in prag de disperare,va cer un ajutor din suflet..

buna mamici,bebici,tatici,bunici si aspirante la un ingeras!
de ceva vreme(un pic mai mult)va spionez si eu dar fara un curaj mai mare de a va scrie!desi as putea spune ca am fost langa voi intr-un mod mai indirect(fara a-mi simti prezenta)si am ras cu voi la intamplari fericite si am plans la povestile dureroase,m-am bucurat ptr proaspetele mamici care asteptau cu nerabdare un sufletel...desi nu credeam niciodata ca va veni si randul meu sa va spun durerea mea de pe sufletel,acum in fata calculatorului si dezamagita fiind de tot si de toate,incerc sa va dezvalui o parte din viata mea!!!
in urma cu cativa ani(mai precis 3)m-am mutat intr-un nou cartier din Bucuresti.aici am cunoscut o persoana speciala(in prezent partenerul meu de viata)de care m-am indragostit pana cap.trecand peste statutul lui(mai mare cu 13 ani ca mine si fiind si casatorit pe vremea aceea cu o minunatie de copil in varsta de 10 ani luna asta)si peste problemele pe care le-am intampinat aman2 din toate partile,inclusiv din partea mamei mele,astazi suntem impreuna dar nu suntem pe deplin fericiti!chiar daca la inceputul lunii august ne casatorim ne lispeste ceea ce ne dorim enorm UN INGERAS,UN SUFLETEL,O MINUNE DIN DRAGOSTEA NOASTRA!
toata suferinta noastra a inceput anul trecut in data de 12 octombrie.atunci cand mama mea a aflat ca sunt insarcinata.nici nu va imaginati cum a reactionat si ce scandaluri a facut(fiind minora atunci).in loc sa fie langa mine si sa ma ajute...dar nu o judec eu!m-a amenintat ca il baga la inchisoare si apoi scapa si de bebe meu.ca ea nu il va accepta niciodata ca va face in asa fel sa nu il mai am/vad...obligandu-ma in toate felurile sa fac avort(URASC CUVANTUL ASTA MAI MULT CA PE UN DUSMAN).toata saptamana m-a tinut numai in stres,in oboseala,in munca fara sa mananc cum ar trebui sa manance o viitoare mamica...in final a reusit sa ma faca sa cedez.pe 20 oct s-a dus o parte din viata mea...este cea mai urata zi pe care nu o voi uita niciodata...mi se face sufletul farame cand ma gandesc la tot ce s-a intamplat...cu o noapte inainte nu am putut sa dorm deloc gandindu-ma la tot.cand m-am intors acasa de la dr am adormit putin si am visat pe bebe meu.(un baietel mic,dulce,frumos...am simtit cand eram insarcinata si am simtit ca era si baiat inainte sa aflu de sarcina cu o saptamana...)il tineam in brate si il pupam si eu si tati lui.toata lumea il lauda cat este de frumos dar nimeni nu stia ca nu avea viata...a fost cel mai cumplit lucru din viata mea si cel mai urat vis...
vreau sa va spun ca de atunci de cand am fost la dr nici ca am mai ramas insarcinata.a vb atunci o "prietena de a mea"(chipurile prietena)cu dr si am platit 500ron(5milioane)ca sa aflu cu stupoare marti ca de fapt la acelasi dr taxa este de 100ron...si culmea cat ne-am dat peste cap sa raman din nou insarcinata...nici un rezultat...pe aceasta cale tin sa le multumesc "mamei mele si prietenei meleptr binele care mi lau facut"!!!
ca nici noaptea nu mai am somn si ma gandesc "frumoasa" mea viata de acum si de mai tarziu fara sa ma bucur de ceea ce este mai frumos pe pamant-de a fii mamica-...mi-as fii dorit sa mor si eu odata cu bebitul meu...si viata fara el mi se pare ...cred ca daca as afla la controlul ce urmeaza sa-l fac cel mai tarziu luna viitoare acea veste de care fug...mi-as dori sa mor...

pogonici1977 spune:

draga mea, nu dispera...dumnezeu iarta si pe cei mai pacatosi oameni, cei drept ca pacatul tau e mare dar poate fi iertat....cu pocainta, post si rugaciune...iar ptr aasta vor plati si cei care teau adus in situatia asta,...pritena si mama ta

cat despre corpul tau, iti recomand sa mergi la dct sa ii pov in mare, si iti va da sa faci probabil un set de analize..investigatiii ptr a vedea unde e cauza..

noi ne chinuim de aproape 3 ani sa avem bb, nu am stiut niciodata cei aia sarcina, deci tu estio fericita ca stii ca poate vei avea si in viitor o noua, dar noi nu stim, .......

ptr inceput trebui sa elimini stresul, sa te rogi domnului sa te ajute, si cautati un dct care sa te ajute sa devii din nou mamica....


succes..si doamne ajuta...

nu dispera..ca inca esti tanara si ai tot timpul sa devii ammica

claudia79 spune:

Draga mea, cel mai important este sa te convingi pe tine insuti ca ai facut ce era mai bine la un moment dat. faptul ca te simti vinovata nu te ajuta deloc, dimpotriva. fa ce crezi mai bine sa iti alini sufletul intai, eu personal nu cred ca este un pacat de neiertat, sunt multe femei care la un moment dat au renuntat la sarcini apoi au fost ok.
daca esti credincioasa cu siguranta Dumnezeu o sa te ajute sa treci cu bine peste sentimentul de vinovatie si apoi ai sa vezi ca o sa ramai insarcinata din nou.
ar fi bine si sa mergi la medic sa investiughezi daca intr-adevar exista cauze fizice pt care nu ramai.
Iti urez succes, optimism si ai sa vezi ca daca alungi gandurile negre si vinovatia o sa fie totul bine!
Ai aici pritene suntem multe in situatia ta si orice ar fi nu abandona niciodata!
NEVER NEVER NEVER GIVE UP!

Ramona_bm spune:

marknetx ma bucur ca ai reusit sa-ti faci curaj si sa scri despre tot prin ce ai trecut Te rog sa ni te alaturi si tu la "Aspirante optimiste" http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137091 pentru a primi spijinul moral a tuturor optimistelor de pe acolo. O sa vezi ca in curand o sa apara un nou bebe care sa te faca sa zambesti din nou.


oare cand vine meu?
www.youtube.com/watch?v=goHYC6sfS2Q&feature=related" target="_blank"> Dust in the wind

arianutza spune:

Sfatul meu este sa privesti in viitor si sa lupti pentru a fi bine de acum inainte. Poate asa a fost sa fie si poate lectia asta iti va folosi in viitor. Fii optimista si priveste pozitiv inainte iar cu credinta in Dumnezeu, vorba fetelor vei reusi. Si eu am facut un avort tot de frica parintilor in 2002 iar in 2006 am pierdut o sarcina insa sper ca Dumnezeu ne va umple viata cu un copil. Oricum, am invatat o lectie grea si urata din tot si daca voi avea o fata care va trece prin ce am trecut eu am sa o sprijin din toata inima sa ia decizia cea mai buna pentru ea. Fii fericita alaturi de viitorul sot si ai sa vezi ca va fi bine.

goss76 spune:

Ce pot sa-ti spun eu este sa nu cedezi nervos pentru ca pana la urma o sa ai copilul pe care ti-l doresti atat de mult. In urma chiretajului este posibil sa se fi infundat trompele , lucru destul de frecvent in cazul chiuretajelor. Iti recomnd sa vizitezi un doctor bun nu oricare, specializat in infertilitate cum ar fi de ex. Dr. Tutunaru ( mai ales ca esti din Bucuresti) si in mod sigur vei rezolva problema. Cred ca la inceput ar trebui sa mai faci niste analize sa vezi daca nu ai vreo ( ureaplasma , micoplasma etc ) care ar fi putut sa duca la infertilitate si apoi sa faci histerosalpingografie pentru desfundare/ verificare trompe. Dupa care la treaba. Dar nu te mai duce la orice cabinet ginecologic venit in cale ca nu faci decat sa pierzi timpul,increderea si banii.

Pupici,
Heleny 19+ +
Sarcina ICSI+TESA in Israel cu Dr. Dov Feldberg din cauza de azoospermie
Transfer embrioni 16 Ianuarie 2009
Nastere septembrie 2009

marknetx spune:

merci mult fetele ca m-ati in vostru!
nu credeam ca ma va observa cineva asa repede!sunteti asa dragute...desi inimioara mea este tot franta

catalina2307 spune:

In primul rand si inainte de orice eu ti-as sugera sa te linistesti. Sa nu iti acuzi si sa nu iti urasti mama. Sa incerci sa o intelegi. La 17 ani te-ai dus acasa insarcinata cu un barbat casatorit.Un barbat care a inceput o relatie cu un copil de 15 ani , el avand acasa un alt copil de cat? 7 ani? . Cam ce anume s-ar fi putut intampla? Sa sara in sus de bucurie si sa mearga sa cumpere carucior? Probabil te iubeste asa cum o mama isi iubeste copilul, si-ar fi dorit sa te vada terminand o facultate, traindu-ti copilaria , pentru ca la 17 ani inca esti un copil, sa te vada pe picioarele tale . Oare cate mame ar fi reactionat diferit de a ta. Poate cele din filmele americane.

In al doilea rand trebuie sa depasesti momentul. S-a intamplat si nimeni si nimic nu va schimba asta. Incearca sa traiesti in prezent. Sunt mame pe forum care si-au pierdut copiii si au mers mai departe. Trebuie sa mergi mai departe.Nu te victimiza pt ca s-ar putea sa inceapa sa iti placa si atunci va fi mult mai greu sa iesi din depresie.Ceea ce ti s-a intamplat este firescul situatie in care te-ai aflat . Nu avea nimeni de unde sa stie cum vor decurge lucrurile.

Si in al treilea rand , este bine sa te duci sa faci invetigatii, sa vezi daca totul a decurs normal. Ce as face eu in locul tau? Inainte de a decreta ca imi lipseste "UN INGERAS,UN SUFLETEL,O MINUNE DIN DRAGOSTEA NOASTRA" as astepta putin pentru a fi sigura ca sotul meu nu o sa isi dea seama peste un an sau trei ca isi doreste o alta copila de 15 ani. Ceea ce ai pierdut nu o sa vina inapoi.
Acorda-ti timpul de care ai nevoie.

Imi pare rau daca nu ti-am scris exact ceea ce ti-ai fi dorit sa citesti ,dar sincer iti doresc sa iti fie bine .

marknetx spune:

catalina2307,poate ca ai dreptate!si eu in locul ei as fi reactionat la fel,dar privind si din punctul meu de vedere in prezent nu mi-a facut nici un bine!stiu eu ce fel de om este mama mea!a divortat de tata ca nu i-a mai placut viata de familie...si mai multe care nu ai cum sa le sti si nu conteaza.dar parerea mea la ce persoana este,ce moral si principi are sau sa ma vb de valori??? nu cred ca merita prea multa compasiune!din 2 copii si un sot,din alti 4 frati si parintii ei tot singura a ramas!!!oare de ce???de buna ce era nu cred...
nu ma cert cu tine ca nu am de ce!
iar eu daca am scris e acest site a fost ca am avut nevoie de alte pareri decat a celor care ma iubesc si ma mint din dragoste(crezand ca asa ma protejeaza)
iar in privinta sotului meu as pune capul meu jos ca nu ma va insela vreodata sau nu ma va parasi niciodata!!!il cunosc destul de bine

Oana_B spune:

Lia73 am mutat mesajele postate de tine, aici:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137136

Oana_B
www.fertilityfriend.com/home/ysatis" target="_blank">vesnica aspiranta
I love pink!

marknetx spune:

m-am inscris si eu la voi in grup:"Aspirante optimiste" !
faptul ca m-ati bagat in seama asa repede mi-a mai dat curaj