Despre un viol petrecut acum 20 de ani.....

ANDREEA11 spune:

Dumnezeule, daca pe acest forum , unde sunt un numar restrans de utilizatori, sunt atat de multe victime, oare atunci cate fete au fost abuzate.
Multa admiratie pentru fetele care au gasit puterea sa treaca peste, sa iubeasca iarasi, sa mai aiba incredere in viata

karligutza spune:

Doamne, fetelor, ingrozitor! Eu n-am patit nimic din toate astea, insa descrierile voastre ma fac sa ma gandesc mai mult la cate nenorociri au loc in jurul nostru fara ca macar sa banuim ce se intampla...

nu vreau sa dau sfaturi, nu vreau sa creez paranoia, nu imi acuz doamne fereste sotul sau pe alti soti, insa referitor la abuzurile in familie asupra copiilor in general, si ai nostri in special, care au avut loc sau au loc in continuare... stau si ma gandesc oare noua daca ni s-ar intampla am sti? am putea preveni de fapt? o nebunie de moment e o nebunie de moment! cum s-o poti preveni tu ca mama? sau o alta in serie? niste ani de abuzuri ascunse, pazite.... doamne fereste! oare mamele ale caror copii au fost violati de proprii soti, sau femeile ale caror soti au violat pe careva, cum au stat asa alaturi fara sa-si dea seama de nimic? stie cineva raspunsul? are cineva solutia impotriva acestor rele?

zic si eu ca autoarea acestui subiect, trebuie sa existe o relatie f.buna intre mama si copil, o relatie bazata pe comunicare si cunoastere.. copilului trebuie sa-i vorbesti despre bune si rele, la varsta potrivita, trebuie sa ai grija ca pana la varsta la care el intelege anumite lucruri tu sa veghezi non-stop la sanatatea lui fizica si mentala, la puritatea lui, ca doar de aceea suntem mame! si bineinteles ca si atunci cand copilul incepe sa-ti spuna durerea lui, tu sa-l asculti, sa dezvolti putin subiectul, nu sa-l respingi sau mai rau sa-l certi pentru ca poate s-a lovit prosteste sau dintr-o greseala... cred ca toate au un rost in a-i crea copilului increderea de mai tarziu cand ne-am dori sa ne mai spuna ce-l doare si el n-o va mai face... asa ma gandesc eu!

fac parte dintr-o familie in care comunicarea de genul asta.... increderea despre care va spuneam nu s-au regasit pana acum spre varsta maturitatii depline a fiecareia dintre noi... eu si surorile mele am fost crescute in stilul acela "comunist" in care sexul era subiect tabu... le inteleg pe fetele care au zis ca nu au fost crezute... ei bine si de asta copiii poate n-au spus nimic, de teama ca nu cumva sa nu fie crezuti de propria mama la momentul respectiv...


ce sa mai zic? trist subiect, dar cat se poate de real ... ce e de facut? poate doar sa ne aparam pe noi si pe copiii nostri.... si cum a mai povestit o fata aici, daca ar fi posibil, sa ducem munca de lamurire la o adica cu AGRESORUL!


ingrozitor!

karligutza
sunt mamica Adelutei

ava27 spune:

Buna fetelor,
cand eram prin clasa 1, adica prin 1987 am mers la scoala cu mama mea la o sedinta cu parintii. in curtea scolii am intalnit o colega cu care am ramas la joaca. nu mai stiu exact cum a aparut un individ ( cam 40 de ani) care a intrat in vorba cu noi si ne-a ademenit intr-o clasa. pe mine ma tinea foarte strans de mana si la un moment dat si-a scos din pantaloni.... va imaginati voi ce. nu a apucat sa imi faca prea mult rau, a reusit doar sa ma pipaie ca mi-a dat drumul la mana cam o secunda si am fugit cat m-au tinut picioarele si am intrat in clasa unde se tinea sedinta. eu am povestit totul cu lux de amanunte parintiolr,ca ei asa m-au invatat orice prostie fac sau orice patesc sa spun ca doar asa ma pot ajuta. In seara aia am fost cu mama si la un medic ( ulterior mi-am dat seama ca ala era un ginecolog) sa vada daca am patit ceva.
Ghiciti ce a aflat tatal meu ( lucra la militie) individul era MEDIC PEDIATRU.

nikole spune:

Doamne...

nici nu stiu cum as putea incepe...aveam 5 ani,parintii mei chemasera o echipa de zugravi sa varuiasca toata casa...imi amintesc haosul din casa, dar eu, copil curios cum eram, tineam mortis sa stau acolo printre picioarele zugravilor, sa vad care ce face, cum varuiesc, cum ....ma rog, de-ale lor.

Unul din parinti macar, era in permanenta in casa.Totusi, in una din zile, tatal meu a plecat la tara, am ramas eu cu mma si echipa de zugravi.
La un moment dat, mama imi zice sa mergem la vecina, ptr un timp...eu ii zic ca vin imediat , dar vreau sa merg la baie intai.
Imi amintesc ca a iesit pe usa, a lasat-o deschisa ca eu sa o urmez, dar eu, mica fiind, nu puteam efectiv sa ma mai tin si am mers intai la baie.
La un moment dat, intra unul din zugravi,sa ia nu-s ce galeata din baie, iar eu speriata, imediat am sarit de pe wc, sa-mi ridic pantalonii...
imi amintesc ca a inchis usa, si s-a asezat cumva in sezut , la inaltimea mea, si m-a intrbat ca...ce faceam ???
ce intrebare de om idiot...
retin scurtul dialog, nu-l redau ca deja mi se urca sangele la cap...

a incercat sa ma atinga, tin minte ca am facut cativa pasi in spate, mi s-a facut frica , si am inceput sa plang...
mi-a spus ca sa nu ma sperii, ca nu imi face nimic rau, ca doar ne jucam...

am inceput sa tip ...MAMA...cat am putut de tare, la care s-a speriat, s-a ridicat si a iesit impuscat afara din baie...

si acum imi amintesc cum imi batea inima si imi tremurau picioarele..am mers dupa mama, care normal nu ma auzise, nu i-am spus nimic...

nimanui de altfel, pana acum...
cum e viata asta, ascundem atatea lucruri dureroase, intime...si intr-u final le spunem unor necunoscuti, dar nu reusim sa le impartasim cu cei cu care am tarit o viata poate...

in ce ma priveste, f ciudat a fost faptul ca dupa acea intamplare...parca amintirea s-a estompat, am uitat efectiv, atatia ani, nu mi-am amintit de acest episod...
acum doi ani, cand am revenit in tara, l-am vazut pe ...zugravul in cauza.
Eram la o intersectie, langa taxi-ul in care eram cu sotul si bebe in brrate, a oprit o masina...in care era EL, i-am recunoscut fata, si mi-am amintit TOTUL...



Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec

Andra.C spune:

Am citit ceea ce ati postat si sincera sa fiu m-am ingrozit.
Va admir pentru puterea de a trece peste cele intamplate si pentru puterea voastra de a povesti.
Si eu fac parte dintre aceea care considere comunicarea cel mai de pret lucru dintr-o familie (si mai ales din relatia parinte-copil)

roxanal spune:

Stiti ce ma mira pe mine foarte tare din toate descrierile voastre? ca niciuna nu a apelat la un terapeut ca sa rezolve problema...este ingrozitor ce vi s-a intamplat, insa eu consider, ca va jucati cu focul..si acum sa va spun si de ce
oricum o sa-mi iau rosii si multe o sa credeti ca-s dusa cu pluta sau cruda sau nu stiu ce vorbesc, insa nu ma pot abtine, poate macar cineva va "inghiti" ceea ce va spun acum
orice victima are tipologia si amprenta de victima
nu ma intelegeti gresit, nu inseamna ca voi ati cerut sau ati vrut sa vi se intample asa ceva, in nici un caz, insa este vb de tipologia umana..iar la voi aia a fost de victima..nu stiu exact sa va spun cum ati ajuns in aceasta pozitie, cel mai probabil din cauza mediului familial, care desi poate sa nu fie unul abuzator, cu siguranta v-a cultivat ideea ca barbatul este D-zeul femeii si ca el are drept de viata/moarte asupra familiei pe care o are.
de ce incerc sa-mi iau neaparat rosii in cap si nu-mi vad de treaba mea?
nu numai ca era s-o patesc si eu, insa ideea de baza este ca trebuie sa ne crestem copii in ideea de libertate privind fiinta umana, NIMENI nu este stapanul altei fiinte umane. cele care spuneti ca va trimiteti copii la karate sau alte tipuri de autoaparare, o faceti degeaba daca acolo si in casa nu invata ca nimeni nu poate dispune de alta perosana, sub nici o forma...pentru ca in momentul in care va ajunge intr-o situatie de genul asta, frica si ceea ce poate a invatat de acasa sau din scoala(cum spunea cineva mai sus ca nu a putut sa spuna ptr ca era educata sa respecte adultul)...
semnalul de alarma pleaca exact de la acest aspect, eu nu zic sa nu invatam copii sa fie respectuosi, insa trebuie sa invete sa-si asculte instictul si cand ceva nu este in ordine, sa ceara ajutorul..trebuie sa spunem copiilor nostrii ca NIMENI nu le poate spune ce sa SIMTA..
astea sunt chestii subtile, nu trebuie neaparat ca in familie sa existe un abuzator, ci e suficient ca in familie, prin atitudine, mimica, gesturi sa se intrevada ca parintii nu sunt egali, ci unul are "drepturi" asupra celuilalt, ca orice copil sa inteleaga ca in viata, in anumite conditii, de multe ori legale, culmea, iti este permis sa abuzezi intr-un fel sau altul(nici nu va imaginati ce fel de abuzuri sunt intr-o familie, ptr ca sunteti atat de obisnuite cu ele, incat nu le catalogati ca atare).
in concluzie, trebuie sa ne educam copii sa nu accepte nici o forma de abuz, si la randul lor sa nu abuzeze niciodata de cineva..de aceea am considerat ca desi ceea ce am scris ma sus poate ofensa pe cineva, va rog s aintelegeti ca nu este asa, si ca nu doresc decat sa aveti grija din nestiinta sa prejudiciati viata copiilor vostrii, asa cum ati patit si voi
va pup si aveti grija de voi si de puiut..si chiar va sfatuiesc, chiar daca au trecut zei de ani, sa mergeti sa va rezolvati problema la un terapeut bun

claucia spune:

draga mea, tu ai dreptate in principiu, dar de aceea se si intampla asupra copiilor...din pacate sau asupra unei persoane care nu se poate apara.
copiii de 4-5 anisori nu pot gandi atat de departe, clar si concis ca tine, nici nu pot sa priveasca autoritatea adultului ca un om mare - desi ii poti invata ca autoritatea adultului nu mai are valoare in anumite cazuri - e greu sa faca diferentierea.
plus, impotriva celor care nu se pot apara - gen, cum povesteau fetele, 4 barbati si o femeie, nu prea ai ce face, poti sa fi convins ca nu au nici un drept asupra ta si sa refuzi orice autoritate dar din pacate cu forta nu prea te mai poti opune.

Mult succes tuturor.

Clau 13+ si Alessia Maria 13 iulie 2007


varsta bb2

Mondor spune:

Vai cate povesti de groaza......e bine ca aveti curajul sa scriti despre asta, e greu sa depasesti trecutul, si oricum ramai marcat, mai ales daca persoana care te agreseaza o cunosti si o revezi .... oricat ai vrea sa uiti nu poti....eu nu ma simt in stare sa vorbesc despre asta, nu am spus nici parintilor, foarte putine persoane cunosc povestea mea, dar cea mai importanta persoana care am considerat ca trebuie sa stie prin ce trec a fost sotul....in orice relatie ma bazez pe sinceritate.

Numai bine !

mondor

emilia_m spune:

Subscriu! Numai ca nu m-as opri la a-l snopi, l-as da si pe mana politiei chiar constienta fiind ca exista sanse sa scape, macar sa stiu ca mi-am facut eu datoria.

Emilia M

Copii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

emilia_m spune:

NU, NU A FOST VINA VOASTRA!! A fost numai si numai vina lor ca s-au luat de voi! Ce daca era noapte? Ce daca era o zona izolata/pustie? Asta nu scuza nici intr-un caz faptul ca s-au luat de voi.
Oricine are dreptul sa mearga unde pofteste si cand pofteste fara teama in suflet.
Libertatea unui om se termina acolo unde incepe libertatea altui om!

Emilia M

Copii sunt mainile cu care ne prindem de rai.