Sunt amanta (4)

maru spune:

asta cam suna din puturile gandirii amantei!
ce naiba, daca imi place tipul nu ma uit daca are prietena sau nevasta? Tabar pe el?
Miss P a explicat clar de ce a facut-o si cele ce-i stiu macar franturi din viata povestita aici pe forum nu neaparat ca inteleg comportamentul ei dar si-l pot explica

MissParker spune:

Yasmine, hai, ma, ce naiba, cel mult "eram" pitipoanca... sau oi fi si acum in subconstient, da' nu ma mai ajuta materialu'?

LadyJ – nu mai tin minte exact, dar cred ca se mentionase la petrecerea aia ca prietena lui plecase devreme din cauza de dureri de cap... Ah, am uitat sa mentionez ca la petrecere el dansase numai cu mine, lipit de mine, in fata tuturor cunoscutilor lui (era o petrecere unde eu venisem cu o verisoara de-a lui). Deci sincer, pentru mine atitudinea lui a fost criteriul care mi-a spus ca era disponibil... eu in rest nu stiam nimic de el... A fost pe undeva o ambitie a mea...

Alinutza – nici vorba ca imi placuse, dar nu prea cred ca voiam neaparat sa ma iubesc cu el, cat sa mai bifez o cucerire... Presupun ca era chestie de orgoliu, asta imi facea atunci bine la propria mea imagine despre mine, voiam sa ma placa toti, sa ma considere atragatoare, sa fac cat mai multe cuceriri, imi placea puterea pe care o capatam in fata barbatilor... Culmea ca dupa aceea ma plictiseam repede, chiar ca un fel de Don Juan bezmetic pentru care nu conta decat cucerirea, parcursul de la 0 la 1...

Guestus spune:

Hai domle....povesti adevarate vrem sa auzim...si amante adevarate sa vedem...nu povesti SF cu se pare ca avea o prietena cu durere de cap...esti tu amanta atunci cind imi vad yo ceafa.
Daca era unul insurat...cu verigheta..cu poza lu nevasta in buzunar...atunci esti amanta..asa deviem subiectul in zona Sidney Sheldon.

Alinutza1979 spune:

daca stam sa analizam noi femeile nu putem tabari pe ei ci doar sa-i atatam, sa-i intaratam!
Acum depinde si de contextul unde se petrece actiune; daca sa intampla la o petrecere si domnul e singur, observi ca te priveste...nu mai stai sa-l intrebi ce si cum ca e in zadar (el oricum o sa-ti zica ca are acasa o femeie imposibil de inteles, fata de care nu mai simte nimic ) ... am zis intr-un post anterior ca nu-i vinovat cel care propune ci cel care accepta!
Eu asta nu pricep: DE CE TREBUIE BATUTA AMANTA?!
Ce treaba are ea cu casnicia?!
Eu cred asa: daca EL e serios si nu umbla brambura, nu face avansuri, stie pana unde sa mearga cu o colega, o amica..o oarecare, atunci poate sa fie amante peste tot !
Totul tine de cel ce inseala si cu atat mai mult in cazul barbatilor...sa nu-mi zici mie ca tabaram pe ei daca ei nu vor!

MissParker spune:

Retinusem din capitolele trecute un citat de la Olguta:

Ca mare dreptate ai. Eu la primul sot si la prima inselare (hehehe) am ales versiunile 1+3, care mi-au adus cadou dupa cativa ani ... o minunata si delicioasa a doua inselare.

Iata ce postasem pe forum (pe subiectul "Cum trecem de o despartire dureroasa?") pe la inceputurile mele...


Am trait 10 ani (din care 9 de casnicie) o relatie absolut toxica si disfunctionala. Acum, privind retrospectiv, mi-as da pumni in cap ca m-am mintit cu atata maiestrie si nu am realizat la timp ca toate calitatile lui (alea cu serios, nebautor, nefumator, corect, generos, amabil etc., care suna al dracului de bine pe hartie, dar pe o hartie igienica, iar cu aia stii ce putem face) nu au valorat nimic puse in balanta cu faptul ca era "ultrasensibil" si ranchiunos, era psihic si emotional labil (eu eram "mamica" si el era "copilul" nefericit pe care eu il salvam - eram codependenta cum scrie la carte), era nesigur si complexat, era slab de caracter dar cu un ego de nepotolit (la inceput s-a sprijinit de mine ca de o carja, pt. ca ulterior sa vrea sa mi se cocoate in cap si sa joace tontoroiul dominandu-ma si umilindu-ma sufleteste - ca intelectual nu putea), era plin de slabiciuni si de constrangeri psihice pe care nici dupa 6 ani de terapie nu a reusit sa le infranga si sa-si asume raspunderea pentru propriile fapte (am aflat ca a intrerupt brusc terapia si o minte pe maica-sa ca "am absolvit terapia, nu mai am nevoie acum"!!), era rece (si eu il consideram "timid"), era indiferent fata de mine (si eu il consideram "rezervat"); nu-mi facea niciodata complimente, permanent ma critica (sub pretextul bunelor intentii) si imi submina increderea in mine ca femeie (intuise punctul meu slab, complexele fizice, caci la capitolul intelect nu sufla in fata mea), din punct de vedere emotional ma lasa sa "flamanzesc" si eu permanent ii cerseam sentimentele si nu mai stiam ce sa fac ca sa-i fiu pe plac.

Asa se face ca spre sfarsitul casniciei noastre in decurs de cateva luni "minunatul" meu sot (nota bene, asistent medical si obsedat de sanatate si curatenie!) mi s-a spovedit ca fusese de cateva ori la bordel si ca lua cocaina (iar eu m-am dus ca o "mamica" responsabila sa-l amenint pe tipul care-i facea rost de cocaina ca-i dau pe mana politiei daca-i mai prind impreuna - abia mai tarziu am realizat ca ma comportasem ca mamica unui baietel de 7 ani, asumandu-mi o responsabilitate care nu era a mea). Mi se spovedise in speranta ca o sa cer imediat despartirea, iar cand a vazut ca inca mai rezist la pumni si nu ma prabusesc, a inceput sa lipseasca de acasa noptile (cica dormea la spital), sa nu mai raspunda la telefoane si sa se dea de negasit, pana cand da, ajunsesem la capatul puterilor si am pus punct: eu am rostit cuvantul despartire, iar a doua zi (nu glumesc) am mers la banca, am deschis cont nou, am scos din contul comun ultimul meu salariu si l-am depus in contul nou, apoi i-am dat ultimatum sa se mute (ceea ce a si facut).

Ulterior am aflat ca era deja de ceva vreme "combinat" cu o colega de servici, careia ii povestise ca "traiesc despartit de sotia mea" (numai ca eu, proasta de sotie, nu stiam nimic despre acest statut). Funny, nu? Culmea este ca eu l-am cunoscut ca muncitor in depozit, l-am incurajat si l-am sustinut ca sa faca o specializare de asistent medical, iar in timpul specializarii dumnealui (stresat rau de tot) se indragostise de o colega anorexica (in sfarsit gasise si el pe cineva mai slab ca el si, nu-i asa, era musai s-o "salveze"), am avut atunci o criza in care am luptat ca o leoaica pt. a-l recastiga, DAR s-a intors la mine ca un las, fara a-si asuma raspunderea cu adevarat, s-a intors din cauza ca eu i-am lasat usa larg deschisa iar "cealalta" facuse greseala strategica sa mareasca presiunea ca sa-l aiba pt. ea, iar "baietelul" slab si egocentric evident ca s-a dus repede acolo unde ii era mai "caldut" si mai "comod", adica in zona cunoscuta, in zona unde i se permitea orice si unde stia ca este iubit si acceptat asa cum e el.

Atunci ii spusesem "Ne impacam si continuam casnicia pentru ca si eu am gresit, poate nu ti-am fost o sotie prea casnica asa cum erai tu obisnuit de la mama ta, poate ca te neglijam scriind mereu scrisori in Romania in prezenta ta etc." (asta im reprosase el), "voi incerca sa schimb starea de lucruri, dar sa te fereasca Dumnezeu sa se mai intample vreodata asa ceva si eu sa nu mai am ce sa-mi reprosez!". Zis si facut, eu m-am schimbat si cam un an de zile am fost o "casnica" buna (10 ore pe zi la servici - cu salariu dublu fata de el! - si apoi acasa facut curat, gatit, spalat etc., lucru nu tocmai distractiv cu o persoana care se schimba de 2-3 ori pe zi de chiloti si de sosete si de tricouri!!) si am renuntat si la a mai scrie scrisori in prezenta lui (retrospectiv mi-am dat seama ca scrisorile pe care eu le scriam in Romania reprezentau o evadare inconstienta intr-o alta lume, deoarece nu eram fericita cu el!!). Dar, surpriza, comportamentul lui nu s-a schimbat nici o farama, el a ramas acelasi melancolic mofturos si rasfatat, acelasi egoist iresponsabil... Sa mentionez ca in timp ce criza era acuta si eu ii spuneam sa nu arunce relatia noastra la gunoi, el imi raspundea "Asa e viata, iubirea vine si iubirea pleaca. Nu te mai iubesc pe tine, o iubesc pe ea, ca are nevoie de mine!" si adauga (ca sa ma simt tot eu vinovata!) "Ei, altfel ar fi stat lucrurile daca mi-ai fi facut un copil!" (iar eu ma gandeam "Da, daca ti-as fi facut un copil lucrurile ar fi stat altfel: EU as fi ramas singura cu copilul, caci tu nu ai fi suportat stresul si sa nu mai fii tu pe plan de copil rasfatat si ti-ai fi pus coada pe spinare mult mai devreme"). Asa ca la faza cu a doua inselaciune am pus punct. Si nu regret, Dumnezeule, criza aia a fost marea sansa a vietii mele!

Ingerul meu pazitor a avut grija de mine. La cateva luni dupa despartire (in 2001) l-am cunoscut pe actualul meu sot, cu care m-am casatorit in 2003 si cu care sunt incredibil de fericita. El este roman (primul era neamt si dupa despartire imi jurasem ca nu mai vreau in viata mea sa am de-a face cu reprezentantii acestei natii, pe care dupa 16 ani petrecuti in tara asta ii consider in proportie de 80% niste labute triste), cu al doilea sot ma simt in sfarsit iubita, adorata, inteleasa, respectata, e iubitor si tandru cu mine, e cald si atent si afectuos, cu el ma simt 100% femeie (nu mamica), suntem parteneri egali din punct de vedere emotional (nu e o "simbioza-fuziune" in care unul sa se hraneasca din substanta sufleteasca a celuilalt, cum avusesem cu fostul), amandoi oferim in egala masura, ne leaga o dragoste matura (termenul psihanalitic este "dragoste matura, genitala", pt. a o deosebi de "dragostea infantila" pe care o avusesem cu fostul). Asa ca vezi, draga Mara, nu s-a inselat cine a spus ca "orice criza e o sansa". Eu am pierdut 10 ani din viata langa un parazit emotional pana sa-mi gasesc jumatatea, omul care sa ma completeze si langa care sa ma simt iubita si fericita. Iti doresc si tie acest noroc!!!

By the way, fostul sot si "marea lui dragoste" s-au despartit de mult, ea chiar m-a cautat si a incercat sa se imprieteneasca oarecum cu mine, tot la mine a cautat consolare, ha! I-am spus la un moment dat ca asta e factura pe care o platesc cele care se incurca cu barbati insurati/legati, sa invete lectia. Sorry, pentru asemenea persoane nu am nici pic de compasiune. Si stii ceva? Mai devreme sau mai tarziu toti oamenii de genul asta primesc factura de la viata si tot ce au facut ii ajunge din urma. Si e bine asa.

Asta postasem in 2006, pe vremea cand nici prin cap nu-mi trecea ca voi fi mamica 2 ani mai tarziu

Mi-am adus aminte acum de a doua "amanta" a lui Manfred, o lituanianca. Vai de capul ei! Dupa o "relatie" cu fostul meu sot de tip "te urasc, nu ma parasi" (avea trasaturi de borderline), a intervenit intr-un sfarsit ruptura, apoi s-a lipit de un alt neamt (precizez asta fiindca ea era si disperata sa ramana in Germania). Asta era absolvent de facultate de Fizica, un slabanog urat cu spume, care a fost in culmea fericirii probabil ca poate mozoli un cearceaf cu o asemenea femeiusca (blonda, inalta, bine proportionata, sani mari - desi per total era cam vulgara si ... da, genul de pitipoanca de venea la discoteca imbracata cu leggingsi argintii si sapca de piele neagra). Apoi, surpriza, fizicianul a fost putin cam prea orbit de nurii lituaniencei si s-au trezit cu un mic embrion la burtik ei... Am intrebat-o cum de nu s-a ferit, ce-a fost in capul ei, la care ea: "Pai l-am intrebat pe Ralf ce facem daca raman gravida si el a zis ca ... pai o sa-l crestem, ce sa facem..." - iar eu siderata: "Si asta tu ai interpretat-o ca pe o dovada de dragoste eterna a unui barbat care vrea un copil cu tine, nu?" Cert este ca tipul i-a spus in fata ca nu o iubeste, ca se insoara cu ea doar pentru copil... Eu i-am spus ce gandeam, ca e gresit ce face si ca cel mai mult va avea de suferit copilul, i-am spus ca eu sunt dispusa sa ma mai vad cu ea, dar nu ne mai intalnim cu ei ca si cuplu fiindca nu vrem sa sustinem si sa incurajam niste oameni care traiesc o minciuna, apoi am pierdut contactul... Ce sa spun decat "saracul copil"...

maru spune:

Guestus, pai incepe tu primul!

Mik spune:

Mey, citesc si mi se pare ca m-as uita pe sub fuste si unele doamne/domnisoare striga una la alta : "mai sus, mai sus !" sau "nu ti-am spus sa n-o arati la nimeni"

olguta12 spune:

Miss Parker- stiam ca am motive bine intemeiate ca te iubesc..dar acum sint si mai sigura de amorul pe care ti-l "port"

gaia.nevia spune:

Olguta, felicitari pentru blog. Te-am taguit

Sper ca ati avut cu toatele sarbatori fericite! Hristos a Inviat!


Ce mai invatam de p'aci, in afara de faptul ca viata e frumoasa, dar te f*** cand te-astepti mai putin, in moduri diverse, perverse... si uneori pe masura faptelor?

Citeam ce-a scris MissParker.
Exista si femei "Dona Juana"... la vanatoare. In acest model se pot incadra si single, si maritate, si mai tinere, si mai varstnice. Un barbat cucerit e un trofeu.
Daca e insurat, e cu punctaj maxim, presupunandu-se in mod gresit ca cei insurati sunt mai greu de atins, pentru ca se afla sub vreun fel de juramant.
Well... wrong... cei insurati sunt din pacate mai usor de prins, pentru ca se simt liberi de obligatii... adica, stii, acum fug acasa... nu pot sa mai stau, te pup
Nu generalizez. Doar spun ca exista si cazuri din astea.

Yasmine spune:

Tan ta naaaaaaaaa, ete si Guestus!
Ia-n ne povesteste, ai fost amanta vreodata?

>>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin

Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena