Mame singure prin alegere personala

avmaria spune:

Principe, ai dreptate, nu-ti place sa despici firul in patru. Preferi sa desfaci si sa retricotezi in graba alt model, cu alte culori.

Cu un singur lucru suntem de acord. Fiecare a inteles ce-a vrut sa inteleaga - cred ca s-a priceput de catre cine nu s-a pripit sa citeasca in diagonala ca nu am ocultat deloc diferenta dintre rosul tau si violetul meu (a propos, vezi ca la verde ti s-o gatat cerneala prea devreme). Din contra, am vrut sa ma asigur ca am inteles bine sensul afirmatiei tale, asa ca am pus-o in majuscule chiar, cu cuvintele mele "vorbeai de TOTI copiii" si ti-am adresat-o sub forma unei intrebari "rautacioase", ca sa ma lamuresti tu.

Nu te-am acuzat de nimic. Am vrut doar sa-ti sugerez ca nu-i cazul sa ma magulesti folosind non-sensuri. Se pare ca am fost iar prea subtila

Mai si ce sensibili au voie sa fie unii - adica tu - ca mi-am permis sa-ti pomenesc copilul intr-o intrebare retorica si generala, dar cu sensibilitatea altora ne stergem la fund si-o catalogam cu superioritate drept "pus pe harta". Pai unde-i dreptatea ?

anca_nicolae spune:

Buna tuturor.

Am nimerit la acest capitol usor din intamplare si am citit pe diagonala, insa am retinut ca Rufus considera delicata destainuirea adoptiei catre copilul sau. Eu sunt un caz concret, acum am 38 de ani, si pentru cine doreste o poveste REALA, nu doar imaginata teoretic, va invit la capitolul Albumul parintilor singuri (2), paginile 5 si 6.

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=107642&whichpage=5

Va raspund tuturor cu drag la orice intrebari.

Veronica-Elena 11 ani, Tudor-Iulian 8 ani, Robert-Adrian 2 luni

SSerafiotti spune:

Ati auzit?

Preferati cumva 'modelul traditional', adica cel despre care stim in sinea noastra, indiferent cat ne prefacem ca nu stim si cat ne dorim ca altii sa uite, ca este idealul?

Aspirati la o familie 'traditionala', cu mama si tata pentru copil?

Faceti eforturi pentru a o dobandi, a o pastra si a-i transmite valorile mai departe prin copii?

Ei, de astazi, daca indrazniti cumva sa sprijiniti, reprezentati si sustineti 'familia traditionala' SUNTETI INFLEXIBILI SI, nici mai mult nici mai putin, FACETI RAU COPIILOR!!!!!!!!!!!!!!

Ei da!

(Fireste, n-o sa-mi pierd vremea sa argumentez impotriva acestei aberatii in care valorile sunt rasturnate, iar cei care se straduiesc cel mai tare si cu cel mai mult succes pentru copii devin cei care 'fac rau copiilor'. Dar pot sa ma crucesc. It's more time-efficient for me).

avmaria spune:

Serafiotti, spune-mi tu mie te rog, cate ore ai petrecut, ca sa citesti pagina cu pagina si sa gasesti falia de care te puteai lega asa cum ai facut-o : scos o fraza dintr-un context al unei discutii care a curs pe mai multe idei, si in care buflea a dat dovada de multa deschidere si inteligenta in comunicatie ? Dac-as urma firul logic asa cum vrei tu sa-l tesi oricum buflea ar fierbe in acelasi cazan cu tine, caci ea cred ca are o familie cat se poate de traditionala.
Daca tot e la o adica, mai bine cauta-mi mie ceva citate, sigur gasesti ceva si nimeresti mai bine tinta adevarata.

Deci dupa atatea ore petrecute cu aceasta lectura pasionanta, ce crezi tu ca imi inspira al tau "It's more time-efficient for me" aruncat la plezneala ? Altceva decat
??

anca_nicolae spune:

Eu cred ca Serafiotti pune un semn egal intre:
- Aspirati la o familie 'traditionala', cu mama si tata pentru copil? Faceti eforturi pentru a o dobandi, a o pastra si a-i transmite valorile mai departe prin copii?
si
- a ajunge in situatia de parinte ne-singur si fericit, in acel sens "traditional".

Este o mare diferenta, multi dintre parintii singuri si-au dorit o famile in sensul "traditional", dar sunt multe motive/situatii pt care dorinta nu ajunge la finalizare. Unele dintre ele vi le-am povestit la Albumul parintilor singuri (2), sunt si altele... Viata nu tine doar si doar de planurile si dorintele noastre cerebrale si/sau afective...

De aceea, ceeea ce a scris buflea, trebuie inteles NU ca pe un indemn catre familii monoparentale, ci ca pe alternativa de abordare a vietii pt cei ce, din pacate, ajung a fi parinti singuri, pt a nu privi acest status ca pe o tragedie mai mare decat este in fapt.


Veronica-Elena 11 ani, Tudor-Iulian 9 ani, Robert-Adrian 3 luni

SSerafiotti spune:

Nu este nevoie sa iti spun tie 'cate ore am petrecut citind pagina cu pagina', caci am depasit de un timp bunicel (din pacate) perioada in care eram ridicata in picioare sa fiu ascultata, insa iti pot spune ceva mai relevant: nu contribui niciodata la subiecte pe care nu le citesc in intregime.

Am inteles perfect ceea ce spune Buflea: ea insista sa incrimineze pe oricine nu apartine acelui curent de gandire contemporan si dominant care a sponsorizat dezastrul social in parti ale Europei precum Marea Britanie, Scandinavia si altele. Si anume, nu i se pot transmite copilului NICI UN FEL de valori, in caz ca preferintele lui de mai tarziu vor infirma acele valori si ii vor da un asa-zis 'handicap' (si anume, posibilitatea de a se corecta pentru ca stie cum este bine de fapt!)

Vezi-Doamne, 'faci rau copilului' sa il inveti ca situatia de normalitate este sa ai doi parinti, sau o mama si un tata, in caz ca vede copilul pe nu stiu unde ca altul are trei mame si nici un tata si i se pare straniu.

Copilul chipurile nu are nevoie nici de mama, nici de tata, ci doar de cineva care sa aiba grija de el (atunci de ce nu sunt fericiti, rogu-va, copiii institutionalizati? Cine ii invata, cand abia se tin pe picioruse, sa se prinda de rochia oricarei femei venite in vizita si sa strige mama, mama? Ca doar nu mai e ca pe vremuri, sunt spalati la fund, au pampersi, jucarii si lapte la discretie!)

De la a tolera situatii si formule neideale pentru copil in ideea ca nu mai suntem in Evul Mediu sa vanam vrajitoare pana la a face din aceste formule (de multe ori lipsite de mecanisme esentiale pentru cresterea unui copil) un trofeu social sau o quota de atins, in vreme ce SINGURA FORMULA CARE A DOVEDIT DE-A LUNGUL ISTORIEI MODERNE CA DETINE CHEIA ECHILIBRULUI PENTRU COPIL, FAMILIA FORMATA DINTR-O MAMA SI UN TATA, este batuta la fund ca o cenusareasa si trimisa la culcare in fluieraturi publice...e cale luuuuunga, si 'la gauche' a consumat aceasta cale in 50 de ani.

Nu-i nimic, familia e neschimbata de mii de ani, nu de 50 de ani, si nu mor caii cand vor cainii. Cred ca exact asta am vrut sa spun prin 'it's more time-efficient for me'. Ca daca ar fi fost ceva in limite decente de argumentat (adica non-evident), as fi argumentat. Dar sa argumentez ca e mai bine sa aiba copilul o mama si un tata decat doi tati, sclavul lor sexual, un var indepartat si o ulcica de lemn pe post de 'grup parental'...depaseste ceea ce imi permit eu aici pe forum in materie de timp.

SSerafiotti spune:

Foarte bine punctat, Anca. Viata nu este ideala si ne incolteste mereu.

Totusi, cred ca interpretarea ta este mai mult augurala decat realista.

Am urmarit cu atentie mesajele lui Buflea si nu reiese o atitudine de incurajare a familiilor monoparentale in ideea ca nu se afla in situatia ideala dar se pot descurca foarte bine si asa, ci una de afirmare puternica a unei echivalente perfecte intre familia formata din tata si mama si orice alta formula bengoasa hip la ora actuala.

De asemenea, incriminarea persoanelor cu preferinte traditionale care aleg sa transmita copiilor valori traditionale. De aici 'fac rau copiilor' citat de mine.

Cu alte cuvinte, nu doar ca nu se mai recunoaste meritul valorilor traditionale, care asa untrendy si geriatrice (glumesc, desigur) cum apar in 2009 ne-au daruit societatea democratica moderna, ci se produce o pervertire a mintii atat de puternica, incat valorile autentice si modelele comportamentale care duc la colaps social se confunda, ba mai mult, se inverseaza.
Oamenii care merita dati de exemplu sunt aratati cu degetul si stilul lor de viata este porcait public, iar cei care fac experimente psihologice de puericultura sunt elogiati si priviti drept pionieri.

Dupa cum reiese limpede din spusele lui Buflea: 'Cei care se agata de conceptul traditional sunt cei inflexibili si sunt cei care fac rau copiilor si nicidecum cei care, dintr-un motiv sau altul, incearca alta definitie a "familiei".'

Nu e limpede? Cu un mic touch up: nicidecum cei care 'incearca alta definitie a familiei' NU sunt cei 'inflexibili si care fac rau copiilor'. Ci 'cei care se agata de conceptul traditional sunt cei inflexibili si care fac rau copiilor'.
Nu doar ne spune cine e bun si cine e rau, dar pentru mai mare siguranta ne spune si cine NU e bun si NU e rau. Zau ca mai clar cu greu se putea...

Eu una, nefiind too much into swinging and stuff, voi face rau la niscaiva copchii in viata asta invatandu-i ca au dreptul la o mama si un tata. Ce sa-i faci, va trebui sa ma tolerati: it works both ways...I hope (oh, kidding, of course I know it doesn't).

AB spune:

Seraffioti nu=ti spune nimeni ce familie e mai buna pentru tine, societatea iti explica nu ai dreptul sa spui ca exista o solutie unica la familia perfecta si nici ca varianta ta e cea mai buna pentru toti. Traieste-ti perfectiunea pentru tine, nu trebuie sa ne dai un Fordulet negru la toti... ca uite "cauxzeaza la sanatate".

Prin termenul de societate ma refer la societatea moderna si liberala nicidecum de stanga ca aia erau cu "famelia celula de baza a societatii" si fara divorturi s-alte chestii "sdpurcate".


Si btw Buflea e in vacanta as ca nu-ti irosi munitia.

avmaria spune:

Intrebandu-te cate ore ai petrecut cu lectura speram sa-ti atrag atentia asupra absurdului situatiei si nicidecum pt ca ma interesa raspunsul exact. Adica cineva sta ore sa citeasca pe net un subiect despre care are o parere asa de bine conturata ca si tine si nu simte nevoia sa schimbe idei (cu alte cuvinte curata pierdere de vreme), in schimb intr-un singur paragraf tranteste de 2 ori cu superioritate ca n-are timp de pierdut cu dat replici.
Constat cu amaraciune ca persisti, cu si mai mult dispret :

precum persisti si cu folosirea aceleasi tehnici oratorice de inversare pe care tu insusi o demontasesi la subiectul cu ovulele, si pe care ai mai folosit-o si cand te-ai suit aici la tribuna si-ai luat microfonul intru apararea valorilor traditionale.


In fine, eu nu am cum sa fiu obiectiva la acest subiect, si oricum pe tine nu te simt deschisa la un dialog, la un schimb adevarat de idei, ci mai degraba la discursuri moralizatoare si etalari de cunostiinte. In aceste conditii, discutia devine clar o pierdere de vreme si pt mine.

anca_nicolae spune:

Serafiotti, multam pt raspuns. Iata mai jos o continuare...

Asa cum avmaria a punctat printre randuri,
"pe tine nu te simt deschisa la un dialog, la un schimb adevarat de idei", un forum ar trebui sa fie un loc de intalnire a unor idei, de unde fiecare filtreaza ce ii este util, zambeste la ce il anima, se incrunta la ce nu considera ok... DAR nu este un loc de infierare a unor persoane. Mai ales ca nu toti dintre noi avem darul de a ne exprima prin scris ff properly si according cu adevaratul sens si grad al gandurilor noastre. De aceea mesajul meu anterior a parut, in ochii unora, mai mult augural decat realist. Pentru ca nu am vrut sa ma arunc in atacarea textului by buflea asa usor. Textul fiind:
Dupa cum reiese limpede din spusele lui Buflea: 'Cei care se agata de conceptul traditional sunt cei inflexibili si sunt cei care fac rau copiilor si nicidecum cei care, dintr-un motiv sau altul, incearca alta definitie a "familiei".'
Eu am citit de cateva ori aceste randuri, incercand sa inteleg si nuantele mai profunde si mai dureroase, ascunse printre randuri, nu doar mesajul direct. Sigur, mesajul direct suna cam dur la adresa "traditionalilor". In spate insa, eu cred ca cel care a scris a simtit/gandit urmatoarele:

1. Din pacate, oamenii din prezent stabilesc cupluri de durata mult mai greu decat inainte, si asta pt ca "pretentiile" au crescut. Nu ma refer la sensul material de "pretentii", ci la asteptarile noastre. Femeile au servici si ele, nu mai depind de sot, de aceea se poate ajunge mai usor la divort, inainte, o femeie si mama se gandea de n ori inainte de divort, ca deh, doar sotul asigura paine pe masa pt cei mici. Chiar si dpdv afectiv, tinerii de azi sunt mai putin romantici, mai putini doritori de iubire, si asta duce la o crestere a probabilitatii de divort. In plus, unii oameni mai elevati au invatat sa "comunice" cu partenerul de viata, dar sa comunice si lucruri mai putin compatibile cu o casnicie traditionala, lucruri precum nemultumirea datorata rutinei casnice, sau atractia catre o a 3a persoana, sau nelinistea cu privire la viitorul lor etc... Prin urmare, densitatea de cupluri stabile scade mereu, si deci creste ponderea oamenilor singuri. Acest aspect NU trebuie privit ca un target, dar el este, din pacate, o caracteristica a societatii spre care se indreapta oamenii...

2. Desi, cf pct 1, oamenii devin tot mai des singuri, dorinta de a fi parinte nu a scazut in acelasi ritm. De aici rezulta decalajul intre numarul de familii traditionale vs numarul oamenilor ce isi doresc copii...

3. Insa acei parinti singuri, cei de la pct 2, trebuie sa reziste si ei cumva in viata, si atunci se auto-invata ca nu trebuie sa se considere anormali, doar pt motivul ca se ocupa singuri de cresterea unui copil. Aceasta auto-invatare insa, are 2 componente: una interna si una externa. Cea interna tine de propriul sistem de gandire si evaluare al unui parinte singur; cea externa reprezinta perceptia celor din jurul tau. Aici este de fapt mesajul lui buflea: ce ii invatam pe copiii din jurul nostru sa perceapa? Ii pregatim doar si doar pt un model traditional SAU le lasam si o portita de supravietuire mentala, pt vreun posibil caz de parinte singure cu care se vor ciocni in viata, pe pielea lor sau a altcuiva de alaturi?

In concluzie, eu cred ca buflea NU dorea sa spuna ca "modelul traditional" face rau copiilor, CI ca un copil trebuie invatat sa tinda spre un model traditional DAR SI sa priveasca cu ochi de normalitate spre un parinte singur/familie ne-traditioanla sau chiar sa fie el calit pt cine stie ce esc ar putea avea... In plus, exista acea vorba: parinte este cine te creste, nu cine te face. Prin urmare, prin extremis, dc situatia este de asa natura incat 3 mame si 1 tata sa creasca 1 copil, daca cei 4 impreuna se ocupa totusi intr-un mod serios de copil, ei pot fi totusi considerati parinti ai acelui copil, indiferent de natura relatiei intre cei 4... Sunt f multe cazuri, dar asa cum se spune si la tribunal, cat timp cei din preajma copilului actioneaza in interesul copilului, ei pot fi, totusi, considerati parinti.

Acceptarea diversitatii de cazuri este o forma de deschidere mentala, o forma de intelegere a psihologiei foarte complexe a naturii umane, iar forumurile au un rol mare in acest sens.


Veronica-Elena 11 ani, Tudor-Iulian 9 ani, Robert-Adrian 3 luni