Criza femeii de 40 de ani....

"La 40 de ani, femeia incepe o noua etapa a vietii.(...) Si ca si cum totul ar conspira spre evaluare incepi sa analizezi cum ti-ai trait viata, sa te intrebi daca nu cumva unele alegeri si sacrificii nu ar fi meritat mai degraba sa nu fie facute, daca ai fost rasplatit suficient pentru tot ceea ce ai dat. In cazurile fericite consideri ca da, ai avut o viata implinita. In celelalte insa te confrunti cu dezamagirea si incerci sa te reconstruiesti si sa profiti pe cat posibil de ceea ce a mai ramas din tineretea ta.

La fel ca si la varsta de 20 de ani, si la 40 femeia isi doreste dragoste si prietenie, dar si le doreste intr-un cadru mai intim si nu intr-unul salbatic. Acum cariera si viata de familie sunt mai bine puse la punct. Nu inseamna insa ca varsta asta este lipsita de neplaceri. Multe femei incep sa resimta menopauza. Aceasta poate provoca anumite modificari in ceea ce priveste sexualitatea, si din cauza asta trebuie sa se adapteze la aceste modificari fizice si emotionale.
Dar lasind la o parte stresul provocat de menopauza, intr-o relatie, varsta de 40 de ani este mult mai calma. Ea a gasit deja o cale prin care sa discute conflictele, sa-si exprime afectiunea, aprecierea si admiratia pentru partener.
Se spune ca maturitatea ar fi, de fapt, o organizare eficienta a experientei si pe masura inaintarii in varsta, descresc dorintele si creste sentimentul datoriei."

Adela99 spune:

asta cu menopauza cred ca e o exagerare, se potriveste mai repede celor 50+. multe femei devin mame dupa patruzeci.
si nu sunt de acord :) nici cu "creste sentimentul datoriei" si cu atat mai putin cu "descresc dorintzele"
ca analizezi, asta da! da'nu musai ca sa-ti dai seama daca ai facut eforturi inutile si mai ales nu ca sa stabilesti daca ai fost rasplatit.
mai mult asha de dragu' de-a analiza, de-a-ti completa romanu'-foileton

BellaDonna spune:

Adela99,
da-mi voie sa te contrazic, menopauza nu e o exagerare, si nu exista o regula ca vine numai la femeile de peste 50+

mai intai vine premenopauza care poate dura intre un an si 6 ani,apoi menopauza si postmenopauza, si varsta poate incepe inainte de 40 dupa 40 de ani sau inaite de 30 de ani, la mine sa nimerit sa vina la 27 de ani si crede-ma ca ma luat total nepregatita , acum dupa 7 ani pot sa zic ca insfarsit sau mai linistit hormonii, si da am fost mult timp in negare,
cam in parte sant deacord cu ce a scris coltofeanu, mai putin cu "confrunti cu dezamagirea si incerci sa te reconstruiesti si sa profiti pe cat posibil de ceea ce a mai ramas din tineretea ta."si
descresc dorintele si creste sentimentul datoriei." total fals in ceea ce ma priveste

lisaelisa spune:

Din punctul meu de vedere, al unei femei de 40 de ani, tot ce este scris aici, este perfect adevarat.
De unde este citatul ?

balanta spune:

sal coltofeanu...pacat ca nu-ti pot raspunde...am cam trecut de varsta asta...dar nu am avut nici o criza atunci.Cred ca mai degraba de la 44-45 incoa...si e tocmai invers, nu ma mai uit inapoi si ii dau batai sa nu mai pierd nimic de dinainte.
Si mi-a disparut total sentimentul datoriei dar au crescut mult de tot dorintele.

conchita spune:

cine a scris aiureala asta, ca sa stiu pe cine inj...critic? :-))

mai mare stereotipie nici ca exista, sau duduia/duduiul nu m-a cunoscut pe mine, care n-am inca 40, dar ma apropii. criza?! iubesc timpul asta, sunt completa, increzatoare in mine, fara complexele de la 20, fara sfielile de la 30 - alea crize. lipsa dorintelor?! sau sentimenul datoriei crescute?! de unde asta, de la riduri, cumva? ba mai salbatica sunt acum, decat la 20, pentru ca la 20 si 30 am crezut ca NU merit. acum sunt convinsa, bazat pe dovezi stiintifice, ca merit ce-i mai bun. ca am inteligenta, vointa si talentul sa obtin ce-i mai bun. le-aveam si inainte, dar asezonate cu complexe de inferioritate - aia e mai frumoasa, ala e mai destept, etc. solutia conflictelor e tot in ceata, nu-mi mai doresc dragoste si prietenie cu orice pret, a se citi orice compromisuri, sunt deschisa la experimente. si nu-s deloc mai calma, doar mai senina, pentru ca-s impacata cu mine si am ajuns sa ma iubesc, in sfarsit, asa cum sunt, inclusiv la fel de fierbinte.

citatul dat de coltofeanu e pentru babaciuni, la 40 de ani e a doua tinerete, aia mult mai calitativa.

petra spune:

Conchita,
Ca de obicei raspunsuri de exceptie!
Sunt total de acord cu tine.
Si cand ma gadesc la babutele americance imbracate toate in roz si bleu care la 80+ ani inca mai trimit felicitari de Valentine Day, noi astea in jur de 40 suntem inca la adolescenta fata de ele .
Se bate moneda pe varsta critica a unei femei inaintea menopauzeu mai mult in Romania, aici toti privesc aceasta varsta si perioada ca un nou inceput, o perioada de redescoperire a propriului Eu, este perioada cand o femeie mai scapa de grija pampersurilor si a noptilor nedormite, copii incep sa fie marisori si o femeie poate vedea prin alte prisme viata si chiar cariera. Madeline Albright si-a inceput cariera politica dupa 40 de ani si a ajuns foarte sus. Este o exceptie , este adevarat, dar expetiile intaresc regulile.

Asa ca la 40 de ani sau dupa nu se lasa cortina in viata unei femei ci abia incep BIS-urile .

Guestus spune:

Aha...daca nu sint vasele de spalat acum e menopauza de vina pentru lipsa sexului salbatic

Acum sint convins 100% ca barbatul nu are nici o criza la 40 ani....ci criza esti chiar TU

conchita spune:

guestule, pana ajungi tu la stadiul de convingere, mai evolueaza specia umana inca o treapta, bineinteles ca iarasi fara sa afli si tu.

Guestus spune:

pariu ca in 1 h sar aplaudacii cu "ba...da ce desteapta este concita asta..bubuie de intelepciune"

ori scrii la subiect ori facem aici glume cu domnul guestus

Fomalhauti spune:

Sa va "zic" ce cred eu, la 45 de ani, despre varsta de 40 de ani.

Cred ca este o varsta la care e bine sa iti faci un bilant, ce ai facut, ce ai dorit sa faci si ce doresti sa faci neaparat. Si este bine sa te apuci fara intarziere de ceea ce doresti din suflet sa faci in viata (si nu ai facut). Si aici ma refer la orice, copil, casatorie, cariera in domeniul in care esti deja sau intr-unul nou. Sigur, nu inseamna ca daca ai 42 de ani, sau 45 sau 48, ai ratat. Dar, da, 40 de ani mi se pare varsta la care e bine sa te gandesti ce nu ai dori sa ratezi in ruptul capului...

Sigur, cel mai clar exemplu este cel al copilului. Daca nu ai un copil pana la 40 de ani, e bine sa te gandesti daca doresti neaparat copii sau nu, daca vrei sa nasti sau sa adopti. Pentru ca mai dureaza un pic pana se "realizeaza" si ideal ar fi sa ajungi sa-ti vezi copilul "pe picioarele lui" pana pe la varsta oficiala de pensionare. La 40 de ani mai sunt sanse reale sa concepi natural un copil - dar sunt in rapida scadere....Eu sunt o mare admiratoare a Adrianei Iliescu, dar tot cred ca era mai bine sa se apuce mai devreme (in cazul ei insa nu se putea practic...). Si e valabil si pentru al doilea copil sau pentru "inca un copil".

Daca doresti sa te casatoresti si nu ai facut-o, e momentul sa o faci. Poate e momentul sa te gandesti de ce nu ai facut-o, poate esti prea pretentioasa (sau pretentios, pana la urma cred ca e acelasi lucru si pentru barbati...). Bineinteles ca te poti decide ca nu doresti neaparat casatoria.

Daca doresti sa studiezi un domeniu nou, e momentul sa te apuci. Te poti apuca si la 60 de ani, niciodata nu e prea tarziu, dar nu ai garantia ca mai ai destul timp sa aprofundezi, sa cercetezi...

De scris, de exemplu, te-ai putea apuca si la 70 de ani si ai putea deveni celebra (celebru), dar e mai bine sa te apuci la 40 de ani, sa ai timp sa te bucuri de (eventuala) glorie...