Sa imtoarcem sau nu si celalalt obraz?
Raspunsuri - Pagina 2
Tisina spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui sweetmelon Este vorba desigur de anumite situatii(dese) din viata. De prieteni sau apropiati care ne dezamagesc la un moment dat, si care ne dau asa o lovitura de gratie la care nu stim daca sa ripostam sau nu cu aceeasi moneda. Ma intereseaza ce parere aveti, cum sa ne educam copiii, intr-o lume in care atitudinea face diferenta. Ma refer si la conflictele fizice dintre copii, la scoala, la gradinita dar si la cele emotionale. Cum ii invatam sa gestioneze o dezamagire? Ce atitudine sa adopte, una defensiva sau dimpotriva in fata unei nedreptati? Imi doresc un copil puternic emotional, asa cum poate nu sunt eu suficient si cred ca depinde enorm de mult de noi, de parinti. |
Am avut si eu parte de astfel de "palme pe obraz", de-a lungul vietii. Nu am intors niciodata celalalt obraz. Nici nu am platit cu aceeasi moneda. Am intors spatele. Cand am fost ranita in adancul sufletului de prieteni pe care nu ii credeam in stare de asa ceva, a fost ca si cum ceva s=a rupt in mine si nu am mai putut sa ii consider prieteni si sa trec peste ce a fost.
Eu imi fac greu prieteni, iar cand o fac, pun tot sufletul in relatie. Poate de aici si ale mele "great expectations". De fapt am pretentia ca ceilalti (macar cei dragi) sa se poarte cu mine asa cum ma port si eu cu ei.
Cat despre copii, eu ii invat pe ai mei sa nu recurga NICIODATA la violenta pentru a-si impune parerile, iar daca disputele degenereaza, sa apeleze la un adult si sa nu isi faca singuri dreptate.
In concluzie, nu, nu sunt de acord cu intorsul obrazului.
patou spune:
eu indraznesc sa spun ca e foarte greu pentru un copil sa gestioneze situatii de acest gen si solutia pe care am ales-o este de a le evita pe cat posibil -cel putin pana va avea mai mult discernamant. Pana atunci consider ca ajutandu-l sa verbalizele o dezamagire e cam tot ce pot sa fac. De multe ori nu fac chiar nimic ci doar urmaresc cum se descurca singur, iar atunci imi dau seama ca de fapt imita oarecum felul in care ne comportam noi ca si parinti.