Mame singure prin alegere personala
Raspunsuri - Pagina 3
sinzi_ana spune:
Mie, da, mi se pare egoist sa incerci sa faci un copil (cu donator) doar pentru ca ai ajuns la un punct in viata, cand realizezi ca nu esti in stare sa mentii/cladesti o relatie...
Pana la urma, sa ai un copil tot relatie este...si avand in vedere ca ai un deficit la capitolul asta...atunci...nu mi se pare ok sa incerci ceva din care nu "ai cum sa iesi"...
In schimb, asta:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Tzuni Da, sunt o mamica singura. Si asa am decis eu sa fiu. Dar am ales varianta adoptiei. M-am gadit si la varianta sa-l fac eu, dar n-am putut sa trec peste latura morala a lucrurilor. Si mi-am spus ca decat sa fac un copil si sa nu-i ofer tata, mai bine iau un copil fara mama si fara tata si-i ofer macar o mama. Si, sper eu ca intr-o zi, si un tata  PS. Inca n-am 35 de ani  _ Tzuni  mic si drag si scump si pisicos si fericit siiii.... IN LUPTA CU KILELE  www.youtube.com/watch?v=VCAx2YciYx8&eurl=http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=134738&whichpage=13" target="_blank">MELODIA MEA ZILNICA  si.... www.imdb.com/title/tt0846789/" target="_blank">SECRETUL MEU  |
e cu totul altceva, si cred ca dovedeste maturitate, responsabilitate si "commitment".
Pronesti din start cu ideea ca vrei sa "oferi" si nu ca vrei sa "privezi" un copil de un parinte...
Sinzi , Radu si David
psihologul
varsta David www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">
vikinga spune:
Bun punct de vedere Sinzi, numai ca legile adoptiei nu sunt deloc usoare in alte tari. De fapt stiu ca nici in ro dar totusi imi pare ca sunt sanse mai mari.Vikinga 
4+ cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo
ruxij spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui conchita mamele educate si cu bani sunt la job toata ziua, altfel nu ar avea bani. de-aia copilul e la fel ca altii, ca cresc toti la gradinita, cu bona, la after school, etc. si mamele cu bani sunt exceptie de la regula. in State, 90% dintre persoanele sarace sunt mamele singure. 90%. si asa raman toata viata, majoritatea. aveti o imagine idilica a mamelor singure, pornind de la exceptii, laudabile bineinteles. |
Asa este, mamele singure sunt in mare majoritate sarace si de multe ori nu au nici prea multa educatie a.i. sa isi permita mersul ala la job. Dar acestea nu sunt "mothers by choice", ci "by chance". Deci subiectul nu este despre ele, ci despre acele exceptii. Cele cu bani, cu job si care, cum spui tu, ca multe altele care sunt casatorite, merg desigur la job. Dar cred ca acesta cu mersul sau nemersul la job este un alt subiect, care a fost dezbatut si redezbatut pe forum.
ruxij spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui sinzi_ana Mie, da, mi se pare egoist sa incerci sa faci un copil (cu donator) doar pentru ca ai ajuns la un punct in viata, cand realizezi ca nu esti in stare sa mentii/cladesti o relatie... |
Eu nu m-as grabi sa arunc cu concluzia ca "n-ai fost in stare". Asta e jignitoare pt. toate mamele singure. Asa si o femeie care e batuta, inselata, jignita, inseamna ca "n-a fost in stare" sa mentina relatia? Le-ai spune tuturor mamicilor care sufera intr-o casnicie nereusita ca nu sunt in stare? Mi se pare ca suntem prea dure fata de alte femei, mai ales cand noi ne simtim tari pe pozitie. Pana la urma e si chestie de noroc. Eu gandesc altfel. De ce sa nu isi indeplineasca o femeie dorinta naturala de a deveni mama si sa dea viata unei fiinte care altfel nu ar exista, doar pt. ca nu a avut noroc ca pana la 35 sau 40 de ani sa aiba o relatie care sa fie (sau sa para a fi macar) "pentru totdeauna"? Se intampla. S-au facut ceva studii si acesti copii sunt OK. Mult mai OK decat cei din familii unde sotia "este in stare" sa mentina o relatie...nefericita, cu scandaluri si stress.
ruxij spune:
Ah, si relatia dintre un barbat si o femeie nu este la fel ca cea dintre mama si copil, sunt f. diferite si nu am citit nicaieri ca faptul ca nu ti-ai gasit sotz e o indicatie ca nu ai putea fi o mama iubitoare pt copilul tau. Si nici nu are nici un sens.
sinzi_ana spune:
Ruxij, nu m-am exprimat bine poate, stii ca nu gandesc asa
Ma refeream la femeile care aleg sa fie singure si ca sa isi creeze imaginea de "familie" se gandesc la donator...nu la cele care au avut de suferit de pe urma relatiilor...(banuiesc ca majoritatea din a 2-a categorie au deja copil/copii).
E ok sa vrei sa fii pe cont propriu si sa simti ca nu vrei sa depinzi de nimeni, ba chiar de admirat, dar...sa faci un copil cu o eprubeta, sa stii din start ca acel copil va fi privat nu numai de tata, dar si de ideea de tata, de o poza cu un tata, de speranta ca intr-o zi ii va putea vorbi, de o amintire cu un tata, de o relatie intre mama si tata...e crud si egosit...
Sa faci un copil (cu donator) doar ca ai ajuns la o varsta, esti singura...si te plictisesti...mi se pare deprimant atat pentru ceea care alege optiunea asta, dar mai ales pentru copil...
Altfel privesc lucrurile in cazul femeilor care isi cresc copiii singure, sau care singure fiind adopta un copil...
Ca MAMA trebuie sa oferi copilului si nu sa ii refuzi. Mai ales dreptul de a avea un tata...(chiar daca relatia dintre parinti s-a schimbat...)
Sinzi , Radu si David psihologul varsta David
www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">
ruxij spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui sinzi_ana Ruxij, nu m-am exprimat bine poate , stii ca nu gandesc asaMa refeream la femeile care aleg sa fie singure si ca sa isi creeze imaginea de "familie" se gandesc la donator...nu la cele care au avut de suferit de pe urma relatiilor...(banuiesc ca majoritatea din a 2-a categorie au deja copil/copii). E ok sa vrei sa fii pe cont propriu si sa simti ca nu vrei sa depinzi de nimeni, ba chiar de admirat, dar...sa faci un copil cu o eprubeta, sa stii din start ca acel copil va fi privat nu numai de tata, dar si de ideea de tata, de o poza cu un tata, de speranta ca intr-o zi ii va putea vorbi, de o amintire cu un tata, de o relatie intre mama si tata...e crud si egosit... Sa faci un copil (cu donator) doar ca ai ajuns la o varsta, esti singura...si te plictisesti...mi se pare deprimant atat pentru ceea care alege optiunea asta, dar mai ales pentru copil... Altfel privesc lucrurile in cazul femeilor care isi cresc copiii singure, sau care singure fiind adopta un copil... Ca MAMA trebuie sa oferi copilului si nu sa ii refuzi. Mai ales dreptul de a avea un tata...(chiar daca relatia dintre parinti s-a schimbat...) |
Eu nu cred ca e chiar asa ca "te plictisesti", femeile astea sufera destul. Instinctul matern e f. legitim. Si nu cred ca e cazul ca nu vor sa depinda de nimeni. Cel putin prietena mea isi doreste f. tare sa se casatoreasca, dar ii e teama ca pana reuseste, nu va mai putea face copii. A avut o relatie lunga, cu coabitare, care s-a terminat acum 4 ani si in acest orasel unde suntem noi, sansele de a gasi pe cineva de varsta potrivita sunt f.f. scazute. Doar dc. nu vrea sa se marite cu vreun student de 22 de ani
sinzi_ana spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ruxij . De ce sa nu isi indeplineasca o femeie dorinta naturala de a deveni mama si sa dea viata unei fiinte care altfel nu ar exista, doar pt. ca nu a avut noroc ca pana la 35 sau 40 de ani sa aiba o relatie care sa fie (sau sa para a fi macar) "pentru totdeauna"? Se intampla. S-au facut ceva studii si acesti copii sunt OK. Mult mai OK decat cei din familii unde sotia "este in stare" sa mentina o relatie...nefericita, cu scandaluri si stress. |
Dorinta naturala de a deveni mama, porneste de la dorinta naturala de a gasi barbatul potrivit sa ii fie tata copilului...(si da, de multe ori asta nu se intampla, dar...asta nu inseamna ca privezi voit copilul de un parinte)
S-au facut studii pe copii facuti cu donator?? Sau doar pe copii crescuti in famini monoparentale (din cauza divorturilor, separari, decesului unuia din parinti!!)
Si inca ceva...
Ati fi la fel de deschise cu barbati care ar face la fel?
Sinzi , Radu si David
psihologul varsta David www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">
sinzi_ana spune:
Ruxij, si eu am prietene care isi cresc copiii singure...Am o prietena divortata...sotul niciodata nu s-a ocupat/plimbat/distrat copilul...Ea a incercat tot ce a putut...l-a iubit...Culmea este ca de cand au divortat, copilul are o relatie mai buna cu tatal
Alta prietena a avut o preconditie care nu ii permitea sa ramana insarcinata, si ii placeau aventurile...si uite asa, dintr-o aventura de o vacanta, a ramas insarcinata. Singura sansa de a ramane si de a avea un copil...normal ca l-a pastrat...a tinut secret un an "tatalui" ca are un copil...si apoi si-a dat seama ca facand asta, doar copilul are de suferit...Si la fel, acum, baiatul are o relatie buna cu tatal lui...
Dar in cazul unui donator, copilul nu are nici o sansa sa isi gaseasca/cunoasca vreodata tatal...
Cazul prietenei tale este foarte trist, si o inteleg...dar...nu consider ca este un motiv suficient de puternic pentru a alege sa isi priveze propriul copil de un drept "natural"...
De ce nu adopta daca isi doreste atat de mult un copil??? De ce nu se gandeste sa ii ofere copilului o mama???
Cand iti doresti un copil si il astepti mult timp, cand simti ca poti iubi un copil, cand instinctul matern da pe afara, nu cred ca iti pasa de cele 9 luni, sau de grupa sanguina sa fie ca a ta....vrei un copil si punct!!! Si copiii sunt...
Sinzi , Radu si David psihologul varsta David
www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">
AB spune:
Sanzi pai unii barbati o si fac. Dar nu asta-i ideea.
O femeie poate avea oricand un copil dintr-o relatie intamplatoare. De fapt atator femei si fete li "se-ntampla" ca nu merita discutia....
Eh mie chestia cu donatorul mi se pare pentru un copil de aceeasi valoare emotionala cu "intamplarea", dar mult mai precauta dpdv sanatate.
Moral toti cei care nu pot face copii dintr-un motiv sau altul ar trebui sa nu incerce nici o alta metoda ci sa adopte. Asa a fost sa fie. Dar fiecare avem vise si sperante si putini sunt cei care ajung la adoptie direct. Cinste lor.
Un copil din USA n-are nici o sansa sa adopte. Lista e enorma. Ramane China, India... si tot procesul cat si pretul procesului sunt mult mai imorale.