Mame singure prin alegere personala

Rufus spune:

Nu esti singura care ai ceva cu mine... Asta mi-e norocul...
Pe la inceput am spus parerea mea despre fapta lui Tzuni. Eu am o slabiciune pentru parintii care adopta, cred ca-i simpatizez asa, fara conditii. Fraza in care spune ca n-ar fi facut un copil fara tata, dar asa s-a gandit ca macar ofera un parinte unui copil fara niciunul, este deosebit de sensibila. Mi-am spus atunci temerea mea (in cazul meu) ca, daca nu voi fi destul de bun pentru Ioana, imi va parea rau ca i-am stricat un viitor care ar fi putut fi mai bun. Stii, Ioana era intr-un "lot" pentru Elvetia, dar eu aveam pile in Romania...(Da, sunt paranoic).
Pana acum n-am reusit sa aflu cum e mai bine sa-i spun ioanei secretul ei. Stiu insa ca va dori sa afle macar despre cea care i-a dat viata.
Deci Tzuni a gresit, daca temerile mele-s valabile. Dar poate gandesc prea mult. Oricum, dupa cum spune, Tzuni este pregatita si pentru un tata. Si asta-i perfect pentru familie.

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

ruxij spune:

Eu zic ca nu are rost sa discutam despre perfectiune si chiar dc faci un copil cu doi parinti, nu e asa sigur ca e un start perfect sigur sigur sunt imperfectiuni undeva. Poate parintii aia, desi doi, sunt imperfecti. Cred ca trebuie sa ii asiguri cel mai bun start de care esti tu in stare. Si in continuare cea mai buna viata de care esti tu in stare, imperfecta.

buflea spune:

Eu nu cred ca este asa ... in fine, nu cunosc cazul tau dar banuiesc ca nu ai ce sa-ti reprosezi : i-ai oferit o viata normala (iata ca si eu folosesc cuvantul asta ), ce ar fi putut un elvetian sa ii ofere mai mult ?

Infierea dupa parerea mea este o responsabilitate mai mare decat copilul cu tatal borcan. Deci ca femeie singura, riscul este cu atat mai mare.
Este dovedit ca noi oameni ne formam prin educarea si modelarea bagajului genetic cu care venim pe lume. De aia in aceeasi familie poti avea copii responsabili si copii rebeli ... sunt copii crescuti de aceeasi parinti, cu aceleasi valori morale si totusi sfarsesc diferit, pentru ca se modeleaza bagaje genetice diferite, chiar daca provenite de la aceeasi parinti.

Infiezi un copil, ceea ce e foarte nobil, dar nu stii ce modelezi, deci iti asumi un risc mai mare. Stiu, suna egoist sa ma intereseze asta - dar dupa parerea mea cei care infiaza ca si cei care vor copii ca si cei care nu ii vor - deci toate aceste decizii sunt decizii egoiste. Facem, infiem, crestem copiii ca sa ne simtim noi impliniti, ca sa fim noi fericiti alaturi de ei, sa ni se umple noua sufletul de bucurie cand ii vedem razand, decidem acest pas pentru ca la momentul X noi vrem.
Eu consider egoismul o calitate atata timp cat nu raneste pe cei din jur - dar asta este o alta discutie.

avmaria spune:

Rufus, stii ce am io impresia? Ca tu te afli intr-o mare cumpana acuma, intr-o enorma repunere in cauza...

PS : Crede-ma ca iti inteleg punctul de vedere si nu ocultez absolut deloc - si nici nu am ocultat vreodata, ba chiar din contra, a fost insasi esenta zbaterii mele interioare in perioada deciziei - aspectul traumei copilului dintr-o familie mono-parentala. Precum nu neg deloc ca aceasta decizie, analizata la rece, se revela a fi una pur egoista. Spun doar, cum am mai spus, si cum a spus si buflea - daca te simti disponibil si suficient de sincer cu tine insuti sa mergi cu analiza pana la capat, vei fi nevoit sa recunosti ca ... - NIMENI nu face un copil din pur altruism pt EL COPILUL, la origine e intotdeauna un act de implinire, chiar daca subconstient, al procreatorului, sau al cuplului in sine. Asta pt ca tot analizam la rece si nu vrem sa luam in calcul instinctul de perpetuare cu care ne nastem aproape toti.

Cred ca ma jeneaza un pic interventia lui MamaGiuliei dar mai ales raspunsul tau - desi stiu ca nu a fost cu nici o intentie. Separam bobul de neghina ca ultim argument in discutie. In rest, ma abtin de la alte comentarii pe tema raspunsului tau, sant convinsa ca daca vei duce exercitiul de imaginatie pana la capat, vei intelege ce-am vrut sa-ti spun fara cuvinte.


PS 2 : Poate n-am inteles eu bine ce-ai spus, Ioana inca nu-si cunoaste povestea? Daca asa este, sa stii ca sant foarte surprinsa.

Rufus spune:

Ai inteles bine. Sunt multe de povestit, dar in esenta nu am gasit niciodata momentul potrivit. Nu m-am priceput.
Dar ai putea sa-mi spui de ce esti surprinsa?

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

avmaria spune:

Rufus, sant surprinsa caci imi imaginez ca la varsta ei adolescentina, aflarea adevarului va avea efect de buldozer care sfarama tot in cale. Risca sa fie extrem de afectata, sa simta ca nu mai are niciun reper, sa-si piarda increderea in tine (momentan). Sper din tot sufletul sa ma insel.
Ma gandesc ca daca ar fi stiut dintotdeauna o mica poveste (adaptata varstei), nu ar mai fi fost nevoita sa treaca prin acest eventual soc, i s-ar fi parut totul normal.

Imi pare sincer rau sa-ti spun asta, caci nu cred ca te vor ajuta cu ceva gandurile mele. Ce e important acuma, e sa privesti inainte, sa ai incredere in tine, vei face fata cu brio situatiei cand vei considera ca e momentul potrivit. Esti un om chibzuit, te vei descurca de minune. Si aceasta chibzuinta te va ajuta sa nu iei personal o probabila rabufnire a Ioanei, chiar daca aparent indreptata impotriva ta. Te va ajuta s-o intelegi daca va avea nevoie de timp sa-si linga ranile si sa digere noua ei indentitate. Va fi bine !

Rufus spune:

Ai dreptate, va fi o piatra de incercare.
Nu vreau sa dau impresia ca ma scuz (nu am de ce), insa atunci cand Ioana a ajuns in familia mea era un fel de pionierat in domeniu. Incepand de la legislatie (citesc astazi si ma minunez ce scriu fetele la adoptii) si pana la modalitati de adaptare, totul era un necunoscut. In paralel cu formalitatile pentru Ioana se derulau primele programe de asistenta sociala in domeniu. Imi aduc, totusi, aminte ca am beneficiat de asistenta unei doctorite, care urmase si niste cursuri de asistenta in domeniu, care ne-a spus ca exista si varianta de care mentionezi, adica inocularea de mici informatii despre realitate. Evident, nu prea am bagat de seama, era doar o poveste, cum fac "aia de dincolo" - pe vremea aceea eram clar despartiti nu numai de granite, dar si de ideologie.
Timpul a trecut si nimic neobisnuit nu s-a intamplat. Stii, eu uit in cea mai mare parte a timpului ca Ioana e "altfel". Ne cunoastem de cand avea trei luni...mai ales un tata nici nu prea baga de seama ca are un copil in primele luni, cand mama este cea mai implicata. Intotdeauna am considerat ca ii voi spune adevarul cand va fi destul de mare sa inteleaga, dar destul de mica ca sa o mai pot influienta. Ei bine, nu am gasit acel moment, iar acum nu prea mai stiu cum sa fac. Nu-mi ramane decat sa ma ghidez dupa sfaturile in care am incredere si, evident, dupa instinct, in situatii limita.
Sper ca Dumnezeu sa ne indrepte pasii spre varianta optima. O voi iubi mai presus decat orice fapta si-i voi fi recunoscator pentru bucuria pe care mi-a adus-o in viata, indiferent de zbuciumul din sufletul meu.


RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

coltofeanu spune:

Rufus, Ioana stie ca esti membru DC?
......Si chiar daca nu stie ii va fi usor sa afle acest lucru avand in vedere ca pozele voastre sunt expuse, cu sau fara acordul ei, pe un forum public. Daca as fi in locul Ioanei, m-as supara foarte tare sa aflu ca persoana in care am incredere cel mai mult (parintele meu) povesteste despre mine (fara acordul meu) pe un forum public.

Adolescentii din ziua de azi au acces din ce in ce mai mult la informatii pe net. Si nu cred ca Ioanei i-ai interzis sa navigheze pe net. Asa cum imi cunosc eu copiii (adolescenti ca si Ioana) nu le este greu sa afle pe net anumite lucruri. De cele mai multe ori sunt muuult mai priceptuti decat noi, maturii.

Vreau sa-ti spun ca s-ar putea sa nu mai fie nevoie sa-i povestesti Ionei secretele... le va afla de aici. Oare este bine? Cum ramane cu dreptul la intimitate?

Scuze de off topic..

Rufus spune:

Da, stie ca sunt membru DC.
Nu stiu daca a aflat ceva de aici...nu da semne. Daca stie deja, se comporta exemplar. Daca e sa-mi dau cu parerea, nu cred ca stie.

Parintii povestesc despre copiii lor. De bine, sau mai putin de bine. Sper sa nu semene cu tine, adica sa nu se supere ca vorbesc de ea, fara acordul ei. O fac pentru a-mi impartasi gandurile altora ca mine si de a gasi, poate, de la altii, raspunsuri la framantarile mele.

Nu cred ca-i bine sa afle din alta parte viata ei, aici ai dreptate ca s-a largit cercul celor care cunosc povestea vietii ei. Dar, cum sper ca iti imaginezi, am cantarit mult cand, in 2004, am scris pe Forum pentru prima oara (cu mandrie) ca am infiat un copil, care este soarele meu.
De atunci, in casa am mai multi sori, dar sunt la fel de mandru de ea.

Daca ma va acuza de ceva (ca stiu, o poate face), fiecare va raspunde pentru faptele sale.

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

principe spune:

Rufus,

Daca eu as fi Ioana..... as fi mandra sa fi tatal meu.De ce spun asta? Ca ..de multe ori,noi adultii,ocultam lucruri din prea multa dragoste,din teama de a nu rani,nu din egoism,ci doar din nestiinta de a face sa fie cum e mai bine.
Daca eu as fi Ioana,poate, chiar,daca as sti ca nu esti tatal meu biologic nu ti-as arata-o,as pastra in mine taina ca nu cumva sa te ranesc cu faptul ca am aflat inainte sa mi te destainui.
Multi copii isi cunosc istoria innainte ca parintii sa le-o povesteasca....este ca si povestea cu mos craciun,multi dintre noi iubeam taina desi stiam adevarul.
Nu-ti fie teama Rufus,sunt sigura ca fata ta o sa te inteleaga si o sa-ti inteleaga dragostea.

Si ca sa nu fiu total of topic ...zau daca inteleg aceste calcule ... cum si in ce fel este mai bine ptru un copil?
nu exista un raspuns standard,binele este relativ.
Eu personal nu consider ca a da viata trebuie sa fie socotita o binefacere cand este facuta cu premeditare.Este o binefacere atunci cand alegi intre bine si rau ...adica intre ai da viata sau a i o curma,cand ai in fata o sarcina ne luata in calcul,Nu cand,cum,cu cine si in ce fel sa creezi un copil....(vezi cazul in discutie) a creea sau a da nastere,asa cum o fi(fara tata cunoscut,in eprubeta,dupa catalog.. sau fara catalog)pentru mine inseamna cunoastere,stiinta nu neaparat dragoste,inseamna mai mult atingerea unui tel...acela de a procrea,de afi parinte indiferent de mod.
Model de dragoste paterna,ptru mine...si asta nu o fac lege,este atunci cand poti iubi mai mult decat sangele care-i curge prin vene,mai mult decat culoarea ochilor lui ...iubesti acel copil... indiferent cine i-a fost creatorul..ptru ca este al tau..indiferent de mostenirea lui genetica.