Cine a scris Biblia?

denizel spune:

Aceste zece porunci au fost date si ce s-a intamplat? Brusc, aia s-au cumintit, n-au mai ucis, nu si-au mai jertfit copiii, ce mai, sfinti s-au facut .

Trebuia sa existe cineva care sa le vorbeasca despre consecintele faptelor lor.
Cine sa le vorbeasca?
Dumnezeu Insusi nu putea sa le vorbeasca pentru ca nu prea Il auzeau. Putem sa ne imaginam ca era cam zgomot prin cartierul lor .


Nu stiu cum "aratau" revelatiile pe care le putea avea un pastor, dar ma gandesc si eu ca el vedea niste scene, pe care le "traducea" apoi, folosindu-se de experienta, cultura si vocabularul cu care se pricopsise pana in momentul revelatiei.

Daca, sa zicem, vedea un tata care-si jertfeste intaiul nascut si dupa aia vedea generatii intregi care se jeleau si boceau si-si smulgeau parul din cap, ce intelegea bietul pastor?
Intelegea ca daca ala si-a omorat copilul (deci a incalcat o porunca a lui Dumnezeu) o mare nenorocire se va abate asupra lui si mari nenorociri se vor abate asupra a 7 generatii dupa el.
El, pastorul, om simplu si familiar cu crime si razbunari si pedepse, nu poate sa "traduca" revelatia decat asa: daca nu Ma ascultati, va voi pedepsi cu pedepse crunte, pe voi si pe urmasii urmasilor vostri.
Hopa... Dumnezeu e rau si razbunator, nu-i asa?
Nu, nu-i asa!!
Pastorul era obinsnuit cu rautate si razbunare si nu putea sa-si imagineze un parcurs din care sa lipseasca razbunarea!!!!



Totusi.... vor suferi generatiile de dupa tatal care nu are nici o problema in a-si ucide pruncul?
Sigur ca vor suferi!!
pentru ca Dumnezeu este rau vor suferi generatiile de dupa?
Nu!!!! Hotarat nu!!!!
De ce vor suferi???
Din cauza consecintelor faptelor ucigasului de fii!!!! Si-acuma noi, oameni civilizati si educati, o dam pe psihologie si ne dam seama imediat de ce va fi nefericire in familia ucigasului de copii, si in familiile care se suucced familiei ucigasului de copii.
Ii pedepseste Dumnezeu?
Nu!!! Se pedepsesc singuri!!!


Multu', Leidisor!!

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

emag spune:

Mai, ce ghinion au unii! Sa-si datoreze existenta unei aratari cu "fruntea tesita, plina de purici"..., nu mai spun de parul in exces si de miros...
"Cine a scris Biblia"? Raspunsurile aflate chiar in ea nu sunt suficiente...
Daca tot vorbim despre dovezi - dovezi privind autorii Bibliei, dovezi privind existenta lui Dumnezeu... Ma intreb si eu, ca Tutea - „Ai fost tu de fata cand a sarit maimuta din copac si s-a transformat in om?“.
Ma gandesc ca unii au fost de fata - doar au aflat ca-i datoreaza existenta. Ba chiar ii acorda "tot respectul".
Inseamna ca de aia nu prea mai ramane respect - macar putin, care sa fie acordat alora care cred (fara sa aiba nevoie de dovezi) ca nu se trag din parosii aia care put, ci din omul creat de Dumnezeu.

xenocid spune:

Vai denizel ce de mai torturasi logica pentru a gasi o cale de iesire. Zi si mie, daca dumnezeu le'a explicat legile ca la prosti, de ce in privinta facerii lumii le'a pus tot adevarul in fata?

Si mai am o tema pentru acasa (cred ca s'a dat acum la olimpiada de ortodoxie): Faci jogging in parc si vezi un nene cu cutitul in gatul unui copil si deasupra lor un inger. Cum procedezi?

denizel spune:

Mai, nu stiu unde-am torturat logica si, sincer!!, mi-ar folosi daca ai inlocui lipsa mea de logica cu ceva logica.

In rest, nu am inteles nimic nici din prima nici din a doua tema pt. acasa Atentie, eu scriu in doi peri , da' inteleg mai greu doiperii altora :)).
Daca astepti neaparat si un raspuns (cu toate ca nu prea cred...), reform. intrebarile!

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

Cardinal spune:

Gabi: e prea putin important sa glosam pe marginea expresiilor noastre, dar iti voi raspunde succint:
- parerea mea, intemeiata pe destule lucruri vazute, este ca ateismul (la fel ca si credinta, de orice fel) este o optiune perfect justificata, pina in clipa in care devine militant. Ateismul poate fi sfuntat (adica afirmat tantos, cu pieptul bombat si privirea crunta), iar credinta poate fi bigota (cu ochii in pamint, falsa smerenie si lipsa de judecata).
- ateismul nu e o viziune pur intelectuala a vietii, ci e o optiune afirmata cu mai multa sau mai putina tarie. Opinia mea este ca nu toti ateii sunt filosofi care discuta calm si cu gravitate, exista si atei care isi afirma convingerea cu prea mult patos, in detrimentul credinciosilor. Uneori ei sunt extrem de vizibili si militanti. Pe ei ii viza expresia ateism sfruntat. Sa nu ne iluzionam: ateul nu este scutit de excese, cum nu e scutit nici credinciosul. Da, exista ateism sfruntat si el merita blamat, dupa cum merita blamat bigotul care vrea sa iti impuna religia lui. Un ateu sfuntat si un credincios bigot sunt la fel de dogmatici. Si nu trebuie sa ne ferim de expresia „ateism sfruntat” doar din falsa pudoare. Orice depaseste masura merita blamat., inclusiv ateismul.

Ingrid: e dreptul meu sa fiu la fel de sufocat de falsa indignare a ateilor care se declara persecutati de simbolurile si manifestarile religiase ale altora doar pentru a putea injecta in agenda publica valorile lor. Eu nu il confund pe Becali cu Iisus Hristos, cel rastignit pentru pacatele mele. Tu, aparent o faci, vrind sa decredibilizezi discursul religios prin identificarea lui cu discursul unui nebun cu bani (sau cu popii ahtiati dupa bani) - ca si cum nu exista atei ahtiati dupa bani. Sa ridicam discutia de la acest nivel. Nimeni nu a cerut fuziunea dintre religie si stat, si eu sunt pentru separarea lor. Insa nici nu trebuie sa confundam separarea lor cu atitudinea cea mai antireligioasa posibila. Separare, da. Dezbatere, da. Compromis, da. Insa militantism ateu (orice referinta religioasa se dispara), nu. Stabilirea agendei si valorilor publice exclusiv dupa canonul ateist al valorilor, nu.



Xenocid, nu confund nimic, nici voit nici nevoit.
Din intimplare, am cunoscut un profesor francez implicat direct in negocierile pentru gasirea unei formule de compromis. Imi spunea ca acea comisie din care facuse parte gasise o formula foarte fericita care reusea sa impace credinta iudaico-crestina, rationalismul grec, mostenirea juridica romana. Formula era suficient de vaga cit sa nu inclina spre o parte, insa suficient de precisa cit sa dea seama de faptul istoric al formarii, incepind de la un moment dat, a ceea ce s-ar putea numi „constiinta europeana”. Formula a cazut, din cauza politicienilor francezi si a intelegerii lor inguste a conceptului de „laicitate”.
Strict istoric si ca mentalitate, nu putem vorbi de „constiinta europeana” acum 10.000 ani, era vorba de stabilirea unui terminus a quo putem contura destul de clar o cultura si o civilizatie „europeana”, intr-un sens larg. Ca vor unii sau nu, perioada aceasta este legata de rationalismul grec si de legalismul roman, de religia iudaica, apoi de cea crestina. Daca altcineva gaseste si alt filon initial, e binevenit. Nu le fie cu suparare ateilor, dar contributia lor la „radacinile istorice, culturale si religioase ale Europei ” (asta era, aproximativ, una dintre variantele solutiei de compromis) este nula sau cvasi-nula. Or fi fost superstitii la inceput, cum zici tu, dar sunt superstitii care au fost acceptate si asumate ca idealuri. Cine a zis ca ateismul nu poate fi catalogat drept superstitie peste 2000 de ani?
Mentionarea superstitiilor vechi sub conceptul de „radacini” nu vad de ce ar deranja sensibilitatea unui ateu modern. Evident, articolul pe care l-am semnalat propune o explicatie a atitudinii europene moderne, vazuta drept „cristofobie”. Diagnosticul poate fi sau nu acceptat, el suscita insa o meditatie serioasa.
Ca doar nu in numele adevarului istoric respinge ateul orice referire la niste fapte istorice, culturale si religioase care s-au petrecut cindva si care se vor mentionate, ca „devoir de memoire”. Sa nu fim naivi. Sa nu ne iluzionam ca ateul este deranjat de un text vag pentru ca acesta contravine principiilor logice. Are si el prejudecatile, parti pris-urile si doza lui de militantism. Faptul ca e asa de sensibil doar la mentionarea cuvintului „religie” spune multe despre cit de bine stie el sa discute, negocieze si accepte alteritatea altuia, credincios.
In definitiv, articolul semnaleaza exact una dintre prejudecatile modernitatii: e mai legitim si mai „corect politic” sa ai grija de sensibilitatea ateului, decit de cea a credinciosului, de orice tip ar fi el. Compromis-ul in sfera sociala inseamna ca si ateii trebuie sa faca compromisuri, nu doar credinciosii. Nu exista agenda libera de prejudecati. Problema e cind agenda publica e exclusiv religioasa, sau exclusiv atee. Articolul semnaleaza starea actuala agendei europene, voit atee.


Ma bucur ca articolul pare la multi interesant si suscita dezbatere.

A propos de tema de gindire, vorba lui Xenocid: alergi prin parc, ateu fiind, si vezi cum o macara ceausista se pregateste sa darime o biserica in care niste credinciosi supersititiosi se inchinau la chipuri cioplite numite icoane. Ce faci? Asta a propos de "proiectul social comun european".

gaba-rema spune:

Eh, am glumit si io cu "tot respectul" pt. stramosu' cu pricina... Si e drept ca nu i-am fost contemporana.

Dar de unde se deduce ca nu-mi respect semenii, pe homo sapiens, pe cei contemporani cu mine? Ba te asigur ca îi respect, indiferent în cine sau ce cred ei .

gaba-rema spune:

Înteleg. Tu nu ai o problema cu ateismul, ci cu exprimarea lui.
Fair enough .
As adauga ca aceeasi pretentie ar putea-o avea si un ateu când se întâlneste cu credinciosii militanti si manifesti (aceia de care spui ca vrea sa îti impuna religia lui)... nu crezi?

Eu ma consider agnostica si tin sa precizez ca NU ma deranjeaza afirmarea deschisa de catre cei din jur a credintei lor (bineînteles cât timp e în limitele normale, fara agresivitate sau fanatism).

Merci pt. raspuns!

denizel spune:

Nu ma indoiesc de faptul ca ateul Xenocid ar face tot posibilul sa opreasca macaraua ceausista. Din pacate, nu exista semne optimiste in legatura cu ce ar face unii crestini (bland dojenitori atunci cand interesele o cer ) vazand o macara care se pregateste sa darame un bar, loc de intalnire al homosexualilor (cu homosexuali cu tot in el, in bar). Sau o sinagoga.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

gaba-rema spune:

Good point!

xenocid spune:

Cardinal, pentru ca la fiecare mentiune a ateului adaugi in contrapartida si credinciosul trebuie sa subliniem faptul ca ateismul nu este o religie asa cum ne-colectionarea timbrelor nu e un hobby. Lucrul de care te temi tu nu este nici pe departe ateismul ci anti-teismul. Ateismul trateaza cu egala consideratie cele 10.000 de zeitati (inclusiv a ta) care activeaza cu carte de munca pe pamant si prin ceruri alaturi de nesfarsite legiuni de inexistente creaturi ca zane, inorogi, hobbiti, orci, spiridusi si trepadusi. Deci pentru discutia de fata este extrem de important sa nu te simti important

Mentionare explicita a radacinilor iudeo-crestine ale civilizatiei europene este extrem de nedreapta deoarece omite contributia esentiala a islamului fara de care operele anticilor ar fi ramas pentru totdeauna necunoscute (n'o mai luam de la capat cu biblioteca din alexandria). Cred ca termenul de radacini pagano-iudeo-cristo-islamice ar fi cel mai potrivit . Ca doar Iisus nu se naste la Solstitiu si invie la Echinoctiu printr'o simpla coincidenta.

In fine, cum s'ar numi ambitia nemasurata de a te vedea onorat prin mentionarea explicita pe o listuta profund pamanteana? Pe lista celor sapte cam pe unde ar veni?