Comportamentul celui care ti-a distrus viata
Raspunsuri - Pagina 2
nona_denis spune:
Anyella, incerc sa ma pun in locul lui Rely si crede-ma nu m-ar consola cu nimic daca mi-as vede fratele la parnaie. Pentru mine asta ar fi o suferinta in plus. Pedeapsa si-a primit-o deja vazandu-si sora grav accidentata.
Eu cred ca sufera. Evita orice contact cu tine fiindca-i aduci aminte de cele intamplate.
Ajutati-l pe Mihaita:
http://paul-mihaita.blogspot.com
anyella spune:
La pirnaie nu ajungea,daca nu e recidist.De obicei pentru culpe sa da suspendare la executare.
Eu m-am ghidat dupa postul lui Rely.Ea e victima.Nu fratele.Daca nu se intimpla in familie,pe linga penal se dezbatea automat civilul.Si in multe cazuri,in fata instantei, la o hotarire pe partea penala a contat mult ajutorul dat de cel care a infaptuit fapta ,partilor civile.
Rely, asa a fost sa fie.Stiu ca sint cuvintele pe care le-ai auzit de nenumarate ori,suferinta fizica si psihica nu are echivalent in cuvinte.Dar,Rely ,ai un sot minunat din cite am citit si un copil asemenea.Cine poate spune vreodata ca viata e dreapta? E numai viata.Trebuie traita pina la capat,cu bune si rele.
In locul tau nu sint.Dar am fost in multe locuri ( :.Si m-am luptat cu morile de vint.Viata merge inainte indiferent de ce s-ar intimpla.Cred ca la indiferenta fratelui va trebui sa raspunzi cu indiferenta,chit ca doare rau.Chit ca te macini,te consumi.
Bunul Dumnezeu are grija de noi toti.Daca el a gresit o secunda,prin inconstienta si teribilism va avea de platit.In viata acesta sau cea de apoi.
Nu stiu cite lucruri normale se mai petrec in viata.Da,normal era sa iti asigure suport.Orice fel de suport.Ai fost victima inconstientei lui.
----------------------------------------------
Tashi
oanamada spune:
Rely esti puternica si asta se simte din felul in care scrii...lupti pentru a-ti recapata "independenta" si puterile pe care le aveai inainte si cred ca asta conteaza cel mai mult....
Intamplarea face ca am descoperit acest subiect la fix trei ani dupa moartea unei rude foarte dragi mie...care a decedat intr-un accident de masina...singura in masina..nimeni nu stie nici in ziua de azi cum si ce s-a intamplat (nu au existat martori desi era pe o sosea nationala, in plina zi!). Avea 37 de ani, era frumoasa, era plina de viata si era iubita! Acum nu mai este! Se pare ca decesul ei a survenit din cauza faptului ca vb la telefonul mobil, a pierdut controlul masinii (era incepatoare si nu foarte indemanatica!). Ea nu a avut norocul sa mai poate lupta...lupta tu...si refa-ti viata, Dumnezeu ti-a mai dat o sansa!
Lasa-l pe fratele tau sa procedeze asa cum ii dicteaza sufletul...eu sunt convinsa ca sentimentul de culpabilitate il chinuie atat de rau incat intr-un fel ar vrea sa te "scoata" din viata lui ca sa nu fie nevoit sa-si aminteasca zilnic ce a facut...eu una cred ca tine la tine si a lasat macar o singura data sa se vada acest lucru, dar nu are puterea interioara sau nu stie cum sa treaca peste ceea ce s-a intamplat! Nu te astepta sa-ti ceara iertare, nu-i cere sa o faca...stiu, poate suna bizar ce-ti spun...suferintele tale fizice si psihice au fost infinit mai mari, iar el isi continua viata...dar si pe el, in mod sigur, indiferent unde este, la gratare sau in vacante, in pat...oriunde...chiar si in somn..il va urmari vina de a-ti fi distrus viata normala de altadata...iarta-l tu, neconditionat. NU vrea sa planga cu tine pentru ca NU POATE...se ascunde dupa o carapace ....dar nici el nu va mai fi un om normal tot restul zilelor....
Iti doresc multa putere, incredere si liniste! 
Oana si
Cati mica (1 an si 8 luni)
CATI POZE NOI
"Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti întreaga lume."
relysiandrei spune:
Dragele mele
Deja m-ati ajutat enorm, nici nu va dati seama cat de mult. m-ati vazut sa vad lucrurile prin ochii unor oameni neimplicati emotional, si asta ma ajuta mult. Am restabilit o comunicare cu fratele meu si am fost cat se poate de sincera cu el, i-am zis ca stiu ca sufera chiar daca a aratat asta o singura data. Cred ca avea nevoie sa fac eu primul pas ca sa se darame toata carapacea in care s-a invaluit, in chip de aparare. O sa vorbesc cu el foarte mult si sper ca intr-o zi sa reusim sa iertam, pentru mine asta e foarte important, face parte din procesul de vindecare. Ce rost are sa-mi revin fizic, daca sufleteste, psihic raman bolnava o viata intreaga? Mi-a facut bine sa vorbesc cu el, sa-i spun ca ma doare comportamentul lui, el nici nu realiza asta. Mi-a promis ca nu ma va mai supara niciodata, ca-mi va fi alaturi mai mult. Sincer, cred ca avea nevoie de asta poate chiar mai mult decat mine. Am simtit asta. O sa vad in timp daca m-am inselat sau nu.
Va multumesc mult.
Pupici Rely, mamica lui Andrei si a unui mic ingeras
lisaelisa spune:
relysiandrei,
Ma bucur enorm ca ti-ai luat inima in dinti si ai discutat direct si frateste cu fratele tau.
Sanatate si pupici !