Parea ca duce o viata perfecta ...

"Parea ca duce o viata perfecta: avea un sot care o iubea nespus, bani suficienti si realizari profesionale de exceptie. Si totusi, o asistenta, cadru didactic la Universitatea din Oradea, si-a luat zilele, dezamagita ca nu putea sa aiba copii.
Femeia, in varsta de 35 de ani, a fost gasita fara viata chiar de partenerul ei. In ultimele minute de viata i-a scris ca-l va iubi mereu, chiar daca in aceasta lume nu-i va mai sta alaturi.

Corina s-a maritat cu sufletul ei pereche, dupa cum le-a marturisit candva prietenilor. Fericirea ei parea deplina, dar o fisura s-a tot marit, odata cu trecerea anilor. Nu putea sa aiba copii si ofta amar cand vedea mame fericite, care-si purtau bebelusii in brate.

Nici iubirea sotului, nici implinirea profesionala, nu i-au putut alina Corinei durerea. Cand a pierdut si a treia sarcina, lumea ei s-a prabusit. A renuntat la viata, chiar daca stia ca va lasa in urma o mare de lacrimi.

Corina a fost sefa de promotie, la Facultatea de Kinetoterapie. Dupa absolvire, a ramas la catedra. A publicat mai multe articole si carti, iar cu doctoratul era pe ultima suta de metri."
PRO TV 1Mai 2009

Sa o ierte Dumnezeu ! Sa-i odihneasca sufletul chinuit si sa-i aline durerea...

Numai cine s-a lovit de asa ceva stie ce inseamna, pentru restul este doar o stire citita de pe un prompter.




"Mult timp am avut impresia ca viata mea va incepe in curand, adevarata mea viata !...
In final, am inteles insa ca obstacolele reprezinta de fapt viata ." Alfred Souza

Eseea spune:

am vazut ieri la tv........cumplit , am trecut si eu prin chinurile astea ale infertilitatii timp de 5 ani.......si am si 3 sarcini pierdute............

cine stie, poatr era membra dc sau macar citea...........

Mami de fetita si de baietel

anidaz spune:

S-o ierte Dumnezeu!
Dar...NU trebuia sa faca asta.Nu poti renunta la viata pentru nici un fel de motiv.Ea nu ti-a fost data ca sa ti-o iei .
Nu a reusit sa aiba copii ,la fel ca multe dintre noi,e dureros si stiu bine ,dar niciodata nu m-am gandit la o asemenea varianta.Oare sotul ei nu a suferit din aceasta cauza?Acum nu numai ca nu va avea copii cu persoana iubita ci a pierdut-o si pe aceasta.
Stiu veti spune ca nu am dreptul s-o judec,nici nu fac asta,imi spun doar opinia.

Citez:

Numai cine s-a lovit de asa ceva stie ce inseamna, pentru restul este doar o stire citita de pe un prompter.

Chiar daca stim ce inseamna ,ce ar trebui sa facem toate care nu putem avea copii, sa renuntam la tot,la speranta,la persoana iubita,la viata?Probabil ca si noi am fost asteptati cu mare drag la randul nostru.Ce am face cu mamele noastre daca am proceda la fel?
Nu,nu,nu,acesti oameni sunt lasi.Au renuntat sa lupte.Mai ales in aceasta situatie,se spune ca stateau bine financiar.
Eu nu,poate nici nu voi reusi sa fac vreun FIV,si chiar acum am decis ca fac pauza,m-am surmenat psihic,cel putin in ultimul an,dar nu voi renunta la lupta.Imi voi reincarca bateriile si voi merge mai departe.

Pacat de sotul ei ,pacat de familia ei.

Lumea mea

anidaz spune:

Eseea dar te-ai gandit macar o clipa sa renunti?Si uite ,vad ca esti binecuvantata cu doua suflete,asta sper si eu si nu voi capitula niciodata,atat cat pot dpv fizic.Iar daca nu asta e ma resemnez sau poate voi adopta,cine stie?

Lumea mea

miki-miki spune:

F trist ca a facut ac pas.
Nu cred ca era membra DC, aici gasea suportul necesar, afla ce analize tb sa-si faca...... Eu nu as face niciodata asta, sunt o luptatoare si nu ma las pana nu aflu/inving. Si dc chiar nu pot avea copilul meu exista sol adoptiei, imp e sa fim mame.

---

Miki Anul asta pun de-un pui
DOAMNE AJUTA!!

catalina2307 spune:

Trist....extrem de trist.
Am avut momente cand mi-as fi dorit sa nu ma mai trezesc din somn...am urlat, am implorat, m-am revoltat, am simtit cum mi se rupe sufletul si inima , as fi dat orice sa existe un medicament al uitarii dar niciodata nu mi-a trecut prin cap sa imi pun capat zilelor.
Dumnezeu sa o odihneasca si sa o ierte...sa o ierte ca nu a mai avut putere sa lupte cu durerea . Pentru ca nu exista durere mai mare decat aceea de a-ti vedea copiii morti. Iar eu sunt sigura ca mai mult decat neputinta, durerea si dorul au coplesit-o.

elenada spune:

Am vazut si eu stirea. Foarte trist.
Daca s-ar acorda si in Romania consiliere psihologica cand te lovesti de astfel de probleme cred ca astfel de tragedii ar fi evitate.
Trebuie sa fii puternic si sa nu renunti.
Dumnezeu sa o ierte.

elena +26 Ana Maria & Matei Stefan
Burtica mea la 22 sapt
Lucrusoare bebelusi


***CAMPANIA NOASTRA *** www.petitieonline.ro/petitie-p28651051.html" target="_blank">PETITIA NOASTRA - semneaza si tu!!

Eseea spune:

Nu, nu m-am gandit NICIODATA sa renunt! Absolut niciodata, as fi incercat oricat..........dar STIU ca este ff greu. Intr-un moment de slabiciune probabil nu a mai rezistat la atata suferinta.....Pacat, poate ca viata i-ar fi daruit pana la urma ceea ce si-a dorit atat de mult, asa cum s-a intamplat si cu mine si cu alte sute de femei probabil.........

trist, f trist.....

Fetelor, NU VA LASATI, pastrati o urma de speranta chiar si atunci cand va e ff greu. Chiar daca nu credeti ACUM ( si eu aveam momente cand nu mai credeam) pana la urma veti fi MAME. Credeti ca mai conteaza cand? Ca mai conteaza prin ce chinuri ati trecut? O sa va uitati la puii vostri si o sa stiti ca , daca se intampla mai devreme, nu i-ati fi avut pe EI si asta va fi de neconceput..... Poate vi se par ciudate sau nelalocul lor aceste vorbe ACUM dar imi veti da dreptate intr-o zi. Citesc mereu aici, va stiu aproape pe toate in parte, e primul loc in care intru pe forum chiar daca acum sunt mamica, si ma bucur ff mult la o veste buna si ma intristez f tare la vesti rele.....

numai bine va doresc si fiti tari!

Mami de fetita si de baietel

goldi spune:

Nu cred ca cineva rational aproba sinuciderea, insa fiecare este responsabil pentru viata proprie si pentru deciziile sale. Trist si nedrept este ca in cele mai multe cazuri, va fi afectata cu siguranta si viata celor de langa tine.
Elenada , ai perfecta dreptate ! Este foarte clar ca aceasta sarmana femeie trecea printr-o depresie puternica, din care sotul si familia nu a reusit sa o scoata. Daca infertilitatea nu ar fi considerata o stare ci o boala - dupa raspunsul cinic nu mai tin minte al cui, de la Casa de Sanatate, care spunea ca infertilitatea nu este o boala si de aceea nu poate beneficia de programe de sanatate - poate ca autoritatile statului ar fi mai responsabile.
Poate nu am mai avea senzatia ca suntem singure.



"Mult timp am avut impresia ca viata mea va incepe in curand, adevarata mea viata !...
In final, am inteles insa ca obstacolele reprezinta de fapt viata ." Alfred Souza

Criss75 spune:

Nu trebuia sa faca asa ceva. Mai ales ca nu era sinura pe lume, avea un sot care o iubea, probabil avea parinti, prieteni, etc.
Si exista posibilitatea de a adopta un copil, mama nu e doar cea care naste un copil, ci in primul rand cea care creste un copil.

Criss si Alex (11.05.2003)

EMMA, printesa primaverii

claudia79 spune:

fetelor nu trebuie sa fim perfecte, asa cum m-a sfatuit Catalina acum cateva saptamani, nu trebuie sa ne comparam cu prietenele noastre, cumnate etc. Vine si vremea noastra. Viata este frumoasa prin diversitate si pt surprizele ei. O sa vedeti ca la urma totul se leaga. Nu cautati de pe acuma raspuns la ce vi se intampla.
in cel mai rau caz( in versiunea ei) putea adopta probabil. Nu vreau sa judec dar sinuciderea este un act EXTREM DE EGOIST.