Copiii nu vor sa mearga la tatal lor

...la programul de vizita. I-au spus-o chiar ei cand a venit sa-i ia in jumatatea de vacanta potrivit hotararii judecatoresti, care e cam vag exprimata in privinta asta: prima si a treia sambata din luna intre orele 10-18 la domiciliul lui, prima jumatate din perioada vacantelor (nu se specifica scolare) in domiciliul lui, a doua zi de Paste, Craciun, Anul Nou intre orele 10-18 - aici nu se mai specifica domiciliul, nimic.
Fac o precizare: suntem despartiti de 1 si 4 luni, de 1 luna jumatate a venit la programul de vizita, inainte de asta i-a vazut pe copii foarte rar; bunicii paterni sau rudele lui nici vorba sa ii vada, viziteze, sune, ca urmare copiii nici nu-i mai recunosc, sunt stingheriti in prezenta lor (la intalnirile pe strada am observat asta). Domiciliul lui e de fapt al parintilor lui. In plus, el nici nu intra in casa, ii ia de la usa, ii aduce tot asa, in restul timpului nu mai vine, nu suna. Ma vorbeste pe mine de rau in fata lor, ma jigneste, e mereu agitat, nervos cand vine sa-i ia. In cele 8 ore cat stau copiii la el sambata, eu nu am voie sa sun sa intreb ce fac macar o data - isi inchide telefoanele, si nici nu imi spune nimic, nici nu asculta daca ii spun ceva cand ii ia (de pilda, "te rog sa ai grija ce mananca Stefan ca il doare burtica"). Nici vorba sa amanam o sambata cu urmatoarea, daca sunt bolnaviori, de pilda, el "nu face intelegeri din astea cu mine". Vin mereu obositi, nedormiti, plimbati peste tot. Mai merge uneori la gradinita la fata, care imi spune de fiecare data ca, spre deosebire de tatal colegei X, ei nu ii aduce nimic. Niciodata. Nu isi tine promisiunile fata de ei. Asa incat atitudinea copiilor e de inteles, indiferent cat as incerca eu sa le spun acum "tati e bun, va iubeste".
Si acum revin la problema cu care am inceput: ei i-au spus lucrul acesta, am rugat-o pe fata sa o imbrac, i-am propus lui sa intre, sa stea putin, sa vorbeasca cu ei, s-o convinga el. Raspunde invariabil: "eu aici nu mai intru". INSA: ma acuza pe mine ca nu respect hotararea judecatoreasca, a venit si cu martor - maica-sa, si ma ameninta ca "mi-a facut plangere la parchet si ca asta e caz de puscarie"
Ma astept la orice din partea lui, nu ne putem intelege, e omul proceselor - a facut recurs dupa recurs pana s-a stabilit custodia copiilor, programul de vizita si pensia - pe care n-o trimite la timp, a avut proces cu politia comunitara in acelasi timp, si altul in legatura cu locul de munca.
In ziua respectiva, eu am apelat la autoritatea tutelara, s-au deplasat acasa, au vorbit cu copiii. Totusi, ma tem.. Ce se poate intampla? In plus, va rog, spuneti-mi si mie: sunt vacante scolare? Doar fata (4, 10 ani) e la gradinita, baiatul (3 ani) nu. Referitor la programul din a doua zi de sarbatorile religioase, unde nu e specificat domiciliul, unde se va desfasura vizita?

Scuze de povestea lunga..Va multumesc anticipat!

mami, "pinsentza" si "diliciosul"

Strumfii spun lucruri trasnite

Deus spune:

Eu sa fiu in locul tau mi-as duce copilasii la ceva psiholog care sa-i evalueze sa vada ca sunt suparati pe tata, sa faca o evaluare de ce si cum pentru ca in caz de proces sa ai si tu opinia unui expert care sa te sustina: la copii le este frica, nu se simt iubiti etc...Daca el vine cu mama ca si martor macar tu sa fi pregatita sa vi cu un expert care sa ateste de ce copii nu vor sa mearga la tata! Plus, cand vine dupa ei , cheama-ti o prietena / vecina sa fie in casa sa vada si ea reactia copiilor fiindca daca vei avea nevoie de martori ce o sa faci?
Doamne ce situatii anormale si ce greu trebuie sa le fie la copilasi!
Numai bine va doresc si sper sa nu ajungeti la alte probleme.

www.de-azi.ro
poze familia mea


inspiratie, dragoste, putere ... pentru oricine crede ca nu mai poate...
http://www.youtube.com/watch?v=flRvsO8m_KI
http://www.youtube.com/watch?v=vMCnjMbUOFg