poate sa ia o jucarie de la gradinita?

daca este voie,as vrea sa pun subiectul meu aici,pt ca la "parintii intreaba,parintii raspund",nu am primit destule raspunsuri,ma gandesc ca poate fi o probelema de psihologia a copilului.

v-as ruga sa-mi dati un sfat cum sa procedez,sau cum ar fi corect sa rezolv aceasta problema.
Desi are foarte multe jucarii acasa,fetita mea se ataseaza de unele "jucarii"de la gradinita.Am pus ghilimele pentru ca,jucaria in cauza este o....carpa ,da ,o carpa roza sifonata ,de dimenisunile unei pagini de hartie.
Astazi ,a fost circ la gradinita, pt ca fata mea a vurt sa ia acea carpa acasa.
Saptamana trecuta a venit cu carpa in mana zamabareata acasa,am crezut ca au avut niste activitati si a ramas rest de material si au impartit la fiecare copil.A stat acasa cu acea carpa cateva zile,si saptamana aceasta intr-o dimineata a plecat cu ea la gardinita.
Astazi a vrut sa ia carpa acasa,insa invatatorele ,una din ele,ca sant doua,i-a smuls-o dim mana si a zis :"asta trebuie sa ramana aici,nu e a ta,e a gradinitei"si fata mea a ainceput sa faca circ,sa planga,sa tipe chiar ac ea vrea carpa.
Nu stiu cum ,acolo in zona,era si directoarea,care este o femeie foarte exigenta,asa mi s-a parut,si a interbat ce s-a intamplat,mi-a zis la fel,ca lucrurile de la gardi trebuie sa ramana la gradinita.
Mai mult ,dupa ce a zis asta,a luat-o de maini de fata mea,si tragea de ea sa o scaota afara.
A plans ,a tipat,si tot asa cred,vreo 7 minute,eu am incercat s ao calmez,insa fara niciun efect.
pana acnd am putut sa o iau in brate si sa plec cuea,are 24 Kg,si daca nu vrea sa o iau in brate,nu se paote ca are putere sa se opuna.
As vrea sa-mi ziceti cum sa procedez de acum incolo,sa nu se mai intample asa ceva,.ea invata multe lucruiri frumoase la acea gradinita,si sa sant multumita de ea,insa are fixatia asta sa ia cate ceva de acolo.

Natasa spune:

La noi la gradinita au voie sa ia jucarii si sa le aduca inapoi a doua zi. SInt invatati sa ceara si li se permite sa ia ce vor (evident nu obiecte mari sau ceva ce nu se plimba de colo-colo). Nu inteleg reactia educatorei de a smulge cirpa din mina, e totusi un copil si gestul nu are sens. Daca chiar nu te lasa regula lu' peste sa dai o cirpa acasa, atunci le spui o poveste din care sa inteleaga cum e cu regulile, ii distragi atentia copilului sau ii arati ca a doua zi lucrul respectiv il asteapta unde l-a lasat. Cred ca ai putea discuta cu educatoarele si sa faceti o intelegere pentru ca fetita sa depaseasca faza asta. Altfel, nu gesturi absurde se va accentua si isi va dori si mai tare sa aiba cirpa aia sau mai stiu eu ce.

ingridnen spune:

A avut si Cristi o faza din asta, ii gaseam jucarii prin buzunare si nu vroia sa le duca inapoi..
A trecut dupa cateva luni

Ingrid si Cristi 6 ani

anya spune:

Daca acea carpa a stat la ea o perioada mai lunga, in mintea ei este "proprietara" carpei si gradinita e rea si i-o ia.

Dar asa cum ti-am zis si la subiectul celalalt, copilul e normal, reactia ei e normala, in schimb educatoarea si directoarea nu e normal sa foloseasca forta fizica - citez din mesajul tau- "a luat-o de maini pe fata mea, si tragea de ea sa o scoata afara".

lisaelisa spune:

Din cate imi amintesc, ai primit raspunsuri la obiect.

Eu am fost una din persoanele care ti-au raspuns.

Poate sa ia o jucarie, cu conditia sa o inapoieze a doua zi.

Alexandra spune:

Fetita mea se atasase de un iepuras pe care a cerut voie sa-l ia de la gradi si i s-a dat cu conditia sa-l aduca a doua zi dimineata. Si uite asa am plimbat iepurele ala vreo luna, dimineata la gradi, seara acasa.
Reactiile educatoarei si ale directoarei nu sunt deloc in regula, daca ele cred ca pot rezolva cu forta o asemenea problema. Chiar mi s-ar parea o responsabilizare a copilului, sa stie ca acel lucru nu este al lui, ca l-a imprumutat si ca trebuie sa-l aduca inapoi.

Alexandra

Lorenyy spune:

Laurabb,toata aceasta discutie a avut loc in USA sau Ro?Ca sincer,mi se pare cam deplasata reactia invatatoarei cum adica"i-a smuls din mana carpa,a tras-o de mana ca sa o scoata afara?"...Strigator la cer,normal ar trebui sa iei masuri..ok,copilul are impresia dupa aceste zile,ca acea carpa este proprietatea ei,dar de unde aceasta atitudine la invatatoare,la directoare??Urata situatie,mai urata atitudinea invatatoarei,a directoarei...
Frumos si profesional,invatatoarea ar fi trebuit sa-i explice frumos,ca acea carpa nu este numai a fetitei tale,este a gradinitei,a celorlalti copiii,in fiecare zi un copil se va juca cu obiectul respectiv,toata lumea va fi multumita si impacata,parerea mea.Pe de alta parte tu,ar fi trebuit sa-i explici ca veti merge impreuna la magazin,ii vei cumpara o carpa identica,daca nu mai frumoasa,care va fi cu siguranta numai a ei,singura sa-si aleaga materialul,culoarea,s.a.m.d
Te pup,si multa bafta!

witeflower spune:

Se prea poate ca educatoarea a reactionat exagerat si fara tact.

Pe de alta parte, consider fireasca pretentia de a nu lua nimic (nici macar o carpa sau o ata) de la gradi.

Ceea ce nu inseamna ca e o problema daca alte gradinte permit "imprumutul" obiectelor, la cerere, pentru 1-2 zile.

Daca insa la gradinita voastra nu e permis, incearca sa accepti acest lucru si sa-i explici fetitei ca nu putem lua niciodata un lucru care nu e al nostru, fara sa ni se dea voie. Chiar daca e ceva mic. Chiar daca ne place si ni-l dorim foarte mult.

Noi avem dreptul sa ne dorim si chiar sa cerem. Propiretarul (sau cel care raspunde de obiecte), are dreptul de a spune da sau nu - iar noi trebuie sa acceptam asta, chiar daca nu ne convine.

Asta o va ajuta, pe masura ce creste, sa nu se mai ataseze asa puternic de obiecte care nu-i apartin, sa respecte proprietatea celorlalti si sa pretinda acelasi lucru din partea lor.

Pe educatoare as ruga-o sa le explice copiilor cu rabdare si prin joc de ce e important sa nu ia acasa obiectele de la gradi. Si spune-le ca tu vei face acelasi lucru acasa.

mina spune:

Mie mi se pare un pic cam mult circ pentru o simpla carpa si ca doamnele de la gradinita ar trebui sa fie mai flexibile.

Daca insa se tine musai de regula ca nu se ia nimic de la gradi, incearca ideea schimbului (cu acordul educatoarelor): uite, tu iei carpa asta ca iti place in mod deosebit, desi nu e a ta, dar mi se pare drept sa duci ceva in schimb. In felul asta fata va intelege ca nu poate lua cand si cum are chef.

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

Dorsilia spune:

Vreau sa nu va ganditi ca "tin cu ursul din padure" insa la un copil mai ales de varsta asta este necesar sa i se imprime niste obisnuinte adecvate care sa-l ajute in viata in general, altfel nu va reusi decat sa se frustreze si sa-si si exteriorizeze frustrarea intr-un mod incontrolabil de catre adulti, dupa cum zicea chiar mamica fetitei care are 24 kg, si fata de care i-a trebuit ceva forta ca s-o ia de acolo. In alte circumstante, daca fetita era obisnuita cu respectarea unor limite clare, de siguranta, nu se ajungea aici, la folosirea fortei nici de catre mama nici de catre educatoare.

Sa zicem de exemplu ca suntem in parc sau in vizita la cineva care are copii si deci jucarii, sau intr-un loc de joaca special amenajat pt copii cum sunt in mall-uri, unde sunt mingiute colorate, lego, carticele, etc....ei bine, la toate acele lucruri apartinand altora, magazinului, altor copii, gradinitei cum este cazul in speta, copilul venit din extgerior ar trebui sa poata renunta fara regrete daca este invatat de asa maniera ca nu se poate face stapan pe lucruri care nu-i apartin, chiar daca ii plac.

Copiii mei stiu ca NU este normal sa ia acasa lucrurile altui copil, din parc, sau cand mergem in vizita, sau dintr-un loc de joaca, nici macar pana a doua zi. Discutam, fara nevricale, si daca acel lucru chiar le place enorm de mult atunci au de la mine promisiunea ca ma voi stradui sa il cumpar pt ei cu cea mai apropiata ocazie. In acest mod niciodata nu raman frustrati ca sunt indepartati brutal de o jucarie ce le place, si nici nu raman "blocati" pe acea jucarie pt ca daca si-o doresc suficient de mult, stiu ca o vor primi, daca cererea e rezonabila, ca doar stiu si ei, tot din discutiile avute cu ei, ca n-o sa le pot cumpara un set de 100 de mingiute colorate ca se se balaceasca in ele in sufragerie, de exemplu.

Zilnic, avem noi provocari din partea celor mici, eu cel putin am, ca am doi mici si mereu am de invatat ceva despre ei si cu ei. Multe le-am deprins si eu incercand sa mentin niste limite, de care copiii se pare ca au nevoie, pt a avea un comportament consistent si constant. Crizute fac si ei de nervi, de exemplu cand doresc sa mai stea afar in loc sa vina in casa sa manance si sa doarma, sau cand nu vor sa se culce seara sau cand unul vrea ceva si celalalt altceva cand suntem afara si tre sa decidem incotro o luam si ce alegem, ei bine, nu e simplu, pt ca micii omuleti au vointa si tehnici native, eficiente, de clatinat nervii :) Atunci cel mai bine functioneaza manevra cu distragerea atentiei si incolonarea spre un scop comun dar foaaarte greu de atins, pt care trebuie un adevarat concurs si deci castigatorul lui va fi premiat. Amandurora le palce competitia si asa sparg tambalaul si fiecare aproape ca uita pt ce se crizase, pt ca nu rare sunt situatiile cand se crizeaza pt a se opune de dragul opunerii nu pt. ca-si extrem de convinsi ca vor lucrul pt care vocifereaza si se paruiesc. Uneori distragerea atentiei se face si cu un ton mai scazut dar destul de serios ca sa ciuleasca urechile si sa-si dea seama ca au trecut pe un teren minat si ca poate urma taierea unor privilegii de pe lista pe ziua respectiva. Noi seara de seara avem obiceiul sa stabilim in mare activitatile pt a doua zi, si ei au dreptul sa aleaga activitati ce le fac lor placere. Asa raman focusati, se trezesc motivati, si stiu ce au de pierdut atunci cand o mai iau pe aratura. Daca afara ploua si stgabilisem o zi de alergat prin parcuri devine oarecum dificila reorientarea spre ceva distractiv si-atunci e clar ca acea zi va fi plina de "averse" si in casa nu numai afara. Ce sa zic, avem si asa zile cand abia astept sa vina ora 10 seara sa-i pun la somn, si sa sper ca a doua zi va fi soare, pt ca la noi zilele noroase si ploioase sunt nefavorabile mai ales ca stam la bloc.

Deci ca sfat final, eu zic sa incepi sa stabilesti niste limite intre care se se formeze comportamente sociale adecvate, putin autocontrol nu strica la nici o varsta care indiferent de temperament se poate dezvolta si consolida tocmai creand niste limite, respectandu-le, si comunicand mereu totul copilului nu pe un ton imperativ ci ca pe ceva normal, sanatos si folositor pt el. Si tot antrenamentul asta poate incepe in jurul varstei 2 ani, cu cat mai tarziu, cu atat e mai dificil de demontat un obicei mai dezagreabil, copilul mai mare opune rezistenta mai mare, dar imposibil in nici un caz nu este.

popescudora spune:

Ai putea sa vorbesti cu educatoarele si sa platesti carpa sau sa cumperi alta la fel in loc, sau sa ii dai tu fetitei alta carpa roz, explicandu-i ca asta e de la mami, e numai a ta, pe cand cealalta e pentru toti copiii, ca si ei ar vrea sa se joace cu carpa roz, dar nu o sa mai poata daca o ia ea acasa.

POZE