mitomania

fostul meu prieten este mitoman...pe mine ma intereseaza cum as putea sa-l aduc pe calea cea buna..dragoste si incredere i-am aratat neconditionat dar reactia lui a fost de a profita de acest lucru,implicit de mine cat se poate.el minte atat de mult si atat de fabulos incat am inceput sa cred ca el chiar crede ceea ce spune..minte lucruri de genul: ca a omorat un om, ca are cancer, in orice caz fapte fantastice.eu niciodata nu i-am zis ca nu-l cred pt ca intr-o incercare de a face acest lucru s-a ridicat de la masa si a plecat.m-am documentat foarte mult despre acest subiect,insa nu am gasit remediu pt adulti.majoritatea prietenilor mei,de fapt toti imi zic ca cel mai bun lucru pentru mine e sa ma indepartez de el cu totul,dar niciodata n-am rezistat mai mult de o saptamana fara sa-l sun,pentru ca tin la el si vreau f mult sa-l ajut...pana acum,dupa ce ne-am despartit, cand il vedeam sau cand vorbeam cu el incercam sa abordez acest subiect,sa-mi explice dar e imposibil,plus ca este exagerat de orgolios.azi m-am hotarat sa schimb foaia si sa ma prefac ca nimic nu s-a intamplat vreodata ca sa vad cum reactioneaza.credeti ca ar fi un lucru bun??eu totusi n-as vrea sa renunt.

CorinaDani spune:

Buna,

Nu am inteles foarte bine ce vrei tu sa faci : sa-l aduci pe calea cea buna sau sa te impaci cu el ?

"Minciuna patologica, desi nu este înca recunoscuta oficial ca boala mintala, are totusi o eticheta: mitomania. Adica mania sau înclinatia accentuata si permanenta de a minti. Ea nu este considerata o boala în sine, desi ar putea fi, ci este vazuta de specialisti mai degraba ca un simptom al altor tulburari grave: narcisism (iubire de sine patologica) si psihopatie (tulburari grave de personalitate, aproape imposibil de ameliorat). Mitomanii nu au nevoie de un motiv pentru a minti. Ei nu mint constrânsi de situatie sau ca sa evite anumite neplaceri sau pentru a obtine vreun beneficiu. Ei mint de dragul de a minti si de multe ori nici nu îsi dau seama ca o fac, ajungând în cele din urma sa creada chiar ei ceea ce spun.
Se crede ca mitomania poate fi determinata de un anumit defect neurologic, mai precis o usoara afectare a lobilor frontali al creierului care în mod normal ar avea rolul de “cenzor” a ceea ce spunem. Se presupune ca disfunctionalitatea acestora detemina aparitia de confuzii între realitatea asa cum este ea si realitatea asa cum am vrea noi sa fie si care o înlocuieste pe prima. Disfunctionalitatea lobilor frontali poate fi însa o explicatie pentru mitomanie doar în putine cazuri.
Majoritatea mitomanilor însa par a fi incapabili sa înfrunte realitatea asa cum este ea, recurgând la minciuna ca singur mecanism de aparare împotriva unei lumi pe care o percep ca fiind ostila si la care nu gasesc alternative optime de acomodare. Oricare ar fi însa explicatia pentru mitomanie, psihologica sau neurologica, în mod cert mitomanii se confrunta cu o grava criza de identitate si cu probleme de adaptare, nesimtindu-se confortabil cu ceea ce sunt si cu lumea în care traiesc “transformând-o” dupa bunul lor plac. "


Ce vei castiga daca vei incerca sa-l aduci cu picioarele pe pamant ? Daca v-ati despartit definitiv, s-ar putea sa nutreasca resentimente fata de tine si sa vada interventiile tale ca o invadare a intimitatii/vietii lui. Plus ca probabil este atat de convins de fabulatiile pe care le spune, incat a ajuns sa nu mai distinga realul de imaginar.

Este laudabila initiativa ta, dar s-ar putea sa nu reusesti sa faci mare lucru atata timp cat el nu recunoaste si nu constientizeaza ca are o problema care poate fi tratata.

Ce parere au parintii, prietenii despre problema lui ? A mai incercat si altcineva sa-i demonstreze ca are o problema cu minciuna ? Daca da, cum a reactionat ? A recunoscut sau a negat vehement ? Si de unde crezi ca provine acest orgoliu nemasurat ? Ce vrea sa demonstreze el de fapt ?

Cred ca cel mai bine pentru el ar fi sa accepte sa discute cu un specialist, asta dupa ce il veti convinge ca ii vreti binele...

Mult succes !




Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

sanziana72 spune:

Minciunile lui nu par a fi chiar nevinovate din ce spui tu. Pare sa bata campii destul de bine.
S-ar putea sa sufere de ceva mai grav decat de mitomanie, de tulburari psihice mai serioase (schizofrenie, paranoia...).

Tu singura nu il poti ajuta, ar trebui sa caute ajutor de specialitate, dar pentru asta ar trebui sa isi recunoasca problema, ceea ce ma indoiesc.

Ai grija sa nu iti iei in carca o povara mai mare decat poti duce.

"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

crisseis spune:

Dragostea nu trebuie confundata cu salvarea psihica a celuilalt. De cele mai multe ori se ajunge la epuizare, frustrare, iar rezultatele cu el tot nu se vor vedea.
Nu-ti spun sa nu incerci, dar ai grija sa nu te transformi din iubita in psiholog . Ai putea constata ca ai pierdut timp pretios degeaba.
Ce-ai putea face e sa-l convingi ca are, intr-adevar, o problema si sa mearga la un psiholog/ psihiatru.
Succes in alegerea celei mai bune decizii!

popescudora spune:

Si eu tind sa cred ca e mai mult decat mitomanie.
Vorbeste tu intai cu un psihiatru/ psiholog, explica foarte clar despre ce e vorba si vezi cat de grava e problema. N-o sa-ti dea un diagnostic in absenta lui, dar cred ca o sa-si faca o idee destul de limpede.
Urmatorul pas e sa-l convingi pe el sa-si faca niste investigatii. Daca zici ca e orgolios si nu constientizeaza problema cred ca o sa-ti fie foarte greu, daca nu imposibil. Poate aranjezi o intalnire "intamplatoare" in alt context decat spitalul? In orice caz, iti doresc bafta!

POZE

celesta spune:

Maria, frumos din partea ta ca vrei sa-l ajuti, dar stii si tu ca ajutorul ca si iubirea nu se pot da cu forta. Atat timp cat el nu este constient de problema pe care o are, mai usor te molipsesti tu de la el decat se va vindeca el prin tine.
Spune-i cu blandete ca are nevoie de cineva calificat care sa-l ajute, daca nu lui, macar cuiva din familia lui...
Poti iubi un om si de la distanta, nu te distruge pt o cauza "nobila" care nu are din start sanse de reusita.
Iti doresc multa liniste in suflet si sa ajungi la decizia cea mai buna!

„Desparti drumurile, dar nu poti sa desparti si sufletele”

dulcetica spune:

Daca nu puteti conversa pe tema asta eu zic sa-i scrii.Poate are mai mult impact.

bicamaria spune:

buna,in primul rand multumesc pentru raspunsuri! in al doilea rand, ca sa-ti raspund la intrebare corina,nu vreau sa ma mai impac cu el vreodata pt ca el nu stie sa se comporte intr-o relatie..pe de alta parte eu zic ca e foarte constient de ceea ce minte pt ca de cele mai multe ori o face cu motiv, cu toate ca sunt momente cand minte aiurea fara sa vrea sa demonstreze ceva, efectiv ca sa ridice un scut in jurul sau ca nu cumva cineva sa vada cum este el de fapt. familia lui e destul de indiferenta fata de problema lui din moment ce n-a facut nimic pentru el cand inca se putea rezolva ceva cu afectiunea lui. plus ca eu cred ca mama lui poarta marea parte din vina ca el este asa cum este: sociopat si mitoman. in alta ordine de idei, nu e cu putinta ca cineva sa deschida subiectul asta in fata lui pentru ca efectiv fuge sau neaga atat de tare incat se isterizeaza.... intrebarea mea este insa daca ar avea succes ca eu in loc sa ii vorbesc despre asta, sa-l resping sau sa ii reprosez ceva legat de cum s-a purtat cu mine, sa ma prefac ca nimic nu s-a intamplat vreodata si ca eu nu-mi dau seama cat de mult minte...adica o minciuna pe minut.oricum in mintea lui nu s-a intamplat nimic niciodata si se comporta de parca nu m-ar fi mintit niciodata si nici ca ne-am fi despartit tot din cauza asta...ideea e ca eu de cand m-am inscris pe forum mi-am schimbat atitudinea fata de el si vad ca de fapt nu s-a schimbat nimic in doua zile,adica tot nu pot vorbi cu el despre problema pe care o are.poate ca n-a trecut destul timp si cum am mai zis nu as vrea sa renunt pentru ca nu pot fi indiferenta fata de el din moment ce inca il mai iubesc...

conchita spune:

nu sunt de specialitate, dar stiu definitia sociopatului. drept pentru care cred ca te joci cu focul. nimic din ce faci tu nu va functiona, pentru simplul motiv ca nu esti nici tu de specialitate. sociopatii fac rau pentru ca nu au constiinta raului si nu simt nimic, mila sau compasiune, pentru cei carora le provoaca raul. criminalii sunt sociopati. iar prietenul tau minte ca a omorat pe cineva. eu as pune distanta regulamentara intre mine si el si nu m-as juca de-a psihologul daca nu sunt.

Liliana82 spune:

nu cumva prietenul tau consuma alcool in exces si se drogheza... Are cumva izbucniri violente ? e cumva si gelos? oricum trebuie sa intelegi ca asta e de competenta medicilor , indiferent cat de mult te-ar "fascina" psihicul lui sau rolul de pseudopsiholog si indiferent cat de orgolios ar fi el, trebuie dus la doctor asta daca vrei sa-l ajuti . Daca te implici in al ajuta s-ar putea sa descoperi si alte "secrete" precum eventuale traume in copilarie,la care chiar mama lui sa fie partasa.. Daca ai doar 19 ani eu cred ca nu are rost pentru ca nu vad cum ai putea fi fericita in final cu respectivul...

lisaelisa spune:

Daca as fi avut ghinionul sa intalnesc un asemenea om, as fi fugit fara sa ma uit in urma.

Are grave tulburari in a percepe realitatea. Cum sa inventeze ca a omorat un om !

Vezi-ti de viata ta.
O sa gasesti un barbat cu mintea intreaga.
Nu-ti mai face atatea probleme pt el. Are parinti.