Caut curajoase la dentist!

Vorbeam si cu sotul si cu o prietena si amandoi spuneau ca vizitele la dentist i-au traumatizat in copilarie.
Pe mine nu, mai mult ma sperie acum, aici, cand nu mai au timp sa te lase sa respiri si totul se face "eficient si pe fuga".

Dar, revenind la titlu..., daca mergeti cat de cat degajate si, mai ales, in copilarie nu ati fost socate de dintar , imi puteti povesti? Ma intereseaza si atitudinea parintilor vostri (intreb pt. ca de multe ori parintii, inclusiv eu, sunt mai nervosi decat copilul si-i transmit, fara sa vrea, anxietatea.

P.S. Stateau cu voi in cabinet?)

Take joy! (poze)

MirelaV spune:

hehehe..
mergea mama cu mine la stomatolog.. nimic nu ma mai durea cand ajungeam aproape de zona cabinetului. mergeam pe atunci la facultatea de stomatologie... vreo 10 ani cred ca aveam.. si era o doctorita 2/2 care se urca pe mine la propriu... ma durea.. era cumplit. mama saraca suferea de dincolo de usa k d'ehhhhh.. nu putea intra. mult timp am ocolit cabinetul stomatologic.. insa de vreo 2 ani ma duc cu placere.. aproape ca ma ia somnul pe scaun

Ayla21 spune:

In copilarie, prima mea doctorita stomatolog era mama colegului meu de banca. Eram prieteni si extrascolar (eram in clasele 1-4, deci prieteni de copilarie, nu altceva), si ne vizitam facandu-ne temele uneori impreuna. Asa ca la cabinet mergeam ca la cineva cunoscut. Nu am prea avut nici mari probleme, nu eram deloc speriata. Nu ma speria freza, zgomotul, mirosul specific.
In liceu aveam cabinet stomatologic in incinta liceului. Imi era draga doctorita stomatolog. Era micuta, slabuta si finuta. Mergeam la ea la control, doar ca sa ii pot duce flori.
Tarziu am avut probleme cu dintii, primele probleme adevarate. Dar s-au rezolvat imediat, si fara frica.
Acum merg tot la o doamna tanara si micuta, si tare frumoasa. Ma duc la ea si cand nu am probleme, pt ca merg la control.
Cred ca trebuie sa iti alegi un medic de care sa-ti placa, sa-ti placa fatza lui, cum iti vorbeste, cum te simti in preajma lui, cata incredere ai in el. Eu am avut doar doctorite, cred ca in femei am avut mai multa incredere. Nu stiu daca un medic impunator nu m-ar fi speriat.
Si inca ceva: nu trebuie asteptat pana doare. Durerea este semn ca exista probleme. Dar controalele la dentist se fac regulat, la fel periajul, detartrajul, nu trebuie asteptat pana in faza de durere. Asa se ajunge sa se mearga cu groaza la dentist.
Eu l-am luat de multe ori pe baietelul meu cu mine cand nu am avut cu cine sa il las. Este invatat in mediul respectiv, stie ce fac eu, cum ma asez, ce imi face, stie ca nu doare. Nu a avut inca probleme (adica are ceva dar nu se pot rezolva acum).
Nu, parintii mei nu au mers si nu au stat cu mine. Parintii mei, in special mama a fost foarte apropiata de mine, dar in multe situatii ma jenam daca era cu mine. Nu i-am cerut sa mearga cu mine la medic, probabil m-ar fi insotit. Imi amintesc, eram mica si urma sa fac injectii intramuscular si am rugat-o sa plece din camera. Imi era rusine de ea ca ma temeam si vroiam sa plang. Nu am dorit sa fie cu mine sa ma consoleze.

Patru luni fara Alma...
_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.

szivarvany spune:

Da, eu sunt speriata ca de bombe, mai degraba merg la orice alt doc si nu de putine ori as fi fugit daca nu ma tinea de mana doctorita

Cu Giulia am procedat asa: la fiecare control al meu, control si la ea. De cand avea 5 luni.
Acum i se pare ceva normal sa o controleze amanuntit, sa-i puna diferite ustensile , am facut si o sigilare de dinte, asa, de proba
Deocamdata la noi nu au fost probleme, insa sper sa totul sa fie bine de fiecare data si sa nu fie terorizata precum sunt eu

-------
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)
-------
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank">Port in suflet povestea licuriciului Emma
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"

mina spune:

Nu sunt terorizata de dentist. Bine, mi se face piele de gaina cand intru p-acolo, dar suport. Presupun ca e meritul lui tata, care toata copilaria ne-a dus la dentist la controale periodice (deci preventive), astfel incat rar s-a intamplat sa doara ce ne facea dentistul.

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

lisaelisa spune:

Mie nu imi este frica de dentist.
Ca sa nu-i fie frica nici fetitei mele, am luat-o cu mine cand a trebuit sa-mi puna o plomba. Lipsa oricarui sentiment de teama i-a indus si ei aceeasi stare.
Am dus-o de 2 ori la dentist pt a-i scoate dintisori de lapte ce se miscau sau ii iesisera cei definitivi, dar ceilalti nu-i cazusera. A stat cumintica de fiecare data. Ultima oara,dupa ce am ajuns acasa, mi-a zis ca a durut-o. Si mititica nu zisese nimic . I-am explicat ca trebuia sa-i spuna doctorei ca o doare si i-ar fi dat cu mai mult gel pe gingie.
Deci, starea ta se transmite cu sau fara voie, si copilului.

danis spune:

ce m-a motivat intotdeauna sa nu-mi fie teama de dentist este,, daca ii pot spune astfel, principiul raului cel mai mic: durerea si neplacerile de la cabinet imi par absolut in regula daca ma gandesc la durerile pe care trebuie sa le indur daca nu ma duc la dentist, pe care nu le pot controla deloc


la dentist, stiu clar ca daca este neplacut si doare, se termina in 30 minute - o ora, raul cunoscut si prevazut este intotdeauna mai mic si mai usor de suportat decat cel necunoscut, despre care nu poti stii cat dureaza :D

ML spune:

M-ai amuzat, si mie mi se intampla la fel cand imi lucreaza cu freza . Cum se explica ca te duci fara probleme acum? Tot citind ce scrieti, imi dau seama cat de importanta este firea dentistului...

Take joy! (poze)

ML spune:

Multumesc, mi-a placut ce am citit... imi doresc sa am de unde alege... nu prea e loc de intors... Dentistul de familie este f. dragut si se pliaza pe necesitatile sotului si ale mele, dar nu ia copii asa mititei (caci pentru fetita imi fac tot felul de probleme, poate prea multe, as vrea sa fiu cat mai informata si sa nu cada cerul pe noi acolo...)... Cei la care ne-a trimis sunt dentisti pediatri, dar mi-e teama ca fiind aglomerati, trateaza copiii ca pe banda .

M-ai impresionat... iti era rusine de mama?! Aici unii te lasa cu ei in timpul procedurii, altii nu. Nici nu stiu cum e mai bine... Daca n-ar fi fost prima experienta cu fetita, as fi intrebat-o si-i respectam dorinta... Ea e gata sa incerce orice (ma si sperie!), dar nu inseamna neaparat ca-i curajoasa si stapana pe situatie. Mai degraba curioasa...

Take joy! (poze)

ML spune:

Daria, Mina, Lisa , chiar am sa intreb dentistul daca ma lasa sa-i iau cu mine, poate pe rand (avem si un baietel), data viitoare...
Da, aveti dreptate, daca mergi la timp, problemele sunt mai mici. Plus, am retinut... sa ne comunice, daca o doare.

Take joy! (poze)

ML spune:

De acord, ceva pe aproape i-am spus si eu fetitei.
Apropo... cum sa fac sa nu repet ca un papagal "Spala bine dintii, ca de nu te trezesti maine, poimaine cu clestele in gura!" ? Glumesc, nu ii abordez astfel, dar abia ma abtin sa n-o trantesc. Cred ca invata numai cand simt pe pielea lor urmarile, asa-i?

Take joy! (poze)