!
Alina, mami de Ana Antonia (06 Dec 2007) si Luca nazdravanul (14 Feb 2003)
Poze botez Ana 02.03.2008
poze Luca nazdravan
poze Ana mica
Povestea nasterii Anei
**************************
Emma este iubire!
A_Iulia spune:
Pai stai si astepti...activ, ca daca astepti sa se rezolve de la sine, sanse prea mari nu sunt. Ti-ai trimis CV-ul la agentii de recrutare? Ai urmarit joburi in ziare, pe site-uri etc? Ai fost la interviuri? Demisia nu rezolva mare lucru, te poate arunca intr-o depresie din care cu greu sa iesi. Nu-ti da demisia pana ce nu ti-ai gasit in alta parte.
Nu stiu cu criza asta daca afecteaza chiar toate locurile de munca, unele domenii nu sufera deloc, poate ai noroc sa gasesti altceva imediat.
giulia71 spune:
Adina, n-asd pleca din firma caci ma inteleg bine cu oamenii. Nu ei sunt problema, ci activitatea pe care o prestez.
CV l-am pregatit, insa fiind un oras mic si sansele vor fi pe masura.
Am punctat faptul ca stiu si sunt perfect constienta ca situatia economica de acum nu ne permite fitze. Azi am avut asa o cadere si simteam nevoie sa ma descarc cumva. Daca nu voua, atunci cui?!
mina spune:
Giulia, toata lumea pateste asa din cand in cand, e firesc.
Eu cand simt ca m-a ajuns (nu neaparat plictiseala ci oboseala, si din cauza ei simt ca nu mai pot continua activitatea) schimb diverse prin birou. Schimb locul bibliorafturilor, comasez foi care zac de luni intregi, mut plante-glastre-fotografii sau ce mai am pe acolo, re-fac ordinea si tot asa. Mi-a zis cineva ca e o treaba care tine de feng shui asta cu schimbatul ambientului ca sa simti ca innoiesti activitatea. Habar nu am daca e adevarat dar mie imi prinde bine, in zilele urmatoare am o stare de bine ca vin acolo unde am re-ordonat si parca activitatea nu mai e aceeasi ca pana ieri. Incearca si asta, desigur, daca biroul unde lucrezi iti da posibilitatea. Macar o re-aranjare pe masa si tot ai putea face presupun. Sau cumpara-ti o planta de care sa ai grija zilnic la birou (azaleea, care trebuie udata des si infloreste minunat cred ca e buna pentru asa ceva).
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it
ileana spune:
Citat: |
citat din mesajul lui giulia71 Stiu si va rog nu dati cu pietre, ca nu e momentul sa am fitze cand atatia oameni raman fara locuri de munca, insa am ajuns la capatul rabdarii si sunt foarte depresiva din cauza locului de munca. Fac eforturi mari ca sa nu cad, insa ma consuma enorm Nu-mi place locul de munca, fac executari silite, o activitate monotona, fara pic de valoare adaugata pentru mine ca persoana. Simt ca sunt plafonata si indobitocita in acceasi activitate. Am vorbit cu sefii mei, n-am inca nici-o sansa deocamdata sa ma mut pe alt post Ce sa fac? Multumesc ca m-ati ascultat! |
....Eu nu pot decat sa te invidiez, ca ai loc de munca!
Cat priveste activitatea monotona....stai sa vezi acum cu criza ce diversitate o sa-ti vina...
Deus spune:
Nu-ti accepti prezentul fiindca esti cu gandul la viitor, la ceva care "o sa ma faca sa ma simt mai bine". Accepta situatia asa cum este si vei vedea cum apare schimbarea in viata ta . Te razvratesti impotriva prezentului si ti-l strici aiurea. Lasa gandurile sa plece nu-ti mai alimenta nefericirea cu ele si ai sa vezi ca iesi din situatie fara nici un efort :)
poze
blog personal www.de-azi.ro
pentru cine crede ca nu mai poate...
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg
diana_jors spune:
giulia, am si eu aceeasi problema, pur si simplu ajung frustrata acasa. Dar incerc sa mai am rabdare... eu lucrez in oras mare, dar intr-un domeniu in care nu am foarte multe posibilitati de mutare, asa ca... asta e si Doamne-ajuta am facut totusi ceva: m-am inscris intr-un club sportiv ca sa am unde refula
Diana de Alex (23 aprilie 2007)