E normal la 3,5 ani?

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns filofteia spune:

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MamiDeDavid spune:

:) da el era asa de mic. Pe la un an dupa ce a invatat sa mearga am observat ca daca punea mana pe ceva care trebuia modificat pt ca el sa il poata folosi (de ex o sticla cu apa la care ar fi trebuit sa ii mai strang capacul preventiv) dupa ce il dadeam inapoi il arunca si incepea sa planga dupa lucrul respectiv desi nu vroia sa il mai ia. Atunci era mai simplu il lasam in alta parte la indemana lui si il lua pana la urma. Acum e mai incapatanat (de' e mai mare)
Am tot citit povestile altora cu copii caracterizati de hiperkinetism sau adhd, si cred ca David e relativ cuminte. Nu poate sta locului in multe momente (dar are doar 3,5 ani). A invatat poezii pe care la inceput mi le spunea doar mie si acum le-a extins si la tati. E atent la explicatii care il intereseaza, daca nu asculta putin dupa care o intinde la alergat. Tare mult ii place sa alerge. Cred ca nu asculta din principiu la varsta asta. :)
De felul lui nu este agresiv cu cei de aceaisi varsta (se razbuna doar pe mine, si cei apropiati din familie). As spune ca e putin timid (poate si din cauza ca nu comunica ca toti ceilalti copii). La gradi se joaca, e vesel si ii place. Cum spune el: "Mami veau la copii"
O sa lucram in continuare pentru ca de la logoped am invatat cum sa il fac sa repete corect cuvintele spuse de mine. La neuropsihiatru mergem intr-o luna de la prima vizita (9 iunie), si pe urma poate mai rar.
Sa va traiasca puiutii si sa se adapteze cat mai repede regulilor conventionale (asa zisul dezvoltat "normal") ca sunt isteti toti.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns floric_ea spune:

Citat:
citat din mesajul lui filofteia

Uite niste subiecte care te-ar putea interesa:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69256
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=125140

De asemenea aici vei gasi multe subiecte interesante
http://forum.desprecopii.com/forum/forum.asp?FORUM_ID=69

Mie mi se pare un copil normal. Avand in vedere ca faceti si terapie, nu cred ca este cazul sa-ti faci griji.

Citat:
acum are aproape 6 ani si e mult mai bine insa se mentine deficitul de atentie si intrevad ceva probleme de invatare deja (stie bine sa adune si sa scada pana la 10 insa nu scrie decat f putin si nu stie literele, nu stie in ce zi suntem etc - repere spatio-temporale).

Iarta-ma floric_ea, dar fiimiu nu a avut nici un fel de probleme si la aproape 6 ani cum spui tu, nu stia literele (de fapt nu le stia cand a inceput clasa I, 6 ani si 9 luni), de scris nici atat si in ce sens nu stie in ce zi suntem? Ca fiimiu tot in clasa I a invatat zilele saptamanii si abia acum, in a doua pot spune ca stie lunile anului... nu are fb pe linie, dar este un copil inteligent, profund...care evolueaza...fiecare are ritmul lui... cred ca ceri prea mult de la copilul tau.


eu ma refer la inegalitati in dezvoltare cand spun ca stie anumite lucruri si nu stie altele. si in general o cunosc destul de bine pe fiica-mea si stiu ce anume invata si cum. diferenta ieri/azi/maine o tot explicam de cel putin un an de cand ne tot intreaba si nu pare ca a inteles.

avem destui prieteni cu copii cu varste de-o seama pentru a-mi da seama de diferentele care exista. si consider ca sunt realista. evaluata acum cca un an era o diferenta de 6 luni fata de varsta cronologica in dezvoltarea limbajului.

si stiu exact ceea ce vorbesc, aceasta este meseria mea si stiu cat de periculos este si sa cazi in extreme mergand cu copilul "N" ore pe zi la terapie si culcandu-te pe o ureche cu gandul ca timpul va rezolva tot ce nu vrem noi sa vedem ca exista.

oricat de tare nu vrem sa auzim acest lucru, in cazul intarzierilor in dezvoltare mai mari de 6 luni pe un anumit palier nu ne putem baza numai pe timp.

oricum, cu rabdare se rezolva totul si acum sunt cu mandrie mamica fericita a unui copil care a reusit sa invete sa sufle nasul, dupa 5 ani de incercari.

apropo filofteia, al tau la cati ani a suflat nasul? cam cat ti-a luat sa-l inveti un lucru pe care majoritatea oamenilor il iau ca venind de la sine?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns 2xmama spune:

MamideDavid, as vrea sa-ti dau cateva sfaturi, pentru a rari momentele de "crize" ale copilului:

1. Fat tot posibilul ca copilul sa stie ce il asteapta, in urmatoarea ora, jumatate de zi, in ziua urmatoare. Pregateste-l pentru tot ce poti planui si gandeste-te la modalitati de a-l pregati pt tot ce nu poti planui. Iti voi da un exemplu:

Ii spui seara la culcare asa: Maine dimineata, dupa ce te trezesti, mancam, iar apoi mergem la piata, ca sa cumpar tot ce am nevoie sa fac mancare maine. La piata o sa cumparam (in linii mari genul de cumparaturi) si nu pot (sau pot) sa iau altceva in plus. Daca poti, ii poti spune ca la magazinul nu stiu care isi poate alege ce vrea (nu conteaza cat de mic si nesemnificativ pt tine, pt el este important, si asteapta momentul). Apoi mergem acasa sa ducem cumparaturile si dup-aia mergem afara la joaca.....

In felul asta, copilul stie ce il asteapta cand se trezeste a doua zi. Ii poti spune si daca va avea timp sau nu sa se joace un pic inainte sa plecati, ca sa stie dinainte.

Il pregatesti si pentru cazul in care s-ar putea sa nu iasa planurile: dupa ce venim de la piata, mergem afara la joaca, dar numai daca nu ploua. Daca ploua, o sa facem....(orice, ce il atrage).

Asa trebuie sa il pregatesti pentru ziua ce urmeaza si pentru ziua in curs. Intotdeauna sa ii spui dinainte ce planuri aveti. nu intrerupe nici o activitate care-i face placere, brusc. Daca stii ca se apropie ora de masa (sau ora la care trebuie sa faceti altceva), il anunti cu 10 minute inainte (de ex: stii ca am spus ca vom merge la doctor azi, dupa ce termini 1 puzzle, adica cel cu care e ocupat, sau ce face el in momentul ala...trebuie sa plecam ca altfel intarziem)

Nu stiu cum decurg la voi zilele, dar in felul asta poti descrie orice.

2. Gandeste-te ca la orice intamplare neasteptata copilul e frustrat si pentru ca nu se poate exprima suficient de bine cat sa se faca inteles, felul lui de a se impotrivi (firesc dealtfel) este de a face crize: tipete, lovituri, etc..

3. Ofera-i variante, atunci cand nu se poate sa faca ce si-ar fi dorit el sa faca, cand nu-i poti cumpara ce-si doreste (mai ales in cazul in care i-ai spus dinainte ce e posibil si ce nu e posibil). Un exemplu: nu putem merge acum la joaca, pt ca avem programare la doctor, dar cand terminam putem merge cateva minute la topogan.

4. Nu il pedepsi, dar recompenseaza comportamentul pe care vrei sa-l repete. Ce fel de recompensa, nu este important, orice mic lucru care il bucura, o activitate care il bucura. Si anunta-l dinainte ce recompensezi si cu ce, iar atunci cand se comporta cum nu doresti, aminteste-i de recompensa, insa nu ii spune: daca faci asa nu mai primesti aia.......ci spune-i pozitiv: daca reusesc sa fac cumparaturile in liniste si nu tipi in timpul asta, primesti aia....

4. Vorbeste-i intotdeauna pozitiv si limiteaza-i posibilitatea de a alege. Daca intrebi un copil "Nu vrei lapte", iti va spune automat "Nu", daca il intrebi "Vrei sa bei lapte acum sau dupa ce mananci?".... sunt sanse mari sa aleaga una dintre variante.

Mentionez ca eu am un baietel cu care am cam aceleasi probleme legate de comportament, daca nu urmez cele de mai sus. Are 5 ani jumate acum, dar fac in felul asta de mult, si am evitat in felul asta nenumarate scene neplacute.

5. Stabileste reguli stricte, clare si corecte. Ce doreste copilul nu este niciodata mai presus de ce doresti tu. Exista intotdeauna o cale de mijloc, de compromis. Respecta regulile si nu te abate de la ele. Va fi mai greu la inceput, dar odata ce s-a obisnuit cu ele, ii ofera siguranta, pentru ca stie ce are de facut, cand si cum. Bineinteles ca va incerca intotdeauna sa faca ce vrea el, cum vrea el, de-aia trebuie sa fii consecventa. Altfel il derutezi complet.

6. Ia o foaie de hartie, si imparte-o in 5 zile (Luni-Vineri), de sus in jos. In partea din dreapta denumesti activitatile pentru care se aplica. Ca sa-i fie mai usor, si sa poata participa, poti desena ceva care sa sugereze activitatea respectiva. Fa asta impreuna cu el, ca un joc, si explica-i ce faci: Vom face acum o lista cu tot ce avem de facut in fiecare zi, si pentr fiecare din activitati primesti o bila rosie daca a fost totul bine, si una albastra 9verde, gablena, nu conteaza), daca nu a fost totul cum mi-am dorit. Apoi stabileste recompensa zilnica in functie de numarul (sau procentul) de bile rosii acumulate. La noi, recompensa zilnica e povestea de seara, la culcare. Si le-am zis asa: Daca aveti 5 bile rosii (din 7), va citesc povestea de seara, altfel nu se poate. Saptamanal am stabilit doua recompense: la 25 bile rosii (din 35), au voie sa se uite la TV in week-end. La 30 bile rosii, mergem sa cumpere o jucarie la alegere (mai ramane sa stabilesc bugetul), dar alegerea o limtez eu la magazin.

In prima zi in care nu va primi recompensa zilnica, va fi scandal, mai ales daca isi dorea acea recompensa. Insa ii vei explica ca povestea de seara (de exemplu) este doar pt 5 bile rosii. Eu inainte de a face sistemul asta, le citeam in fiecare seara, asa ca nu a fost tocmai corect sa le iau un "drept" pe care il aveau inainte, insa nu mi-a trecut altceva prin cap, si eram disperata cand am luat hotararea sa le acord buline. Suntem in a doua saptamana, si gi-miu saptamana trecuta Marti a experimentat ce se intampla cand nu are suficiente bile rosii. Azi si ieri au ambii copii numai bile rosii, ceea ce a fost nesperat pentru mine. Nu sunt absurda si nu le cer cine stie ce. Nu ma intereseaza decat sa ne intelegem normal, fara tipete si trantit pe jos. Deci eu ma axez pe felul in care decurg activitatile, nu-i taxez pt greseli, etc. Daca au facut ceva ce nu aveau voie, nu le iau bila rosie, decat daca continua dupa ce le-am cerut sa nu mai faca, sau daca se pun pe tipat si trantit atunci cand le cer sa nu mai faca lucrul respectiv.


Sper sa-ti fie de folos sfaturile mele, dar cel mai important este ca fiecare zi sa aiba o structura, de preferat aceeasi.

Referitor la momentele in care nu il poti determina sa stea locului, nu vei reusi sa-l faci sa stea locului decat dandu-i ceva de facut care sa-l tina ocupat. Cand ai de asteptat undeva, ia ceva cu tine, carticele din care sa-i citesti, daca-i plac, un puzzle care ii place.... tine-l ocupat facand ceva ce-i place. Sunt copii care pot sta pe scaun fara sa faca nimic, si sunt altii care chiar nu pot. Nu-l mai compara cu alti copii.

Ignorarea e cel mai rau lucru pe care il poti face, dupa parerea mea. In sensul ca el chiar are o problema atunci cand se razvrateste asa, si nu rezolvi problema ignorandu-l. Bineinteles ca sunt momente in care nu poti sa analizezi ce l-a deranjat de fapt, si atunci trebuie sa il atragi in altceva, usor. De exemplu, daca esti intr-o sala de asteptare, iei o revista (sau ziar, ce gasesti), si ii arati orice poza.... ca nu conteaza ce. Si-i zici: David, ia uite aici! Chiar daca poate nu l-ar interesa ce ii arati, ii distragi atentia, curios o sa fie mereu, sa vada ce ai gasit. Si incepi sa ii vorbesti despre obiectul/persoana aia. Apoi il iei in brate si ii zici ce veti face cand plecati de acolo. Si incerci sa-l tii ocupat in continuare, sa nu-i dai ocazia sa faca iarasi o scena.

Daca ai intrebari referitoare la sfaturile pe care ti le-am dat, iti raspund cu placere.

Eu nu detin adevaruri absolute si nici un sistem care sa nu dea gres niciodata. Vor fi momente cand nu vei reusi. Insa important este sa eviti cat mai multe episoade neplacute. Tu iti cunosti copilul cel mai bine si iti poti da seama ce poti aplica si ce nu. Eu iti pot spune doar ca baietelul meu a devenit mai "calm". Si reusesc in momentul asta si sa-l fac sa stea pe scaun fara sa-l tin ocupat cu nimic, doar vorbind cu el. Nu ca ar fi nevoie prea des la noi, eu evit situatiile plictisitoare pentru copil, la minim.

Succes in continuare!

Anca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns filofteia spune:

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns floric_ea spune:

ca sa raspund, nah ca sunt datoare cu un raspuns - filofteia, probabil ca nu m-am exprimat eu corespunzator - nu ma refeream la stersul nasului ci la suflat propriu-zis, mai precis la intelegerea miscarilor necesare si repetarea lor. gen inspiram puternic pe gura si expiram pe nas cu gura inchisa. cam aici am ajuns noi. este un lucru relativ simplu de invatat si cum banuiesc ca stii f bine nu este o varsta standard la care se invata acest lucru. la un copil fara alte probleme si atunci cand parintele nu este interesat de acest aspect, copilul nu are probleme respiratorii si nu raceste des este fix problema lui cand il invata. Ca sa-ti dau un exemplu, daca te duci intr-o grupa de cresa de 2-3 ani in care toti copiii racesc de 2-3 ori de luna vei vedea ca mai mult de jumatate stiu sa sufle nasul - de nevoie evident. Ei, a mea pe vremea cand avea doi ani era singurul copil din grupa care statea cu "mucii" in barba si nu-i sufla. Daca nu te deranjeaza sa-i scoti cu pompita unui copil de 6-7-8 ani cred ca n-ar fi nicio problema sa i-o dai in rucsac si sa faca invatatoarea asta, daca tot e un lucru atat de obisnuit printre scolari. cat despre cerintele scolare banuiesc ca stii mult mai bine decat mine si ce standarde sunt la intrarea in scoala. ceea ce vroiam sa subliniez este ca atunci cand nu sunt alte probleme si copilul este echilibrat, emotional, comportamental, nici nu trebuie sa-ti bati capul ce si cum sa faci cu el. cand ceva nu este in regula e mai bine sa actionezi decat sa stai deoparte si sa astepti sa rezolve timpul in locul tau. pentru ca in realitate nu se intampla niciodata asa.

anca ti-a dat un model foarte bun de urmat, mamica lui David. adaptat pentru copilul tau, cu sfaturile primite de la logoped si multa rabdare va fi ok.

Mergi la inceput