Am o problema,ca altfel nu as scrie:femeia liana

lisaelisa spune:

Blue Eyes,

Eu cred ca atunci cand iti place un barbat ar trebui sa-ti permiti tie insati sa-ti placa de el. Te sabotezi singura, ca o femeie geloasa pe o alta.
Da-i voie sa te conduca pana acasa, sa-ti ofere flori, sa te tina de mana, sa te imbratiseze...
Bucura-te ca ai gasit un barbat interesant care te gaseste atragatoare si lasa-te dusa de val. Nu-ti mai construi scenarii distructive.

Cand iti pierzi rabdarea ca nu te suna, gaseste-ti ceva de facut.

Succes.

lisaelisa spune:

Mai vin cu o adaugire :

Ca sa nu mai stai in tensiune, poti fixa, impreuna cu el, ziua si ora la care veti lua legatura.

Dar daca intarzie, gaseste-ti o ocupatie.

Nici-unui barbat nu-i place sa fie sacait. Si, cred, ca nici noua, femeilor.

blue eyes spune:

Am zis ca voi reveni; zis si facut.

Am trecut de criza aceea, acum sunt relaxata si-mi vad de viata mea; ce-o fi, o fi. Nu sunt intr-o relatie, ci in "tratative". Culmea e ca la inceput el parea prea prins si eu eram precauta. Apoi s-au inversat rolurile; el imi acorda mai putina atentie, eu am intrat in criza tipica. Am depasit-o si am luat distanta. O fi o faza tranzitorie, o fi inceputul sfarsitului? Eu imi vad de ale mele, dar mi-am pus deja pantofii in picioare, in caz ca trebuie sa o iau din loc (adica sa ma reorientez)

Dar in viitor cred ca as fi cum nu am fost pana acum, voi fi imbracata cu o platosa pe care nu o vor mai strapunge asa usor sagetile barbatilor. Cine ma place, sa insiste, sa aiba rabdare; cine nu, drum bun si cale batuta! Dar pe undeva parca vad ca tentaculele vor incerca sa iasa si sa fiu cea dinainte. Nu cumva sa iasa din nou la suprafata temerile mele ca tipul nu o sa-mi placa si voi ramane din nou singura, va trebui sa o iau din nou de la capat? (asta e grav, e de tratat!)

Mi-am luat si eu cartea aceea cu semnalele clare ca el nu te place (ce titlu o avea in romaneste?). Multe aspecte sunt déjà vu, realitati, situatii clare care ar trebui sa ne deschida ochii, altele sunt tampenii!

Sa va mai zic despre temerile mele, ce ma impinge (impigea?) sa ma grabesc).
Una era teama de a investi aiurea, de a pierde timp. Si asa voiam eu sa stiu totul repede, sa-mi demonstreze omul ca e asa cum vreau eu, ca el sa corespunda modelului intiparit bine in mintea mea. Dar am luat si tepe cu barbati care la inceput corespundeau. Ori m-am inselat eu, nu mi-a mai placut el, cu toate ce se incadra in tiparul prestabilit de mine, ori m-a lasat de azi pe maine (cu caderea de rigoare). Asa ca m-am convins eu ca nu toate inceputurile promitatoare sunt garantia unei relatii solide. Asa ca sa invat sa mai am si rabdare, chiar daca relatia nu incepe cu bomboane, flori, mesaje toata ziua, sute de km facuti dupa Maria-Sa, Fluturas Coconas!(am asa ceva in trecut si tot n-a mers!) Unele relatii incep mai greu si apoi se dezvolta. Nu e o regula fixa ca el si ea trebuie sa se indragosteaca la aceeasi intensitate in acelasi moment, ca ei sa corespunda 100% asteptarilor celuilalt.

In alte situatii am ignorat in mod constient semnale care ar fi trebuit sa-mi fi dat de gandit, pentru ca X sau Y corespundeau in proportie de 80% tiparelor (des nerealistice) fixe din capsorul meu. Restul de 20% erau aspecte care atarnau mai mult decat 80%. Dar eu ma incapatanam sa nu le vad. Ah, si trambitam repede la toata lumea ca am pe cineva! Aici era o chestie de psihologie, voiam sa spun ca sunt atractiva, ca sunt demna de luat in considerare, ca cineva ma vrea. De ce aveam eu nevoie de asa ceva? Arat bine, sunt carismatica, atractiva nu numai fizic (stop, nu incep cu laudaroseniile!)
Des am un flash back: pe la varsta de 16 - 17 ani tatal meu mi-a zis cu ura si dispret "Ce dracu' de prost te-o mai lua si pe tine!?!"
Am vrut mereu sa am in viata mea barbati cu un bun statul social, cu studii, titluri (si am avut in mare parte asa).

Si am mai oservat o chestie! Daca pe mine un barbat m-ar presa, m-as simti jignita, sufocata, neluata in serios.

Si acus am incalecat pe'o sa si ma duc sa ma pregatesc sa ies. Sa nu ganditi ca am un rendez-vous! Sunt invitata la niste prieteni la masa de Paste; deh, soarta unui single. Isi fac prientenii mila cu noi si ne mai iau pe la ei de sarbatori.

Suferinta din dragoste e de preferat celei din lipsa de dragoste.

cati 73 spune:

Dap...

Mereu e asa...Cred ca..mie una..imi e mai bine in perioadele dintre "crize", cand imi vad de viata mea!

Hai sa nu ne mai batem capul!